Prisoner’s request for facility transfer withdrawn; application of party discretion and withdrawal of appeal under Art. 463 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin sesizarea formulată de către persoana privată de libertate A., adresată iniţial Tribunalului Deva, iar ulterior Judecătoriei Deva, fiind înaintată pe cale administrativa judecătorului de supraveghere a privării de libertate din Penitenciarul Deva, reclamantul a solicitat transferarea la Penitenciarul Timişoara.

În motivarea cererii reclamantul a arătat ca s-a adresat Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, dar această autoritate în mod abuziv i-a respins cererea de transfer.

Prin încheierea din data de 19.09.2019, judecătorul de supraveghere a privării de libertate din Penitenciarul Deva a admis excepţia necompetenţei materiale şi a dispus declinarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia la data de 30.90.2019. La data 22.11.2019 pârâta a depus un înscris prin care a învederat instanţei ca s-a dispus transferul petentului A. la Penitenciarul Timişoara.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 288 din 16 decembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019, a respins cererea formulată de reclamantul A., în prezent deţinut în Penitenciarul Timişoara, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, ca devenită fără obiect.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., solicitând instanţei să dispună obligarea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor să modifice decizia emisă,în sensul executării restului de pedeapsă în Penitenciarul Timişoara şi nu în Penitenciarul Deva.

În dezvoltarea recursului promovat, recurentul-reclamant a susţinut că din probatoriul administrat în cauză de intimata-pârâtă Administraţia Naţională a Penitenciarelor rezultă că nu a creat probleme care să necesite luarea unor măsuri speciale în privinţa sa, prin cererea de transfer formulată intenţionând să participe la cursuri liceale şi alte activităţi socio-educative în cadrul Penitenciarului Timişoara.

A mai susţinut recurentul că scopul pedepsei privative de libertate este să-l ajute să-şi schimbe atitudinea şi comportamentul faţă de trecutul său infracţional şi că acest scop nu ar putea fi îndeplinit în situaţia în care ar fi transferat înapoi la Penitenciarul Deva, după încheierea activităţii la care participă în prezent în cadrul Penitenciarului Timişoara. În plus, a arătat că Penitenciarul Deva nu poate să-i ofere această posibilitate de a participa la cursuri liceale şi activităţi socio-educative, deşi a făcut solicitări în acest sens.

Pentru considerentele arătate, recurentul-reclamant a solicitat instanţei să dispună obligarea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor să modifice decizia emisă, în sensul executării restului de pedeapsă în Penitenciarul Timişoara şi nu în Penitenciarul Deva.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Administraţia Naţională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare la data de 14.02.2020, solicitând, în principal anularea cererii de recurs pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar în subsidiar respingerea recursului ca neîntemeiat.

Recurentul-reclamant nu a formulat răspuns la întâmpinare, însă a depus o cerere prin care a solicitat instanţei de recurs să ia act de retragerea recursului, cerere comunicată intimatei-pârâte la 17 martie 2020. Prin punctul de vedere exprimat în raport de această solicitare a recurentului, intimata-pârâtă a arătat că este de acord cu cererea părţii de renunţare la calea de atac promovată în cauză.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că în cauză recurentul-reclamant a formulat cerere de renunţare la judecarea recursului, iar intimata-pârâtă a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., chestiuni ce urmează a fi soluţionate în conformitate cu prevederile art. 248 din acelaşi act normativ, potrivit cărora: (1) "Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei"; (2) "În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc".

În acest sens, analizând cererea recurentului-reclamant de renunţare la judecarea recursului promovat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Legea recunoaşte reclamantului, ca expresie a principiului disponibilităţii, dreptul de a renunţa la cererea pe care a introdus-o, la judecată, fără a fi obligat să justifice motivele care au stat la baza deciziei sale. Renunţarea la judecată apare, aşadar, ca un act procedură de dispoziţie, unilateral, specific reclamantului, prin care acesta îşi exprimă în mod vădit intenţia de a nu mai continua procesul început, putând interveni în orice moment al judecăţii şi în orice proces civil.

Sesizată fiind cu soluţionarea prezentei acţiuni, Înalta Curte constată că la data de 02 martie 2020 recurentul-reclamant a formulat cerere de retragere a recursului promovat în cauză. Cererea de renunţare a fost comunicată intimatei - pârâte Autoritatea Naţională a Penitenciarelor, care, la data de 24.03.2020, a formulat un punct de vedere faţă de solicitarea părţii recurente, susţinând că este de acord cu renunţarea la calea de atac promovată în cauză şi solicitând instanţei să ia act de voinţa recurentului-reclamant.

Având de analizat cererea de renunţare, astfel cum a fost formulată de recurentul-reclamant A., Înalta Curte reţine că, potrivit art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi, ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre."

În cauză, cererea de renunţare la judecata recursului a fost comunicată intimatei-pârâte, care, prin punctul de vedere exprimat a solicitat să se ia act de manifestarea de voinţă, fără a formula alte pretenţii.

Sub acest aspect este de observat că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecarea căii de atac, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentului-reclamant, care nu este supus cenzurii Înaltei Curţi, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 din C. proc. civ.

În acest context, constatând că recurentul-reclamant a formulat cerere de renunţare la judecata căii de atac, instanţa de control judiciar apreciază că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 463 alin. (1) din C. proc. civ.

În egală măsură, Înalta Curte va avea în vedere şi dispoziţiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., care prevăd că "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel", precum şi dispoziţiile art. 9 alin. (2) şi (3) din acelaşi act normativ, ce reglementează, precum s-a arătat, "Dreptul de dispoziţie al părţilor", dispoziţii în virtutea cărora obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, iar partea poate renunţa oricând la judecată sau la însuşi dreptul pretins, inclusiv la exercitarea căilor de atac, în condiţiile legii.

Pe cale de consecinţă, în raport de dispoziţiile legale menţionate supra, Înalta Curte va lua act de cererea recurentului-reclamant de renunţare la recursul promovat în cauză.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, în raport de dispoziţiile art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunţarea recurentului-reclamant A. la judecata recursului declarat împotriva sentinţei nr. 288 din 16 decembrie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea recurentului-reclamant la judecata recursului declarat împotriva sentinţei nr. 288 din 16 decembrie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 septembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.