Local Secretary's Incompatibility Report Annulled for Lack of Direct Hierarchical Relations with Daughter

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/03.10.2019, emis de pârâtă şi, în consecinţă, constatarea inexistenţei stării de incompatibilitate reţinută în raportul contestat prin raportare la dispoziţiile art. 95 alin. (1) din Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 75 din 1 iulie 2020, a respins acţiunea formulată de reclamant.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva unor critici subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. A solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea recursului promovat recurentul-reclamant a arătat, în contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, că prima instanţă a reţinut că nu pot fi avute în vedere motivele invocate în cuprinsul contestaţiei, întrucât pentru reţinerea situaţiei de incompatibilitate singura condiţie este aceea de a exista un raport ierarhic direct între un funcţionar public şi soţ/soţie sau copii.

Din aceasta perspectivă, solicită să se constate că deşi funcţia de secretar se află, cel puţin formal, pe o poziţie ierarhic superioară celorlalţi funcţionari publici din aparatul primăriei, în realitate nu s-a aflat în relaţii ierarhice directe cu fiica sa şi nu a existat vreo situaţie în care să fi «hotărât», să fi «girat» sau să fi influenţat deciziile luate de aceasta ori în care, profitând de existenţa relaţiei de rudenie, să fi emis acte sau dispoziţii frauduloase care să aibă aptitudinea de a aduce prejudicii unităţii în care îşi desfăşurau activitatea.

Mai arată recurentul că pe parcursul unui an şi jumătate cu privire la el şi la fiica sa au fost emise 11 dispoziţii de primar cu privire la schimbarea funcţiilor pe care le îndeplineau, pentru că, la acel moment, doar ei aveau studii superioare care îi calificau pentru îndeplinirea funcţiei de secretar şi că, deşi la data de 31.07.2014 a semnalat o eventuală stare de incompatibilitate în cazul exercitării cu caracter temporar a acestei funcţii, ulterior s-a dispus numirea sa în funcţie direct de către primar, cel care, conform art. 95 alin. (5) din Legea nr. 161/2003 (în forma aplicabilă la data de 18.05.2016) era primul chemat să sesizeze şi să soluţioneze situaţiile de incompatibilitate în sensul încetării lor.

Nu în ultimul rând, arată că deciziile de numire au fost vizate de către Agenţia Naţionala a Funcţionarilor Publici şi că trebuie avut în vederea faptul că a fost vorba despre o numire temporară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Agenţia Maţională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului reclamantului şi menţinerii sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală.

În esenţă, a susţinut că, instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în raport de situaţia de fapt identificată şi a interpretat în mod corect dispoziţiile art. 95 din Legea nr. 161/2003.

Pentru existenţa stării de incompatibilitate nu are nicio relevanţă faptul că recurentul-reclamant nu a emis acte sau dispoziţii frauduloase care să aibă aptitudinea de a produce prejudicii unităţii în care îşi desfăşura activitatea, legiuitorul neprevăzând o atare condiţie. De asemenea, nu poate fi invocată necunoaşterea legii şi nici numeroasele modificări ale funcţiilor pe care le deţinea, recurentul având obligaţia de a cunoaşte regimul incompatibilităţilor aplicabil funcţiei publice deţinute.

Totodată, este nerelevant pentru existenţa cazului de incompatibilitate faptul că ANFP a avizat respectivele ordine, nefiind în atribuţiile acestei instituţii să constate situaţii de incompatibilitate, fiind nerelevante şi susţinerile recurentului referitoare la lipsa personalului, întrucât atât Legea nr. 188/1999 cât şi Legea nr. 53/2003 cuprindeau suficiente posibilităţi legale de recrutare a salariaţilor din sectorul public.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma dispoziţiilor legale incidente, în raport de criticile invocate de recurentul-reclamant, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., şi de apărările formulate de intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate prin întâmpinarea formulată în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce succed.

