Tie-break interview not a competition test; rejection quashed and appointment ordered.

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la data de 03.09.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat obligarea Inspectoratului General de Aviaţie Bucureşti la numirea sa în funcţia de subofiţer administrativ principal la structura Financiar - Biroul Contabilitate din cadrul inspectoratului pârât, iar în subsidiar, în situaţia în care acest post nu mai este vacant, obligarea la numirea în funcţie pe un post echivalent precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 231 din 17 decembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019, a respins ca neîntemeiată acţiunea având ca obiect anulare act administrativ, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General de Aviaţie Bucureşti.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivului de nelegalitate invocat, recurenta-reclamantă a susţinut că soluţia pronunţată de către instanţa de fond este nelegală, fiind dată cu interpretarea şi aplicarea eronată a dispoziţiilor Ordinului nr. 177/2016, întrucât instanţa a apreciat că interviul a fost o probă de concurs, premisă care este una greşită, întrucât interviul nu este prevăzut de normele legale în materie ca o proba de concurs. Astfel, dispoziţiile art. 24 din Anexa 3 a Ordinului nr. 177/2016, care reglementează probele de concurs, prevăd că: "(1) Concursul pentru ocuparea postului de execuţie vacant constă în susţinerea unui test scris pentru verificarea cunoştinţelor necesare îndeplinirii atribuţiilor postului, care poate fi înregistrat/supravegheat video. (2) În funcţie de specificul atribuţiilor postului de execuţie vacant, testul scris poate fi precedat de susţinerea a cel puţin unei probe, cu relevanţă directă pentru performanţa pe post, cu caracter eliminatoriu, care se înregistrează audio şi/sau video, după cum urmează: a) proba practică; b) evaluarea performanţei fizice; c) evaluarea competenţelor lingvistice".

Deşi în considerentele hotărârii instanţa precizează că "este cert că interviul pe care l-a susţinut A. la data de 08.04.2019 (...) este o probă de departajare şi nu o probă de concurs, aspect necontestat, ci confirmat de către IGA", în final constată că stabilirea de către comisia de concurs a notei minime 7,00 pentru proba de departajare a interviului s-a făcut în mod corect, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 39 alin. (2) din Ordinul nr. 177/2016.

Consideră că prima instanţă în mod greşit nu a făcut aplicarea dispoziţiilor legale cărora se circumscrie speţa dedusă judecăţii, respectiv cele ale art. 39 alin. (4) şi art. 41 alin. (3) din Ordinul nr. 177/2016, a căror coroborare nu putea conduce decât la concluzia că trebuia să fie declarată admisă şi să ocupe postul scos la concurs, întrucât a obţinut nota cea mai mare, atât la proba de concurs cât şi la interviul de departajare.

Mai mult, modificările aduse dispoziţiilor art. 41 alin. (3) din Ordinul nr. 177/2016, intrate în vigoare la data de 29.01.2019 clarifică faptul că interviul susţinut pentru departajarea candidaţilor care au obţinut aceiaşi probă la testul scris nu este o probă de concurs şi nu se supune aceloraşi reguli de notare, fiind declarat admis candidatul care obţine nota cea mai mare.

De asemenea, prin adresa înregistrată sub nr. x din data de 24.05.2019, DGMRU i-a comunicat că din coroborarea textelor de lege valabile la data publicării anunţului de concurs: "interviul structurat pe subiecte profesionale, desfăşurat în scopul departajării în cadrul concursului pentru ocuparea unui post de execuţie vacant nu are stabilită o notă minimă de promovare, întrucât aceasta nu este probă de concurs".

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul-pârât Inspectoratul General de Aviaţie a solicitat respingerea recursului, în primul rând pentru că în cadrul cererii de recurs nu există menţionată şi dovedită incidenţa vreunui motiv de casare din cele prevăzute de legea procesuală civilă, iar în al doilea rând pentru că situaţia recurentei-reclamante se circumscrie exact textului de lege de la art. 41 alin. (3) din Ordinul MAI nr. 177/2016.

Astfel, arată că pentru celelalte două situaţii în care se pot afla candidaţii unei probe de concurs pentru ocuparea unei funcţii de execuţie, legiuitorul a ales să prevadă expres că va fi declarat admis cel cu cea mai mare notă sau cel cu nota finală cea mai mare. Or, în ipoteza reglementată la alin. (3), aplicabil recurentei, legiuitorul nu a mai făcut această menţiune expresă. Ca urmare, conform principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, precum şi în considerarea faptul că singurele prevederi referitoare la "interviul structurat pe subiecte profesionale" (sintagmă folosită de legiuitor atât pentru proba de departajare cât şi pentru proba de concurs) sunt cele din cuprinsul art. 47, articol care reglementează interviul structurat pe subiecte profesionale ca probă de concurs, consideră corectă decizia comisiei de concurs de a trata proba aceasta conform celor statuate pentru interviul structurat pe subiecte profesionale, inclusiv în ceea ce priveşte prerogativa comisiei de a stabili baremul de notare.

