Insurer guarantee fund’s 90-day deadline runs from communicated judgment; rejection of claim annulled, review on merits ordered.

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a solicitat anularea Deciziei nr. 15011 din 06.06.2018, obligarea pârâtului la plata următoarelor sume: 2.292 RON despăgubiri; 2.365,44 cheltuieli de judecată şi 0,2% pe zi de întârziere calculate la suma de 2.292 RON de la data de 16.06.2017 şi până la plata efectivă, în baza Legii 213/2015 şi a sentinţei civile nr. 169/2017 din dosarul x/2016 a Judecătoriei Deva, precum şi la plata cheltuielilor de judecată, în ceea ce priveşte taxa judiciară de timbru.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1043 din 19 martie 2019, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a anulat Decizia nr. 15011/06.06.2018 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor cu privire la soluţionarea cererii de despăgubire a reclamantului având nr. 51072/27.09.2017 şi, în consecinţă, a obligat pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor să analizeze şi să soluţioneze pe fond cererea reclamantului A. de acordare a despăgubirilor ocazionate de accidentul de circulaţie rutieră produs în data de 12.10.2015 în care a fost implicat reclamantul în calitate de asigurat al S.C. B. S.A., societate aflată în procedura de faliment precum şi la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 300 RON reprezentând taxa judiciară de timbru.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a declarat recurs.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este netemeinică şi nelegală fiind rezultatul unei greşite interpretări şi aplicări a legii, respectiv art. 14 din Legea 213/2015 şi art. 20 din Norma ASF nr. 16/2015.

Judecătorul fondului interpretează într-un mod total greşit prevederile Legii 213/2015, reţinându-se în motivarea hotărârii că "termenul de 90 de zile se calculează de la data comunicării hotărârii judecătoreşti menţionate (sentinţa civilă 169/31.01.2017 a Judecătoriei Deva), deci de la data de 28.06.2017."

Este evident că instanţa de fond a aplicat şi interpretat eronat dispoziţiile legale, cererea de plată urmând a fi formulată şi depusă la FGA de oricine invocă un drept împotriva asigurătorului în faliment indiferent de naşterea acestuia, în termenele impuse şi în condiţiile stabilite de lege.

De asemenea, documentele justificative pot fi depuse şi ulterior datei sesizării FGA cu cererea de plată (art. 20 din Norma 1672015), neexistând vreo dispoziţie care să restricţioneze acest drept al petentului, însă termenul de 90 de zile nu poate fi depăşit, fiind un termen de decădere şi nu de recomandare.

Susţinerea reclamantului si ulterior, preluarea acesteia de către judecătorul fondului, în sensul că putea valorifica dreptul său de creanţă abia după redactarea şi comunicarea sentinţei nr. 169/31.0L2017, este nelegală.

Potrivit art. 14 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, cererea-tip de plata prevăzută la alin. (1) se formulează în scris de către potenţialul creditor şi se depune direct la sediul Fondului sau prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, prin poşta electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Odată cu cererea-tip de plată, persoana respectivă anexează înscrisurile justificative, în copie legalizată, din care să rezulte cu exactitate cuantumul sumelor solicitate.

Prin sentinţa civilă nr. 169/31.01.2017 a Judecătoriei Deva s-a admis cererea reclamantului A. şi a fost obligată societatea de asigurare la plata despăgubirilor. Această sentinţă a rămas definitivă prin neapelare. Astfel, reclamantul, avea posibilitatea să solicite de la instanţă înscrisuri conforme cu originalul şi să depună în termenul legal cererea de plată, nu să aştepte până în septembrie comunicarea hotărârii.

În opinia reclamantului nu se impunea ca înscrisurile să fie depuse în copii legalizate faţă de prevederile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 potrivit căruia:

"în cazul imposibilităţii de prezentare a înscrisurilor justificative în copie legalizată, creditorul de asigurări poate prezenta fie copii ale acestora, fie o declaraţie pe propria răspundere, în sensul susţinerii acestor documente justificative. În cerere se va preciza motivul imposibilităţii depunerii lor în copie legalizată. Aceste documente vor fi verificare cu evidenţele preluate de Fond de la asigurătorul aflat în faliment".

Aceste informaţii au fost publicate şi în Ghidul aflat pe site-ul instituţiei astfel că reclamantul nu a prezentat niciun motiv întemeiat pentru depăşirea termenului de 90 de zile şi nici nu se identifică motive de nelegalitate ale deciziei contestate.

Pe de altă parte, şi în cadrul procedurii de faliment, procedură care se desfăşoară în paralel cu procedura administrativă necontencioasă de plată în faţa FGA, sunt stipulate în legislaţie termene limită până la care creditorii pot formula cerere de admitere la masa credală a asigurătorului în faliment respectiv art. 100 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin cererea de plată depusă la Fondul de Garantare a Asiguraţilor la data de 19.09.2017 - data poştei şi înregistrată sub nr. x/27.09.2017, petentul a solicitat plata sumei de 2292 RON despăgubire, 0,2% pe zi de întârziere calculate la suma de 2292 RON de la data de 16.06.2017 şi până la data achitării, reprezentând penalităţi de întârziere, precum şi 2365,44 RON cheltuieli de judecată prin punerea în executare a sentinţei civile nr. 169/2017 din dosarul x/2016 pronunţată de către Judecătoria Deva şi rămasă definitivă la data de 06.06.2017.

În cadrul analizării cererii, s-a stabilit respingerea cererii de plată, întrucât petentul a înţeles să formuleze şi să depună cererea de plată după expirarea termenului legal de depunere a cererilor de plată la F.G.A. pentru asigurătorul B. S.A. în faliment.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond în mod corect a constatat că sentinţa a fost comunicată reclamantului la data de 28.06.2017, iar termenul de 90 zile se calculează de la data comunicării hotărârii judecătoreşti care se împlineşte la data de 28.09.2017, cererea de despăgubire fiind depusă la data de 19.09.2017, înăuntrul termenului de 90 zile.

Intimatul-reclamant a luat la cunoştinţă faptul că sentinţa nr. 169/2017 a rămas definitivă, la data de 28.06.2017 când i-a fost comunicată, iar pârâta B. S.A. nu a mai înţeles să uzeze de calea de atac, astfel că cererea de despăgubire depusă la data de 19.09.2017 a fost comunicată în termenul de 90 de zile.

În acord cu cele reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte constată că în mod greşit pârâtul FGA a respins ca fiind tardivă cererea nr. x/27.09.2017 de despăgubire formulată de reclamant, motiv pentru care s-a dispus anularea Deciziei nr. 15011/06.06.2018 emisă de pârât şi obligarea acestuia să soluţioneze pe fond, pe cale administrativă, această cerere.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 1043 din 19 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2021.