Securitate collaboration status of postal informant: sufficiency of information on religious activities and banned radio listening to restrict fundamental rights under O.U.G. 24/2008

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 8 august 2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul A., să aprecieze asupra calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 5268 din 12 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile menţionate în punctul I.2 anterior, a declarat recurs pârâtul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

În susţinerea căii de atac, recurentul-pârât a arătat că nelegalitatea hotărârii atacate ar deriva din greşita reţinere, de către instanţa de fond, a întrunirii cumulative a condiţiilor imperative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în contextul în care, afirmă recurentul că acesta nu a avut calitatea de colaborator al Securităţii.

Arată recurentul că informaţiile furnizate Securităţii trebuie să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar, în calitatea sa de factor poştal, recurentul nu a făcut decât să împartă corespondenţa.

De asemenea, arată că, deşi comunica cu "miliţienii" din comunele Ciulean şi Cozleanu, informaţiile pe care le furniza acestora despre scrisorile şi pachetele primite de cetăţenii unor astfel de comune, nu au fost de natură să genereze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, învederând că nicio persoană nu a suferit din cauza activităţii sale, în sensul că nu a fost condamnată şi nu a făcut închisoare, iar în lipsa unor astfel de consecinţe nu poate fi reţinută încălcarea vreunui drept fundamental.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând, în esenţă, susţinerile din cererea de chemare în judecată.

5. Răspunsul la întâmpinare

La data de 7 mai 2019, recurentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care, pentru motive similare celor învederate prin cererea de recurs, a solicitat respingerea apărărilor exhibate de intimatul - reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi admiterea căii sale de atac.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 14 mai 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 16 septembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din circumstanţele concrete ale cauzei, Înalta Curte reţine faptul că reclamantul Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securităţii a sesizat instanţa de judecată, susţinând că pârâtul A. a fost recrutat de I.J. Sălaj, în calitate de informator, sub numele conspirativ B., acesta semnând şi un angajament olograf (dosar nr. x vol. 1 f.3), nedatat, prin care a consfinţit colaborarea sa pentru o mai bună cunoaştere a problemei naţionaliştilor maghiari şi a legăturilor locuitorilor comunei cu cetăţeni străini.

Instanţa de primă jurisdicţie a admis acţiunea reclamantului şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii, stabilind că, în privinţa acestuia, sunt întrunite condiţiile reglementate de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, însă legalitatea unei astfel de hotărâri (a primei instanţe) a fost criticată de pârât, prin recursul formulat în cauză, prin care solicită, în virtutea dispoziţiilor art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., casarea sentinţei pronunţate de Curtea de Apel.

Înalta Curte reţine că, potrivit unui astfel de motiv de recurs, casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, însă, în cauza de faţă, nu sunt incidente elementele premisă ale unui astfel de motiv de nelegalitate, întrucât soluţia primei instanţe reprezintă expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Pentru a răspunde argumentelor evocate de recurentul-pârât A. în combaterea legalităţii sentinţei atacate, instanţa de control judiciar observă că acestea pot fi sintetizate într-o singură critică, respectiv aceea potrivit căreia, în opinia sus indicatei părţi, în mod nelegal, prin hotărârea atacată, s-a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile pentru a se constata calitatea sa de colaborator al Securităţii (astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008).

Cu titlu prealabil, Înalta Curte arată că, din analiza preambulului şi a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 rezultă că raţiunea adoptării acestui act normativ derivă din necesitatea cunoaşterii, de către membrii societăţii postcomuniste, a activităţii fostului regim totalitar, în condiţiile în care acesta, a exercitat, în special prin intermediul Securităţii, o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale.

În acest sens, unul dintre obiectivele actului normativ este cel aferent verificării, a posteriori, a comportamentului persoanelor care candidează pentru sau ocupă demnităţi ori funcţii publice (aflându-se în situaţia de a fi garanţii Constituţiei şi ai democraţiei) ori deţin titluri care implică o dimensiune morală primordială, legea neavând un scop punitiv şi neinstituind o responsabilitate penală a celor în privinţa cărora se constată că au fost lucrători sau colaboratori ai Securităţii.

Prin urmare, rolul instanţei învestite cu soluţionarea unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător sau, după caz, colaborator al Securităţii, nu este acela de a stabili vinovăţii, de a aplica pedepse şi de a le individualiza, nerealizând o justiţie retributivă, ci doar de a verifica, pe baza copiilor certificate de pe documentele aflate în arhiva reclamantului C.N.S.A.S. şi a probelor administrate, întrunirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de lege pentru existenţa calităţi în discuţie, raţiunea legii şi rolul instanţei fiind în acord cu principiile stabilite prin jurisprudenţa C.E.D.O (a se vedea hotărârea de Mare Cameră pronunţată la data de 16.03.2006 în cauza Zdanoka contra Letoniei; decizia de inadmisibilitate din 22.11.2001 în cauza Knauth contra Germaniei).

Prin conţinutul mai multor decizii (Deciziile nr. 843/2011, nr. 530/2009 şi nr. 1522/2011), Curtea Constituţională a României a statuat că O.U.G. nr. 24/2008 urmăreşte deconspirarea, prin consemnare publică, a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică cu caracter colectiv.