Dacă legiuitorul ar fi dorit ca în urma susţinerii interviului structurat pe subiecte profesionale să fie admis candidatul care a luat cea mai mare notă, ar fi reglementat aceasta în aceeaşi manieră ca în precedentele două alineate de la art. 41, însă cum nu a procedat astfel, este evident că criticile nu sunt întemeiate.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis în sensul şi pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reţine că, în înţelesul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum şi prin violarea unor principii generale de drept. Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referă fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanţa a dat o greşită interpretare a acesteia sau faptele au fost reţinute greşit în raport de exigenţele textului de lege.

Sintetizând circumstanţele cauzei, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a participat la concursul organizat de către intimata-pârâtă pentru ocuparea unui post de subofiţer şi că la testul scris, care a reprezentat singura probă de concurs, a obţinut aceeaşi notă cu o altă candidată, respectiv nota 7,30, motiv pentru care a fost organizată o probă de departajare, constând într-un interviu pe teme profesionale, în urma căruia ambele candidate au fost declarate respinse pe motiv că nu au obţinut nota minimă 7,00.

Înalta Curte reţine că, din potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) şi (4), coroborate cu cele ale art. 41 din Anexa 3 la Ordinul nr. 177/2016, în forma în vigoare la data declanşării concursului, pentru ocuparea postului pentru care a candidat recurenta-reclamantă, respectiv a unui post de execuţie vacant, era necesar ca nota de promovare a fiecărei probe de concurs să fie minimum 7,00, fiind declarat "admis" candidatul care a obţinut nota cea mai mare, în limita numărului de posturi pentru care a candidat. În situaţia în care mai mulţi candidaţi aveau aceeaşi notă, iar concursul a constat doar în susţinerea probei scrise, departajarea candidaţilor urma să se realizeze pe baza rezultatelor obţinute în urma susţinerii unui interviu structurat pe subiecte profesionale, fără a se indica în actul normativ în discuţie modalitatea de stabilire a candidatul ce va fi admis după acest interviu.

Prima instanţă a respins acţiunea reclamantei reţinând, în esenţă, că deşi în Ordinul nr. 177/2016 nu există dispoziţii exprese care să stabilească modalitatea în care se desfăşoară proba de departajare constând într-un interviu pe teme profesionale, devin aplicabile dispoziţiile care reglementează acest interviu ca probă de concurs pentru ocuparea unui post de conducere, respectiv cele ale art. 23, 24 şi 26 alin. (1) din ordin, inclusiv în ceea ce priveşte necesitatea stabilirii unei note minime.

Înalta Curte constată că procedând astfel prima instanţă a extins norma juridică de la art. 39 alin. (1) din Anexa 3 la Ordinul nr. 177/2016, care reglementează nota minimă ce trebuie obţinută la fiecare probă de concurs, dincolo de ipotezele la care se aplică, respectiv la proba de departajare.

Din interpretarea logică, sistematică şi teleologică a dispoziţiilor aplicabile concursului, la care s-a făcut referire mai sus, rezultă că, în situaţia premisă, interviul pe teme profesionale nu reprezenta o probă de concurs, ci avea doar scopul de a stabili o diferenţă între cei doi candidaţi.

Potrivit definiţiei din DEX, "departajarea" reprezintă acţiunea de a (se) departaja şi rezultatul ei, înţelesul verbului "a departaja" fiind acela de a pune capăt unui balotaj sau a (se) distanţa ca punctaj într-un clasament.

În consecinţă, având în vedere scopul organizării interviului, respectiv acela de a departaja candidaţii, se impune cu puterea evidenţei concluzia că finalitatea urmărită era aceea de a fi declarat admis candidatul care obţinerea cea mai mare notă, nefiind astfel necesară obţinerea notei minime 7,00, ca în cazul în care acesta reprezenta o probă de concurs.

În condiţiile în care interviul structurat pe subiecte profesionale reprezentă probă de concurs doar pentru ocuparea postului de conducere vacant, interpretarea dispoziţiilor Ordinului nr. 177/2016 în sensul în care a făcut-o prima instanţă conduce practic la adăugarea unei probe la concursul pentru ocuparea posturilor vacante de execuţie şi reprezintă o adăugare la norma juridică aplicabilă acestui din urmă concurs, criticile recurentei-reclamante fiind astfel întemeiate.

În ceea ce priveşte apărările formulate de intimatul-pârât Inspectoratul General de Aviaţie, se constată că prin întâmpinarea depusă la dosarul instanţei de recurs acesta a prezentat, în esenţă, apărările de fond formulate în faţa primei instanţe, cărora Înalta Curte le-a răspuns, implicit, în procesul de examinare a criticilor formulate de reclamantă.

Faţă de considerentele anterior expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, se va admite recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 231 din 17 decembrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite acţiunea reclamantei A..

Obligă pârâtul Inspectoratul General de Aviaţie Bucureşti să o numească pe reclamantă în funcţia de subofiţer administrativ principal la structura Financiar-Biroul Contabilitate din cadrul inspectoratului sau pe un post echivalent în situaţia în care acest post nu mai este disponibil.

Obligă intimatul-pârât Inspectoratul General de Aviaţie Bucureşti la plata către recurenta-reclamantă A., a sumei de 3.155,13 RON reprezentând cheltuieli de judecată fond şi recurs.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 septembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.