Probation salary dispute: loss of procedural interest due to voluntary execution of lower court judgment.

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 04.05.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat:

a. obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la rectificarea OMJ nr. 542/C/2018 şi, în colaborare cu pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune, în calitate de angajator şi ordonator terţiar de credite, să calculeze corect salariul pentru luna decembrie a anului 2017 prin rectificarea sumei de 342,109 RON, reprezentând valoarea de referinţă sectorială (denumită în continuare VRS) pentru personalul de probaţiune în intervalul de referinţă menţionat şi stabilirea VRS de 445 RON, nivelul maxim existent în plată pentru familia de funcţii bugetare Justiţie, aşa cu indică Curtea Constituţională a României prin Decizia nr. 794/2016

b. Obligarea pârâţilor să reconsidere perioada de acordare a despăgubirilor prevăzute de OMJ nr. 542/2018, aşa cum au fost recunoscute acestea prin Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ după cum urmează:

• începând cu data de 09.04.2015 pentru sume rezultate din aplicarea valorii de referinţă sectorială de 405 RON;

• începând cu data de 01.12.2015 pentru sume rezultate din aplicarea valorii de 445 RON (VRS 405 RON, majorată cu un procent de 10%) până la 31 decembrie 2017.

c. Obligarea pârâţilor la stabilirea unui calendar pentru plata sumelor restante cu titlul de despăgubiri astfel rezultate, a dobânzilor aferente acestora, precum şi a actualizării sumelor rezultate la rata inflaţiei.

d. Obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să rectifice OMJ nr. 603/C/2018 şi, în colaborare cu pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune:

• să aplice majorarea salarială de 25% prevăzută de Legea nr. 153/2017 începând cu luna ianuarie 2018 faţă de salariul corect calculat pentru luna decembrie 2017, respectiv cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 445 RON şi, în acord cu indicaţiile emise în recomandarea Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, ca urmare a dialogului purtat cu categoriile profesionale din familia ocupaţională de funcţii bugetare Justiţie;

• să aplice sporurile stabilite pentru categoria profesională a personalului de probaţiune, în acord cu aceeaşi recomandare, şi prin raportare la un salariu calculat corect pentru luna decembrie 2017, în procentul şi în condiţiile indicate în cadrul aceleiaşi recomandări, după cum urmează:

- cuantumul brut al sporurilor raportate la salariul stabilit pentru luna decembrie 2017 se majorează cu 25% rezultând cuantumul sporurilor pentru luna ianuarie 2018;

- sporurile de 15% din salariul de bază - spor pentru condiţii de muncă grele, prevăzut în art. 4 alin 1 din Legea 153/2017; 25% din salariul de bază - spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 5 al aceleiaşi legi; 5% din salariul de bază - pentru păstrarea confidenţialităţii, prevăzut de art. 5 din lege, chiar dacă vor fi plafonate la maximul de 30% în acord cu dispoziţiile normative, să fie calculate şi aplicate în mod individual şl progresiv, în raport cu clasele de salarizare, nu cumulat.

e. Obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor rezultate din sumele cumulate ca urmare a calculării necorespunzătoare a VRS stabilite în cuprinsul OMJ nr. 542/2018, cât şi a aplicării eronate a sporurilor şi creşterii salariale de 25% aplicate prin OMJ nr. 603/2018, acordate în lumina Legii nr. 153/2017, începând cu 09.04.2015 până la data plăţii efective.

f. Obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei ca, în calitate de ordonator principal de credite, să aloce Direcţiei Naţionale de Probaţiune sumele necesare plăţii despăgubirilor aferente, atât a celor rezultate din rectificarea OMJ nr. 542/C/2018, cât şi a celor rezultate din rectificarea OMJ nr. 603/2018.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 150 din 17 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta A., în calitate de consilier de probaţiune în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune, a obligat pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune la plata diferenţelor de drepturi calculate potrivit Ordinelor MJ nr. 2883/C/19.07.2018, respectiv nr. 3396/C/2018, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe calculate de la data scadenţei fiecărei indemnizaţii până la data plăţii efective, a respins capetele de cerere privind anularea parţială a Ordinelor MJ nr. 542/C/05.02.2018 şi nr. 603/C/08.02.2018, în ceea ce priveşte modul de stabilire a indemnizaţiilor lunare, inclusiv a sporurilor cuvenite, prin raportare la VRS de 405 RON, respectiv VRS de 445 RON, ca rămase fără obiect şi a respins, în rest, acţiunea ca neîntemeiată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei menţionate în punctul I.2 anterior a declarat recurs pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

În motivarea căii de atac promovate, a arătat, în esenţă, recurenta că soluţia primei instanţe, de obligare a pârâtei Direcţia Naţională de Probaţiune de plata diferenţelor de drepturi calculate potrivit OMJ nr. 2883/C/19.07.2018 este nelegală, fiind dată cu încălcarea principiilor fundamentale ale procesului civil enunţate de art. 9 alin. (2) şi art. 22 pct. 6 C. proc. civ., respectiv cu încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, întrucât pentru a se putea pronunţa asupra acordării acestor drepturi, era necesar ca instanţa de fond să fie învestită cu o cerere având ca obiect o astfel de solicitare în temeiul OMJ nr. 2883/C/2018, condiţie care nu este îndeplinită întrucât instanţa a fost învestită cu anularea (rectificarea) OMJ nr. 542/C/2018, fără ca reclamanta să fi contestat OMJ nr. 2883/C/2018.