Din perspectiva verificării legalităţii sentinţei pronunţate în faza de judecată a fondului, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, prin "colaborator al Securităţii" se înţelege persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului"

Semnificaţia dată de legiuitor termenului de "colaborator al Securităţii", creionează şi condiţiile legale obligatorii care trebuie îndeplinite pentru a atrage această calitate. Astfel, persoana trebuie să fi furnizat informaţii într-una dintre formele arătate în cuprinsul dispoziţiilor art. 2 lit. b), prin informaţiile respective să fi fost denunţate activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care să conducă la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Numai îndeplinirea cumulativă a acestor condiţii poate să atragă stabilirea calităţii de "colaborator al Securităţii".

Instanţa de control judiciar, în deplin acord cu cele reţinute de judecătorul fondului, apreciază că prima condiţie (care se referă la furnizarea unor informaţii) este îndeplinită în cauză, rezultând atât din multitudinea notelor informative date de recurent (în acest sens filele x ale dosarului instanţei de fond), dar şi din afirmaţiile acestuia, expuse în chiar calea de atac promovată, prin care arată că furniza informaţii "miliţienilor" din comunele Ciulean şi Cozleanu.

Cât priveşte capacitatea unor astfel de informaţii de a denunţa activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fără a mai relua conţinutul Notelor informative date de pârât şi redate pe larg de către prima instanţă, Înalta Curte constată, astfel cum a reţinut şi judecătorul fondului, că şi o astfel de condiţie este îndeplinită, în contextul în care pârâtul a denunţat o serie de activităţi şi atitudini desfăşurate în cadrul unor culte religioase, precum şi cele privind ascultarea postului de radio C., post interzis de regimul comunist.

Înalta Curte a arătat, în jurisprudenţa sa constantă în această materie, că informaţiile referitoare la apartenenţa unei persoane la o grupare religioasă, în condiţiile în care ideologia regimului comunist era incompatibilă cu noţiunea de religie, vizau o atitudine potrivnică regimului comunist, iar denunţarea acestei apartenenţe îndreptăţeşte reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii.

De asemenea, este de notorietate faptul că ascultarea postului de radio C., era considerată, de către regimul politic din perioada comunistă, drept atitudine potrivnică, întrucât, în cadrul emisiunilor acestuia, erau prezentate opinii critice la adresa regimurilor comuniste, fiind aduse în discuţie atât aspecte ideologice, cât şi nivelul scăzut de trai al cetăţenilor români, dar şi interdicţiile şi limitările severe ale unor drepturi fundamentale.

Se reţine că, în dovedirea eficienţei activităţii de colaborator al Securităţii desfăşurată de recurent, trebuie avut în vedere şi faptul că organul de securitate a considerat informaţiile comunicate de către acesta ca fiind relevante, aspect ce rezultă şi din măsurile dispuse de ofiţerul de legătură al pârâtului, prin care acesta a stabilit necesitatea realizării unor verificări suplimentare asupra persoanelor vizate de notele furnizate de recurent, inclusiv violarea corespondenţei acestora, urmărirea primirii unor eventuale pachete sau urmărirea legăturilor cu persoane din afara ţării, etc.

Prin urmare, întrucât autorităţile comuniste, de la acel moment, percepeau conduitele descrise de recurent în notele sale drept potrivnice regimului comunist, iar, prin aceasta, informaţii de genul celor indicate mai sus conduceau inevitabil la îngrădirea drepturilor persoanelor vizate, prin urmărirea şi supravegherea acestora de către sus indicatele autorităţi, Înalta Curte apreciază că nu sunt fondate susţinerile recurentului privind o greşită reţinere, de către prima instanţă, a îndeplinirii condiţiei caracterului unor astfel de infirmaţii de a denunţa activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Mai mult, nu poate fi ignorat nici faptul că informaţiile furnizate de recurent au avut aptitudinea de a determina nu doar urmărirea şi intimidarea persoanelor la care se refereau, dar şi stocarea datelor personale ale persoanelor vizate, pe o perioadă lungă de timp, în contextul în care astfel de date privesc domeniile cele mai intime ale activităţii, orientării ori convingerii acestor persoane şi în privinţa cărora orice imixtiune (a publicului sau autorităţilor) constituie, în orice societate civilizată, o depăşire ilicită a barierelor naturale ale sinelui.

Or, pe această cale, a fost generată îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare, prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, precum şi a dreptului la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.

De asemenea, este evident şi că activitatea pârâtului a avut ca rezultat îngrădirea dreptului la libertatea de conştiinţă a cultelor religioase prevăzut de art. 30 din Constituţia României din 1965.

Contrar celor afirmate de recurent, instanţa de control judiciar apreciază că, din perspectiva parametrilor reglementaţi de O.U.G. nr. 24/2008, este relevant faptul că informaţiile furnizate de acesta au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, iar pentru ca o persoană să fie încadrată în categoria colaboratorilor poliţiei politice, nu este necesar ca activitatea acesteia să fi condus la condamnarea sau încarcerarea persoanelor vizate, cum eronat susţine recurentul şi nici măcar să fi adus efectiv atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, fiind suficient ca ea să fi fost îndreptată împotriva acestor drepturi şi libertăţi şi să fi fost de natură, aptă să le aducă atingere, cerinţă îndeplinită în cauză, după cum s-a demonstrat anterior.

În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte reţine că activitatea desfăşurată de recurentul-pârât, în calitate de colaborator al organelor de securitate, se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, motiv pentru care, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâtul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 5268 din 12 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2021.