Obligation to answer subsequent petitions on identical issues under Art. 10(2) OG 27/2002 negating administrative delay or unjustified refusal.

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal la data de 27 septembrie 2018, sub numărul x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtului la soluţionarea petiţiei nr. 10035/14.08.2018.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 184 din 21 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal a respinsă cererea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva hotărârii indicate în punctul I.2. anterior, a declarat recurs reclamanta A., prin care a solicitat casarea sentinţei recurate, apreciind că aceasta a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material aferente calificării naturii juridice a unei petiţii, din perspectiva criteriilor ce o încadrează pe aceasta în categoria celor având un conţinut identic unor petiţii anterioare, precum şi cu încălcarea prevederilor art. 48 pct. 1, lit. c) din Legea 69/2000 a educaţiei fizice şi sportului.

În motivarea recursului, arată recurenta că instanţa de fond a emis o sentinţă lipsită de logică şi obiectivitate, sens în care solicită casarea acesteia, ca nefondată şi netemeinică, arătând că între obiectul cererii sale nr. 10035/2018 şi ce al petiţiilor formulate la nivelul anului 2016 nu există identitate.

De asemenea, învederează că activitatea desfăşurată de Federaţia Română de Snooker este una nelegală şi că a solicitat pârâtului revocarea avizului de funcţionare a acesteia în mai mulţi ani succesivi, în virtutea unor hotărâri judecătoreşti irevocabile.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Tineretului şi Sportului a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Răspunsul la întâmpinare

Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care, pentru considerente similare celor învederate prin cererea de recurs, a solicitat respingerea apărărilor evocate prin întâmpinare.

6. Procedura în faţa instanţei de recurs

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 494, art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 14 mai 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 16 septembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate şi de întâmpinarea formulată, Înalta Curte constată că recursul declarat de A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Din circumstanţele concrete ale cauzei, Înalta Curte reţine că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. a învestit instanţele cu o acţiune în contencios administrativ prin care solicită constatarea refuzului nejustificat al pârâtului Ministerul Tineretului şi Sportului de a soluţiona cererea sa înregistrată sub nr. x/14.08.2018.

Prin hotărârea recurată, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal a apreciat că, în cauză, nu se poate reţine existenţa unui refuz nejustificat de soluţionare şi nici nesoluţionarea cererii în termenul legal, întrucât, faţă de conţinutul similar al petiţiei nr. 10035/14.08.2018, cu cel al altor petiţii adresate de reclamantă, începând cu luna mai 2016, pârâtului, precum şi în raport de faptul că Ministerul Tineretului şi Sportului a furnizat, la prima dintre aceste petiţii, un răspuns, îi revenea pârâtului, conform art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 27/2002, doar obligaţia de a clasa petiţia nr. 10035/14.08.2018 la numărul iniţial.

O astfel de soluţie a fost apreciată de recurentă drept neconformă prevederilor legale ce definesc noţiunea de "refuz nejustificat de soluţionare", sau pe cea de "nesoluţionare în termenul legal", astfel cum sunt definite de Legea nr. 554/2004.

Observă Înalta Curte că potrivit dispoziţiilor sus indicatului act normativ (dreptul comun în materia contenciosului administrativ), refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din acest act normativ, reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane, iar nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, în sensul art. 2 alin. (1) lit. h), reprezintă faptul de a nu răspunde solicitantului, în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.

Pe de altă parte, constatarea existenţei unui refuz nejustificat de a soluţiona o cerere sau a unei nesoluţionări, în termenul legal, a acesteia are drept situaţie premisă existenţa, în patrimoniul autorităţii publice, a unei obligaţii de natura celei expuse anterior (de a furniza un răspuns).

Materia activităţii de soluţionare a petiţiilor este reglementată de prevederile O.G. nr. 27/2002, iar potrivit art. 8 alin. (1) din acest act normativ: "Autorităţile şi instituţiile publice sesizate au obligaţia să comunice petiţionarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiţiei, răspunsul, indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă"

Pe de altă parte, prin prevederile art. 10 din O.G. nr. 27/2002, legiuitorul a înţeles să reglementeze o situaţie de excepţie de la regula generală reglementată de art. 8 alin. (1) sus indicat, statuând că:

(1) În cazul în care un petiţionar adresează aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice mai multe petiţii, sesizând aceeaşi problemă, acestea se vor conexa, petentul urmând să primească un singur răspuns care trebuie să facă referire la toate petiţiile primite.

(2) Dacă după trimiterea răspunsului se primeşte o nouă petiţie de la acelaşi petiţionar ori de la o autoritate sau instituţie publică greşit sesizată, cu acelaşi conţinut, aceasta se clasează, la numărul iniţial făcându-se menţiune despre faptul că s-a răspuns.

Astfel, în ipoteza unei succesiuni de petiţii, provenind de la acelaşi petiţionar, prin care este sesizată aceeaşi problemă, autoritatea are obligaţia de a furniza un singur răspuns, urmând ca petiţiile subsecvente să fie clasate, fără a mai exista o obligaţie a autorităţii de a răspunde acestora.

Din această perspectivă, în demersul de verificare a legalităţii hotărârii recurate, instanţa de control judiciar apreciază că prezintă relevanţă succesiunea în timp a solicitărilor formulate de recurentă şi a răspunsurilor furnizate de pârât.

