CNSAS Classification as Securitate Worker Rejected for Merely Copying Letter Excerpt

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2018, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 304 din 30 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul CNSAS, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia.

În motivarea recursului, a arătat că prima instanţă a făcut în speţă o greşită interpretare şi aplicare a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

A menţionat recurentul că, contrar celor reţinute de prima instanţă în sensul că nu ar fi îndeplinită condiţia legală pentru reţinerea calităţii de lucrător al securităţii, conform căreia ofiţerul de securitate să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale, intimatul a subliniat fragmentul de text cu privire la persoana urmărită de securitate pentru ca respectiva informaţie să fie folosită în dosarul de urmărire informativă al acesteia.

Acest aspect demonstrează faptul că intimatul a avut cunoştinţă de scopul efectuării acestei transcrieri, contribuind la concluziile organelor de urmărire ale fostei securităţi şi afectarea drepturilor fundamentale ale persoanei vizate, precum şi ale fratelui acestuia.

Totodată, a apreciat recurentul că transcrierea unei scrisori interceptate de către securitate reprezenta o activitate specifică mecanismului de supraveghere poliţienească extrem de intrusiv în viaţa privată a celor urmăriţi, iar prin semnalizarea fragmentului de text intimatul a încălcat în mod nelegitim şi disproporţionat dreptul la viaţă privată şi al secretului corespondenţei cu privire atât la persoana urmărită, cât şi la fratele acesteia.

4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurent pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.

Soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Astfel, potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, termenul de lucrător al Securităţii desemnează "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului."

Prin urmare, pentru a se constata calitatea unei persoane de lucrător al Securităţii, este necesar să fie întrunite următoarele condiţii: persoana în cauză să fi avut calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989; acea persoană să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

În ceea ce priveşte prima condiţie, instanţa de fond a apreciat că este îndeplinită şi că pârâtul a avut calitatea de ofiţer în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, reţinând faptul că, în anul 1966, deţinea gradul de locotenent în cadrul Direcţiei Regionale Maramureş, potrivit notei aflate la dosar, aspect recunoscut, de altfel, şi de intimat prin înscrisurile depuse la dosar.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, a reţinut instanţa de fond că era necesar ca ofiţerul să fi desfăşurat activităţi prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, dar din probele administrate în cauză nu rezultă că pârâtul ar fi participat la instrumentarea dosarului de urmărire informativă 14208 avându-l ca titular pe I.G.

Astfel, a apreciat curtea de apel că simpla copiere a unui document aflat într-un dosar de urmărire informativă (o scrisoare) nu poate fi calificată ca fiind o activitate de suprimare sau de îngrădire a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, întrucât activităţile de suprimare sau îngrădire a unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului presupun efectuarea unor acte în acest sens, în vederea verificării şi urmăririi unor persoane, prin dirijarea surselor informative, dispunerea de măsuri, trasarea de sarcini, etc.

Înalta Curte reţine că este corectă concluzia instanţei de fond în sensul că simpla copiere a unui document nu se încadrează în categoria activităţilor de suprimare sau de îngrădire a unor drepturi sau libertăţi fundamentale.

Totodată, nu se poate reţine îndeplinirea acestei condiţii nici în ceea ce priveşte sublinierea fragmentului de text din cuprinsul scrisorii, cu atât mai mult cu cât nu există nicio dovadă că această acţiune ar fi fost făcută chiar de intimatul din prezenta cauză.

În consecinţă, constatând că situaţia de fapt expusă de recurentul-reclamant nu este confirmată de înscrisuri prin care să se demonstreze că intimatul-pârât a efectuat activităţi de natură a suprima sau îngrădi unele drepturi şi libertăţi fundamentale, toate criticile formulate de recurentul-reclamant sunt neîntemeiate.

În aceste condiţii, în mod corect a concluzionat instanţa de fond că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 304 din 30 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 304 din 30 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 16 septembrie 2021.