Criminal revision inadmissible where claimed compensation evidence known at trial does not meet statutory grounds

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 175 din 6 aprilie 2004, Tribunalul Prahova a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul V.I. în temeiul dispozițiilor art. 394 și art. 403 C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuientul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500.000 lei, din care 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.

S-a reținut că, prin sentința penală nr. 333 din 19 octombrie 2000 a Tribunalului Prahova, inculpatul V.I. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o perioadă de 8 ani, pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor, prevăzute de art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (1) – (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 12 și art. 13 din Legea nr. 87/1994, art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța de judecată a stabilit că, în perioada iulie – august 1998, inculpatul a valorificat produse petroliere drept motorină, obținând în mod necuvenit suma de 271.506.586 lei.

De asemenea, în perioada 17 noiembrie 1999 – 29 noiembrie 1999, inculpatul a emis șapte file C.E.C. și un bilet la ordin în valoare totală de 1.237.583.877 lei, fără a avea acoperirea bancară necesară.

Prin decizia penală nr. 417 din 25 ianuarie 2002, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus reducerea pedepsei aplicate inculpatului la 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o perioadă de 6 ani.

În motivarea cererii sale de revizuire, condamnatul V.I. a invocat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor care i-au fost reținute în sarcină. S-a susținut totodată, că instanțele de judecată nu au avut în vedere la pronunțarea hotărârilor judecătorești, toate actele dosarului și în special, adresele emise de partea civilă SC R. SA București, din care rezultă acoperirea integrală a prejudiciului.

Instanța de fond a constatat că motivele invocate de revizuient au fost cunoscute la data soluționării cauzei; ele nu se regăsesc între cele limitativ și expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen., astfel încât, cererea de revizuire a fost respinsă ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală din 7 iunie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient.

Împotriva acestei decizii penale, a declarat recurs condamnatul V.I., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și revizuirea hotărârii judecătorești de condamnare.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu prevederile art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Din analiza cazurilor prevăzute de textul de lege arătat, rezultă că motivele invocate de condamnat în cererea sa de revizuire nu se regăsesc printre cele enumerate expres, astfel că, în mod legal și temeinic s-a dispus respingerea acesteia.

Așa fiind, recursul declarat de revizuientul condamnat va fi respins, ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând dispozițiile art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat V.I. împotriva deciziei penale nr. 244 din 7 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2005.