De asemenea, apreciază recurenta că pentru a putea fi obligată la plata diferenţelor rezultate în urma emiterii O.M.J. nr. 2883/C/19.07.2018 era necesară o cercetare a fondului dreptului, ceea ce instanţa nu a efectuat.

Dintr-o altă perspectivă apreciază recurenta că în lipsa unui refuz nejustificat din partea pârâţilor Direcţia Naţională de Probaţiune şi Ministerul Justiţiei, în sensul dispoziţiilor art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, acordarea diferenţelor rezultate în urma emiterii O.M.J. nr. 2883/C/2018 s-a realizat cu încălcarea normelor de drept material, fiind incident cazul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte soluţia instanţei de a dispune obligarea recurentei la plata diferenţelor de drepturi calculate potrivit Ordinelor MJ nr. 2883/C/19.07.2018 actualizate cu rata inflaţiei, precum şi la plata dobânzilor legale aferente unor astfel de sume, apreciază recurenta că acestea nu pot avea caracter executoriu, fiind incidente dispoziţiile O.U.G. nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei.

De asemenea, susţine recurenta şi nelegalitatea soluţiei de obligare a sa la plata diferenţelor de drepturi calculate potrivit Ordinelor MJ nr. 3396/C/2018 actualizate cu rata inflaţiei, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestora, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile, sens în care nu se justifică suportarea de către ordonatorii de credite a efectelor devalorizării monedei, mai ales că actualizarea cu rata inflaţiei are caracterul unor daune compensatorii.

În ceea ce priveşte plata dobânzilor legale, întrucât acestea reprezintă o sancţiune sub forma daunelor moratorii pentru neexecutarea obligaţiei de plată, apreciază recurenta că dat fiind caracterul de oportunitate al acordării sporurilor în procentul solicitat, în lipsa unei obligaţii legale în acest sens, nu se poate vorbi de o neexecutare a acesteia, decizia ICCJ nr. 2/2014 nefiind aplicabilă cauzei.

Intimata - reclamantă A. şi intimatul - pârâtul Ministerul Justiţiei, deşi au fost legal citaţi, nu au depus întâmpinare şi nu au formulat apărări în cauză.

Prin notele scrise depuse la data de 06.09.2021, recurenta - pârâtă Direcţia Naţională de Probaţiune a solicitat admiterea recursului şi respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind lipsită de obiect, motivat de faptul că aceasta a achitat intimatei - reclamante A. drepturi salariale calculate potrivit Ordinelor MJ nr. 2883/C/19.07.2018, respectiv nr. 3396/C/2018.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea recurentei - pârâte la plata diferenţelor de drepturi calculate potrivit Ordinelor MJ nr. 2883/C/19.07.2018, respectiv nr. 3396/C/2018, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe calculate de la data scadenţei fiecărei indemnizaţii până la data plăţii efective, în stabilirea interesului procesual al susţinerii recursului trebuie avute în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele materiale întreprinse de recurentă în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Înalta Curte reţine că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, recurenta - pârâtă Direcţia Naţională de Probaţiune a achitat intimatei - reclamante A. drepturi salariale calculate potrivit Ordinelor MJ nr. 2883/C/19.07.2018 şi nr. 3396/C/2018, aspect ce reprezintă o punere voluntară în executare a dispoziţiilor instanţei de fond, având efectul unei achiesări tacite.

Din perspectiva planului unei căi de atac precum cea care face obiectul dosarului pendinte, analizând efectele pe care o astfel de executare voluntară le produce, Înalta Curte reţine că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, în prezent, interesul procesual al recurentei - pârâte în susţinerea recursului nu mai este unul actual, în sensul art. 33 din C. proc. civ., având în vedere că aceasta, ulterior promovării căii de atac, şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite în sarcina sa prin sentinţa de fond, aspect recunoscut de către parte prin notele de şedinţă depuse.

Totodată, Înalta Curte apreciază că nu pot fi reţinute aspectele exhibate de recurentă privind incidenţa, în raport de prevederile O.U.G. nr. 3/2019, a prematurităţii capătului de cerere privind plata diferenţelor de drepturi salariale calculate potrivit Ordinelor MJ nr. 2883/C/19.07.2018, câtă vreme acţiunea în contencios administrativ ce face obiectul cauzei pendinte a fost formulată la data de 4 mai 2018, anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 3/2019.

Având în vedere că nu mai este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune împotriva sentinţei civile nr. 150 din 17 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal - veche, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2021.