Înalta Curte observând că, prin cererea adresată de reclamantă pârâtului Ministerul Tineretului şi Sportului şi înregistrată de acesta sub nr. x/23.05.2016, recurenta - reclamantă a solicitat furnizarea unui răspuns la următoarea întrebare:

"când veţi începe procedura de revocare a avizului de funcţionare a F.R. Snooker, ale cărei adunări generale, din 2010 şi până în prezent ... au fost anulate prin sentinţe judecătoreşti irevocabile?"

La o astfel de solicitare, intimatul - pârât Ministerul Tineretului şi Sportului a răspuns prin adresa nr. x/20.07.2016, adresă ce nu face, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, obiectul prezentului dosar.

De asemenea, prin cererea nr. x/11.08.2016, reclamanta, a solicitat furnizarea unui răspuns la următoarea întrebare:

"când veţi începe procedura de revocare a avizului de funcţionare a F.R. Snooker, federaţie înfiinţată şi finanţată ilegal, care nu mai are niciun organ de conducere, toate adunările generale fiind anulate prin sentinţe irevocabile, în prezent având doar 3-4 cluburi afiliate, utilitatea sa publică devenind nulă?".

Faţă de o astfel de solicitare, pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului a emis adresa nr. x/06.09.2016, prin care, în raport de sus indicata întrebare, a învederat că sunt aplicabile prevederile art. 10, alin. (2) din O.G. nr. 27/2002. De asemenea, analizând cererea de chemare în judecată, instanţa de control judiciar observă că nici o astfel de adresă nu face obiectul prezentului dosar.

Ulterior primirii sus indicatelor răspunsuri emise de pârât, prin cererea nr. x/14.08.2018, reclamanta a solicitat aceluiaşi pârât să furnizeze un răspuns întrebării:

"când Ministerul Sportului va revoca avizul de funcţionare al Federaţiei Române de Snooker (v. art. 48, pct. 1, lit. c)/Legea sportului), având în vedere faptul că această structură sportivă nu mai are organe de conducere legitime din anul 2011, nu a organizat nicio adunare generală în condiţii legale din anul 2010 şi până în prezent nu mai are decât vreo 2-3 afiliate şi circa 15-20 sportivi..."

Observă Înalta Curte că, în niciuna dintre petiţiile adresate de recurenta -reclamantă pârâtului, aceasta nu face trimitere punctuală la adunări generale identificate concret şi nu antamează nicio hotărâre judecătorească individualizată punctual, menţiunea privind 6 (şase) adunări generale, organizate în anii 2017 şi 2018, la care face trimitere recurenta, în motivele de recurs, fiind pentru prima dată evocată prin cererea de chemare în judecată formulată de aceasta în cauza pendinte, fără ca o astfel de menţiune să se regăsească şi în petiţia nr. 10035/14.08.2018.

Or, după cum instanţa de control judiciar a învederat anterior, prima instanţă a fost chemată să verifice dacă pârâtul a avut vreo obligaţie de a soluţiona problema sesizată prin petiţia nr. 10035/14.08.2018, spre a stabili dacă există sau nu refuz nejustificat de soluţionare sau nesoluţionarea în termenul legal a cererii.

În raport de toate aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material, atunci când a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile reglementate de art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 27/2002 pentru ca petiţia nr. 10035/14.08.2018 să fie calificată drept petiţie subsecventă, în sensul unui astfel de text normativ, în contextul în care: (i) aceasta este formulată de acelaşi petiţionar, (ii) care a sesizat pârâtul cu aceeaşi problemă, precum cea exhibată în petiţii anterioare, (iii) iar acestor petiţii anterioare, pârâtul le-a furnizat răspuns.

În acest context, instanţa de control judiciar apreciază că, neexistând o obligaţie a pârâtului de a furniza un răspuns la o petiţie subsecventă, de natura celor reglementate de prevederile art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 27/2002, în mod corect prima instanţă a considerat că nu se poate reţine existenţa unui refuz nejustificat de soluţionare şi nici o nesoluţionare, în termenul legal, a cererii, atât timp cât soluţia adoptată de autoritate (de clasare a cererii) nu a fost adoptată cu exces de putere, ci a fost conformă prevederilor legale indicate anterior.

În plus, conform art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim." [s.n.].

Legea nu acordă astfel posibilitatea exercitării acţiunii în contencios administrativ în anularea unei simple operaţiuni administrative, ci doar cu privire la un act administrativ unilateral tipic sau asimilat, potrivit definiţiilor de la art. 2 alin. (1) lit. c), h) şi i), respectiv alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În raport de aceste aspecte, precum şi de limitele învestirii în prezenta cauză, potrivit cărora niciunul dintre răspunsurile furnizate de pârât faţă de petiţiile anterioare, nu face obiectul verificărilor în litigiu pendinte, instanţa de control judiciar nu poate analiza susţinerile expuse prin cererea de recurs ce vizează modul de soluţionare a unor astfel de petiţii anterioare, ori maniera de aplicare a prevederilor art. 48 pct. 1, lit. c) din Legea 69/2000 a educaţiei fizice şi sportului de către pârât, cum nu poate analiza nici modul de funcţionare a Federaţiei Române de Snooker .

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 184 din 21 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 184 din 21 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2021.