Peremption of appeal: start of the six-month lapse period from suspension order, not communication of the related definitive judgment

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Oradea, prin Primar şi Consiliul local al municipiului Oradea, anularea hotărârilor Consiliului Local al municipiului Oradea nr. 1328, nr. 1329, nr. 1330, nr. 1331, nr. 1332, nr. 1333, nr. 1334, nr. 1335, nr. 1336 şi nr. 1337 din data de 21.12.2017; precum şi anularea deciziei de impunere pentru anul 2018 nr. 34474 din 12.01.2018 şi a dispoziţiei nr. 846 din data de 25.04.2018 emise de Primarul municipiului Oradea.

2. Hotărârea primei instanţe şi recursul promovat împotriva acesteia

Prin sentinţa nr. 1418 din 26 octombrie 2018 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă şi s-a dispus anularea ca nelegale a actelor contestate de parte, precum şi obligarea pârâţilor să achite reclamantei cheltuieli de judecată parţiale, în cuantum de 8078 RON, reprezentând taxa de timbru, cheltuieli de transport şi onorariu avocat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii Municipiul Oradea, reprezentat prin Primar şi Consiliul Local al municipiului Oradea, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea la data de 04.01.2019, sub nr. x/2018.

Prin decizia nr. 129/CA/2021-R din data de 12.02.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia perimării, invocată din oficiu, şi a constatat perimat recursul declarat de recurenţii Municipiul Oradea, reprezentat prin Primar şi Consiliul Local al municipiului Oradea, împotriva sentinţei nr. 1418/CA din 26.10.2018 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a menţinut-o în totalitate.

3. Calea de atac exercitată împotriva hotărârii de perimare

Împotriva deciziei Curţii de Apel Oradea, prin care s-a constatat perimat recursul, au declarat recurs pârâţii Municipiul Oradea, prin Primar şi Consiliul Local al municipiului Oradea, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Au solicitat recurenţii admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei cu consecinţa respingerii excepţiei perimării invocate din oficiu, a repunerii cauzei pe rol şi fixării unui termen de judecată cu citarea părţilor, în vederea continuării judecăţii recursului formulat împotriva sentinţei Tribunalului Bihor.

În dezvoltarea recursului au susţinut, după o succintă prezentare a situaţiei de fapt, că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod greşit prevederile art. 416 din C. proc. civ., în opinia părţii nefiind îndeplinite condiţiile perimării.

Astfel, au arătat recurenţii că suspendarea reglementată în art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. este o suspendare facultativă, lăsată la aprecierea instanţei, fiind dispusă atunci când soluţia din cauza a cărei judecată se suspendă depinde de soluţia dintr-un alt dosar, şi anume dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Oradea, soluţionat definitiv prin decizia nr. 288/CA/2020-R din data de 17.06.2020.

Au opinat în sensul că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă, prin act de procedură înţelegându-se orice operaţiune juridică sau înscris efectuat pentru declanşarea procesului, în cursul acestuia şi în legătură cu activitatea procesuală a părţilor sau a instanţei de judecată, respectiv înscrisul care constată această operaţiune.

Ca urmare, au apreciat că din categoria actelor de procedură fac parte şi încheierile de şedinţă, respectiv hotărârile judecătoreşti, acestea din urmă comunicându-se din oficiu părţilor, în temeiul art. 427 din C. proc. civ., de îndată ce hotărârea a fost redactată şi semnată în condiţiile legii. În dezvoltarea acestei opinii, recurenţii-pârâţi au susţinut că termenul de perimare nu a început să curgă de la data pronunţării deciziei nr. 288/CA/2020-R din data de 17.06.2020, ci ar fi trebuit să curgă de la comunicarea acesteia. Or, din moment ce această comunicare nu a fost realizată cu pârâţii, ci doar cu recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., termenul de perimare nu a început să curgă.

De asemenea, recurenţii-pârâţi au subliniat că ultimul act de procedură ce ar fi trebuit îndeplinit în cauză de către instanţă în dosarul nr. x/2018 era comunicarea deciziei de soluţionare a acestuia, abia de la data comunicării acestei hotărâri începând curgerea termenului de perimare a cauzei pendinte.

Conchizând, au susţinut că necomunicarea deciziei nr. 288/CA/2020-R din 17.06.2020 nu li se poate imputa în aprecierea rămânerii dosarului în nelucrare timp de 6 luni, în condiţiile în care instanţa de judecată avea obligaţia prevăzută de lege, de a comunica din oficiu decizia după redactare şi semnare.

