Conflict of jurisdiction over contract execution claims resolved in favor of civil court

Şedinţa publică din data de 11 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2020 la Judecătoria Bacău, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bacău:

- obligarea ANSVSA să aloce către DSVSA Bacău, din bugetul propriu, fondurile necesare efectuării plăţii sumelor prevăzute de art. IV din Legea nr. 263/2019, conform petitului din următorul alineat;

- obligarea DSVSA Bacău la plata sumei de 35.000 RON aferentă perioadei 16.03.2020 - 30.06.2020 şi în continuare până la abrogarea art. IV din Legea nr. 263/2019 (împreună cu dobânda legală calculată de la data de 15.03.2020 până la data plăţii efective), sume actualizate cu rata inflaţiei de la data de 15.03.2020 până la îndeplinirea obligaţiei stabilită în titlul executoriu;

- obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Judecătoriei Bacău, secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 5654/2020, Judecătoria Bacău, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată, prin întâmpinare, de pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a declinat judecarea cererii având ca obiect obligaţie de a face, formulată de reclamanta A. S.R.L. Comuna Poduri în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bacău şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, în favoarea Tribunalului Bacău, secţia I civilă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, raportat la dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) şi c)1 din Legea nr. 554/2004 şi art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, că cel puţin unul dintre actele adiţionale încheiate între reclamantă şi pârâte a fost încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii şi că, în executarea contractului administrativ încheiat între reclamantă şi autoritatea contractantă, societatea prestatoare solicită plata unei sume de bani stabilită prin lege, astfel încât competenţa de soluţionare a prezentei cauze aparţine Tribunalului Bacău, secţia I civilă.

2.2. Hotărârea Tribunalului Bacău, secţia I civilă

Prin sentinţa civilă nr. 325/2021, Tribunalul Bacău, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. comuna Poduri şi pe pârâtele Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bacău şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că izvorul obligaţiilor celor două pârâte, a căror executare se solicită prin prezenta acţiunea, este legea, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. IV din Legea nr. 236/2019, potrivit cărora beneficiarii contractelor de prestări servicii, similare celui încheiat de reclamantă şi prima pârâtă, primesc lunar suma de 10. 000 RON, pentru fiecare contract, din bugetul ANSVSA.

Or, deşi este adevărat că pentru aplicabilitatea acestor dispoziţii legale contractul încheiat de părţi constituie o situaţie premisă, respectiv o condiţie sine qua non, această împrejurare nu este suficientă pentru a califica prezenta acţiune ca fiind în executarea unui contract administrativ, cu consecinţa atragerii competenţei instanţei civile, conform art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016 (instanţă care, de-altfel, ar fi Judecătoria Bacău, în raport de forma în vigoare a legii la data introducerii acţiunii).

Pe de altă parte, capătul 2 de cerere, având ca obiect pretenţii, este subsecvent primului, formulat în contradictoriu cu ANSVSA, care are ca obiect o obligaţie de a face, solicitându-se instanţei obligarea pârâtei să aloce fonduri către DSVSA Bacău, petit care se pliază pe dispoziţiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 554/2004, putându-se considera şi că solicitarea reclamantei decurge din refuzul unei autorităţi publice de a efectua o operaţiune administrativă necesară pentru exercitarea unui drept legitim al reclamantei, în sensul art. 8 alin. (1), din aceeaşi lege.

Tribunalul Bacău a mai reţinut că existenţa unui contract administrativ, de achiziţii publice, nu atrage competenţa instanţei de contencios administrativ doar în raport de faza prealabilă încheierii acestui contract, ci şi faţă de împrejurarea că dispoziţiile Legii nr. 101/2016 au caracter special/derogator, astfel încât sunt de strictă interpretare. Ca atare, atât timp cât acţiunea nu vizează strict executarea unor obligaţii decurgând dintr-un contract administrativ, dispoziţiile art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016 şi chiar şi ale art. 8 alin. (2), teza finală din Legea nr. 554/2004 (care vizează litigiile în executarea oricărui contract administrativ cu excepţia celor de achiziţii publice), nu sunt aplicabile.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Bacău sub nr. x/2021.

2.3. Hotărârea Curţii de Apel Bacău

Prin sentinţa nr. 93/2021 din 30 septembrie 2021, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, secţia civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bacău a reţinut că Legea nr. 212/2018 prevede în mod expres competenţa materială a instanţei de drept comun în cauzele ce au ca obiect executarea unui contract administrativ, iar art. 94 C. proc. civ., reglementând competenţa materială a instanţei - judecătorie - prevede la lit. "k" - "orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti".

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoriei Bacău, secţia civilă, având în vedere următoarele considerente:

În conformitate cu art. IV din Legea nr. 236/2019: "Beneficiarii contractelor de concesiune şi/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităţilor prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, până la finalizarea acestora."

Potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, "Instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun."

Înalta Curte constată că acţiunile întemeiate pe dispoziţiile art. IV din Legea nr. 236/2019 sau art. 15 alin. (2) şi (7) din O.G. nr. 42/2004 nu privesc nici fazele premergătoare încheierii contractului şi nici încheierea ca atare a contractului administrativ, ci sunt acţiuni în pretenţii legate de executarea contractului, astfel încât competenţa de soluţionare aparţine instanţelor civile.

Instanţa civilă competentă se stabileşte în funcţie de contractul pe care este întemeiată efectiv acţiunea, depus la dosarul cauzei.

În cauză, observă Înalta Curte că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă pretenţiile rezultate din executarea unui contract de concesiune şi, având în vedere că din analiza contractului pe care se întemeiază acţiunea în pretenţii nu rezultă existenţa unei dispoziţii speciale care să stabilească altfel, urmează ca instanţa civilă competentă să fie stabilită potrivit C. proc. civ., raportat la valoarea pretenţiilor.

De altfel, în acest sens s-a hotărât şi prin Şedinţa de unificare a practicii judiciare a Plenului secţiei de contencios administrativ şi fiscal din data de 13 decembrie 2021.

În consecinţă, întrucât litigiul dedus judecăţii decurge din executarea unui contract de concesiune, valoarea pretenţiei deduse judecăţii fiind de 35.000 RON, iar art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a stabilit competenţa de soluţionare a unor astfel de litigii în favoarea instanţei civile de drept comun, în acord cu dispoziţiile art. 94 pct. l lit. k) C. proc. civ., Înalta Curte constată că revine instanţei de drept comun Judecătoria Bacău, secţia civilă competenţa materială de soluţionare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bacău în favoarea Judecătoriei Bacău.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 11 ianuarie 2022.