Cât priveşte contextul factual, se reţine că prezentul demers judiciar vizează solicitarea reclamantului A. de anulare a Raportului de evaluare nr. x/03.10.2019

În fapt, în lucrarea nr. 13915/S/II/19.04.2017, Agenţia Naţională de Integritate a fost sesizată la data de 19.04.2017, în temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, de către Prefectul Judeţului Cluj, ca urmare a solicitării formulate de către Primarul comunei Arghireşu, jud. Cluj, cu privire la faptul că numitul A., funcţionar public în cadrul Primăriei comunei Aghireşu, jud. Cluj nu a respectat regimul juridic al incompatibilităţilor.

Activitatea de evaluare s-a efectuat pentru perioada 1.11.2000 - 25.07.2017 iar în baza verificărilor efectuate pârâta a întocmit Raportul de evaluare nr. x/03.10.2019.

În cuprinsul raportului întocmit, la pct. III lit. B), având denumirea marginală "Identificarea elementelor privind încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor", s-a reţinut, în esenţă, că persoana verificată, îndeplinind atribuţii de secretar al comunei Aghireşu, jud. Cluj, în perioada 1 iulie 2016-16 noiembrie 2016, s-a aflat în raporturi ierarhice directe cu fiica sa, B., care ocupa funcţia de consilier asistent în cadrul serviciului de Asistenţă Socială din aparatul de specialitate al primarului, încălcând astfel dispoziţiilor legale referitoare la incompatibilităţi, respectiv art. 95 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003. S-a mai reţinut şi faptul că reclamantul nu a respectat termenul prevăzut la art. 95 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, respectiv de 60 de zile pentru încetarea stării de incompatibilitate.

Împotriva Raportului de evaluare nr. x/03.10.2019 emis de Agenţia Naţională de Integritate reclamantul A. a formulat acţiune în anulare, înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. x/2019. Prin sentinţa civilă nr. 200 din data de 05.02.2020 Tribunalul Cluj a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, unde cauza a fost înregistrată la data 19.05.2020.

Soluţionând acţiunea formulată de reclamant, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins-o ca nefondată prin sentinţa nr. 75 din 1 iulie 2020, recurată în cauză.

Analizând sentinţa de fond prin prisma criticilor subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest motiv de casare este incident în cauză, criticile formulate de parte din această perspectivă fiind, astfel, fondate.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reţine că, în înţelesul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum şi prin violarea unor principii generale de drept. Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referă fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanţa a dat o greşită interpretare a acesteia sau faptele au fost reţinute greşit în raport de exigenţele textului de lege.

În cauza de faţă aceste motive sunt incidente, din perspectiva extinderii normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică.

Astfel, potrivit art. 95 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 161/2003 "(1) Nu sunt permise raporturile ierarhice directe în cazul în care funcţionarii publici respectivi sunt soţi sau rude de gradul I. […] (3) Persoanele care se afla în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) sau (2) vor opta, în termen de 60 de zile, pentru încetarea raporturilor ierarhice directe sau renunţarea la calitatea de demnitar."

Înalta Curte constată că textul de lege citat mai sus impune două condiţii pentru existenţa stării de incompatibilitate, respectiv ca funcţionarii publici să fie soţi sau rude de gradul I, iar între aceştia să existe relaţii ierarhice directe.

Prima instanţă a reţinut că textul impune prezenţa simultană a două subiecte de drept, dintre care unul în poziţie ierarhică superioară, iar cel de al doilea în calitate de subordonat, între care există relaţionarea menţionată în text, respectiv soţi sau rude de gradul unu, condiţii care sunt îndeplinite în speţă întrucât, atât reclamantul cât şi fiica sa, sunt angajaţi în cadrul Primăriei comunei Aghireşu, respectiv în cadrul aceleiaşi structuri organizaţionale, iar existenţa raportului de serviciu de subordonare a fost corect reţinută de către pârâtă, în considerarea actelor ce atesta existenţa raportului de serviciu atât pentru reclamant cât şi pentru fiica sa.

