Incompatibility of local councilor with employment in local council apparatus under Law 161/2003

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, la data de 06.03.2018, reclamantul A., în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Integritate, a formulat contestaţie împotriva raportului de evaluare din data de 15.02.2018 al Agenţiei de Integritate, Inspecţia de Integritate solicitând admiterea contestaţiei cu consecinţa anulării raportului de evaluare.

Prin sentinţa civilă nr. 566/2018, Tribunalul Vrancea a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 60/2019 din 26 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, în principal casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar casarea sentinţei şi, după rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, a arătat că hotărârea instanţei de fond este nelegală întrucât nu a analizat situaţia sa concretă, respectiv aceea că la momentul dobândirii calităţii de şef serviciu nu era ales local.

Totodată, a menţionat recurentul că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate argumentele sale, considerentul pentru care instanţa de fond a dispus respingerea acţiunii fiind exclusiv cel prin care redă conţinutul raportului de evaluare.

A mai arătat recurentul că nu a considerat şi nici nu i s-a spus că ar exista vreun motiv de incompatibilitate.

A solicitat ca instanţa să cenzureze hotărârea recurată sub aspectul posibilităţii de a fi realizată o individualizare a sancţiunii aplicate şi că a demisionat din funcţia de consilier ales, înţelegând şi conformându-se dispoziţiilor legale.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/15.02.2018 al Agenţiei de Integritate.

Prin raportul contestat s-a reţinut că reclamantul a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor începând din 27.06.2012, prin deţinerea simultană a funcţiei de consilier local ales în cadrul Consiliului Local al Comunei Năneşti, judeţul Vrancea şi a funcţiei de şef de serviciu B. al Comunei Năneşti, judeţul Vrancea, angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local al Comunei Năneşti, judeţul Vrancea, încălcând astfel dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Un prim motiv de casare invocat este cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., arătând recurentul că instanţa a dispus respingerea acţiunii, însă singurul considerent este cel prin care se redă conţinutul raportului de evaluare. În acest fel, hotărârea recurată nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate argumentele din cererea de chemare în judecată.

Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, Înalta Curte reţine că hotărârea atacată este motivată în conformitate cu prevederile art. 425 din C. proc. civ., respectând garanţiile instituite prin art. 6 din C.E.D.O, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi lipsit de arbitrariu, motivarea nefiind o chestiune de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aceasta trebuind să fie clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar.

Fără a fi necesar să se răspundă la fiecare argument din susţinerile părţilor litigante, instanţa judecătorească poate proceda la gruparea tuturor argumentelor subsumate unui motiv de nelegalitate a actului administrativ contestat, motivarea să urmând să reliefeze raţionamentul logico-juridic pentru care a fost adoptată soluţia pronunţată, cu arătarea acelor elemente esenţiale în vederea stabilirii adevărului în cauză.

Hotărârea judecătorească ce formează obiectul recursului pendinte a fost motivată coerent şi suficient, astfel încât să permită exercitarea controlului judiciar asupra sa, fiind lipsită de ambiguităţi şi contradicţii, ceea ce determină compatibilitatea sa cu normele legale care stabilesc conţinutul unui asemenea act procedural.

În concluzie, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. este nefondat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că şi acesta este nefondat.

După cum rezultă din raportul de evaluare contestat, în urma parcurgerii procedurii de evaluare în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 176/2010, din analiza documentaţiei transmise de instituţiile competente, au rezultat elemente referitoare la existenţa unei stări de incompatibilitate în sarcina recurentului-reclamant generate de deţinerea simultană - începând cu data de 27.06.2012 şi până la data emiterii raportului de evaluare contestat, a funcţiei de consilier local în cadrul Consiliului Local al Comunei Năneşti, Judeţul Vrancea, cât şi calitatea de angajat cu contract individual de muncă în funcţia de şef serviciu voluntar pentru situaţii de urgenţă în cadrul Serviciului Voluntar comunitar pentru situaţii de urgenţă al Comunei Năneşti.

În acest fel s-a apreciat că au fost încălcate prevederile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora:

"(1) Funcţia de consilier local sau consilier judeţean este incompatibilă cu... c) calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului judeţean ori al prefecturii din judeţul respectiv".

Înalta Curte apreciază că în mod corect instanţa de fond a reţinut faptul că faptele săvârşite de recurent reprezintă o încălcare a prevederilor legale privind regimul incompatibilităţilor, respectiv a dispoziţiilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Recurentul nu a formulat critici propriu-zise de nelegalitate a hotărârii atacate, limitându-se la o reluare a argumentelor expuse în susţinerea acţiunii introductive, care au fost avute în vedere de instanţa de fond şi analizate judicios în considerentele sentinţei atacate.

Astfel, în recursul formulat, recurentul a menţionat faptul că instanţa de fond nu a analizat situaţia sa concretă, respectiv faptul că la momentul dobândirii calităţii de şef serviciu nu era ales local. A mai susţinut şi faptul că nu a considerat şi nici nu i s-a spus că ar exista vreun motiv de incompatibilitate.

Dispoziţiile legale menţionate anterior sunt suficient de clare şi previzibile în ceea ce priveşte starea de incompatibilitate prevăzută de art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, astfel că susţinerile recurentului nu pot acoperi nerespectarea dispoziţiilor legale.

Nimic nu îl împiedica pe contestator să aleagă între calitatea de ales local şi cea de şef serviciu B. în aparatul propriu al consiliului local, obligaţie pe care o avea potrivit art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, text care prevede:

"Alesul local poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcţie".

Regimul incompatibilităţilor şi al conflictului de interese reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror funcţii publice sau demnităţi publice, legiuitorul prezumând o stare de pericol derivată din situaţia incompatibilităţii sau de conflictul de interese în care se află persoanele cărora li se aplică aceste reglementari.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut faptul că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile pentru generarea unei stări de incompatibilitate în sarcina recurentului.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile recurentului sunt neîntemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. fiind nefondat.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 60/2019 din 26 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 60/2019 din 26 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 16 septembrie 2021.