4. Apărările formulate în cauză

În cauză, intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare faţă de recursul promovat de recurenţii-pârâţi.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru considerentele ce succed.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere, când, "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material". Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu si a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat în mod greşit. În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, după cum se va arăta în continuare.

În esenţă, criticile recurenţilor-pârâţi vizează interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 416 din C. proc. civ. referitoare la condiţiile intervenirii perimării, aceştia susţinând că termenul de perimare nu a început să curgă de la data de 17.06.2020, data soluţionării dosarului nr. x/2018, deoarece ultimul act de procedură ce trebuia îndeplinit de către instanţă era comunicarea hotărârii pronunţate, lucru care nu s-a întâmplat.

Judecătorul fondului a constatat că în cauză a intervenit perimarea cererii de chemare în judecată, în temeiul dispoziţiilor art. 416 din C. proc. civ., reţinând că de la ultimul act de procedură îndeplinit în cauză, respectiv încheierea de şedinţă din data de 12 aprilie 2019, când s-a dispus suspendarea judecăţii conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea în mod definitiv a dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Oradea, care a intervenit la data de 17.06.2020, prin decizia nr. 288/CA/2020-R, părţile nu au efectuat demersuri în vederea reluării judecăţii.

Aşadar, până la termenul de judecată din 12 februarie 2021, fixat în vederea discutării perimării, cauza a rămas în nelucrare din motive imputabile pârâţilor mai mult de 6 luni, iar aceştia nu au făcut demersuri în vederea reluării judecăţii şi nici nu au făcut dovada că ar fi intervenit situaţii care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării.

Potrivit dispoziţiilor art. 416 din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată."

Perimarea reprezintă o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, care operează atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac. Ea are natură juridică mixtă, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor un timp îndelungat în judecată.

Cu privire la cursul perimării, dispoziţiile art. 417 din C. proc. civ. prevăd întreruperea acestuia prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Analizând cerinţele prevăzute de lege pentru a interveni sancţiunea perimării, care rezultă din conţinutul art. 416 alin. (1) C. proc. civ., se constată că rămânerea cauzei în nelucrare presupune absenţa oricărui act de procedură în vederea judecării pricinii în intervalul prevăzut de lege de 6 luni, iar culpa părţii reprezintă o chestiune de fapt pe care instanţa de judecată o stabileşte de la caz la caz.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, îndeplinit de părţi sau de instanţă, şi care nu a mai fost urmat, din vina părţii, de alte acte de procedură în scopul judecării pricinii.

În speţă, procedând la verificarea actelor dosarului de fond, Înalta Curte constată că de la data pronunţării încheierii de suspendare a cauzei din 12 aprilie 2019 şi până la data repunerii pe rol a cauzei în vederea verificării împlinirii termenului de perimare, părţile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.

Pe cale de consecinţă, nu pot fi primite alegaţiile recurenţilor-pârâţi în sensul că ultimul act de procedură care se impunea a fi îndeplinit în cauză şi de la care ar fi trebuit să înceapă curgerea termenului de perimare, l-a reprezentat comunicarea de către instanţă a hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Oradea, acestea fiind rezultatul unei greşite interpretări a legii.

Sub acest aspect este de observat faptul că, în conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) C. proc. civ., "(1) Hotărârea se va comunica din oficiu părţilor, în copie, chiar dacă este definitivă. Comunicarea se va face de îndată ce hotărârea a fost redactată şi semnată în condiţiile legii." Interpretând textul de lege precitat prin prisma criticilor părţii, Înalta Curte reţine că sunt nefondate susţinerile recurenţilor-pârâţi în sensul că termenul de perimare ar începe să curgă de la data comunicării hotărârii definitive menţionate, deoarece comunicarea reprezintă în acest caz un act administrativ al instanţei, iar nu un act de procedură efectuat în scopul reluării judecăţii.

Prin urmare, soluţia primei instanţe este legală, fiind împărtăşită de instanţa de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente circumstanţelor de fapt ale cauzei, criticile recurenţilor-pârâţi, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind nefondate.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În considerarea argumentelor expuse la pct. 5 din prezenta decizie, nefiind identificate motive de casare prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul formulat de recurenţii-pârâţi şi va menţine sentinţa atacată, soluţia pronunţată de instanţa de fond fiind la adăpost de orice critică de natură a determina reformarea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâţii Municipiul Oradea prin Primar şi Consiliul Local al municipiului Oradea împotriva sentinţei nr. 129/CA/2021-R din 12 februarie 2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 septembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.