Contrar celor reţinute de judecătorul fondului, Înalta Curte reţine că, în înţelesul normei legale, pentru existenţa stării de incompatibilitate nu este suficient ca funcţionarii publici să facă parte din aceeaşi structură organizatorică, de esenţa acestei incompatibilităţi fiind ca aceştia să se afle în raporturi ierarhice directe.

Ca urmare, pentru a stabili în concret natura relaţiilor dintre reclamant şi fiica sa, Înalta Curte apreciază ca fiind utilă analizarea reglementărilor referitoare la funcţiile deţinute de aceştia.

Astfel, potrivit art. 116 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, în forma în vigoare în perioada de referinţă, fiecare unitate administrativ-teritorială şi subdiviziune administrativ-teritorială a municipiilor are un secretar salarizat din bugetul local. Secretarul comunei, oraşului, municipiului, judeţului şi al subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiilor este funcţionar public de conducere, cu studii superioare juridice sau administrative. Secretarul se bucură de stabilitate în funcţie.

De asemenea, potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001, primarul, viceprimarul, secretarul unităţii administrativ-teritoriale, şi aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcţională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, oraşului sau municipiului care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale.

Se constată astfel că secretarul UAT nu face parte din aparatul de specialitate al primarului, fiind enumerat alături de aceştia, legea fiind însă expresă în sensul stabilirii că acesta face parte din conducerea primăriei. Altfel spus, deşi secretarul comunei este funcţionar public de conducere, care veghează la respectarea legalităţii activităţii desfăşurate de primar sau de consiliul local, acesta acţionează în afara aparatului de specialitate al primarului.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 66 din Legea nr. 215/2001, primarul exercită o funcţie de autoritate publică (art. 61 alin. (1) şi conduce aparatul propriu de specialitate şi serviciile publice locale (art. 61 alin. (3) şi (5).

Înalta Curte constată astfel că există un raport direct de subordonare ierarhică între primar şi funcţionarii din cadrul aparatului de specialitate, dintre care face parte şi fiica reclamantului, pe când între primar şi secretarul unităţii administrativ-teritoriale sau între acesta şi aparatul de specialitate din subordinea primarului nu există un raport tipic de subordonare.

În acest context, Înalta Curte subliniază că scopul Legii nr. 161/2003, care instituie anumite incompatibilităţi pentru funcţii şi demnităţi publice, este acela de a asigura imparţialitatea, protejarea interesului social şi evitarea conflictului de interese în exercitarea acestora, jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale fiind în sensul că incompatibilităţile stabilite prin această lege au rolul de a asigura îndeplinirea cu neutralitate a mandatului de către persoane care exercită o funcţie publică de autoritate, în deplină concordanţă cu principiile imparţialităţii, integrităţii şi transparenţei.

Aşadar, scopul sancţionării incompatibilităţilor şi conflictelor de interese este asigurarea obiectivităţii în exercitarea unei funcţii publice şi evitarea concentrării de către una şi aceeaşi persoană, a unor prerogative excesive, care ar putea fi incompatibile sau într-o stare de conflict de interese.

Ca urmare, raţiunea stabilirii unei incompatibilităţi între funcţionarii publici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul aceleiaşi structuri organizaţionale rezidă în asigurarea imparţialităţii în exercitarea funcţiei, care poate fi afectată doar în situaţia existenţei unor raporturi ierarhice directe între aceştia, întrucât doar relaţiile de subordonare directă sunt de natură să producă eventuale consecinţe negative asupra modului de executare a respectivelor funcţii.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că, raportat la situaţia de fapt stabilită în cauză prin probatoriul administrat, instanţa de fond a interpretat şi a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 95 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, în senul că, reţinând că această normă se aplică relaţiilor dintre reclamant şi fiica sa, a extins aplicabilitatea normei legale la o situaţie căreia aceasta nu i se aplică, respectiv unor relaţii care nu reprezintă relaţii ierarhice directe.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate de instanţa de recurs

Pentru argumentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, constatând că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va admite acşiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 75 din 1 iulie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:

Admite acţiunea formulată de reclamant.

Anulează Raportul de evaluare nr. x/03.10.2019, emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 ianuarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.