Incompatibility of vice-mayor with school board membership under Law 161/2003 despite statutory delegation powers

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 10 decembrie 2018 pe rolul Curţii de Apel Oradea, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a contestat Raportul de Evaluare nr. x/21.11.2018 al Inspecţiei de Integritate din cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 80/CA/2019 din 17 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă acţiunea şi a fost anulat Raportul de evaluare nr. x/21.11.2018, emis de pârâtă.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.

În motivarea recursului, a arătat că interpretarea instanţei de fond este eronată întrucât în consiliul de administraţie al şcolii putea să facă parte un reprezentant al primarului, dar nu viceprimarul, pentru că acesta era incompatibil, în temeiul art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, ceea ce împiedica viceprimarul în perioada evaluată să fie membru în consiliul de administraţie al şcolii era chiar legea, respectiv prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 şi art. 96 din Legea nr. 1/2011.

A susţinut recurenta că, din textele legale menţionate rezultă că nu este obligatorie prezenţa în consiliul de administraţie al şcolii a viceprimarului, ci a unui reprezentant al Consiliului local, reprezentant care, având în vedere tocmai coroborarea dintre prevederile Legii nr. 1/2011 şi ale Legii nr. 161/2003, poate fi oricare consilier local, în afara viceprimarului, care deţine un statut individualizat, separat reglementat, deşi păstrează calitatea de consilier local.

4. Apărările intimatului

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând anularea recursului ca nemotivat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-reclamant, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurentă pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea Raportului de Evaluare nr. x/21.11.2018 al Inspecţiei de Integritate din cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate.

Prima instanţă a reţinut că intimatul-reclamant, în perioada 29.12.2012 - 31.03.2016 a îndeplinit funcţia de viceprimar al Comunei B., jud. Bihor, fiind ales ca viceprimar prin Hotărârea nr. 39/28.12.2012. În perioada deţinerii funcţiei de viceprimar al comunei, reclamantul a deţinut şi calitatea de membru în Consiliul de Administraţie al Şcolii Gimnaziale C..

Instanţa de fond, coroborând dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, art. 96 alin. (2) lit. .b) din Legea nr. 1/2011, în forma în vigoare în perioada în care s-a reţinut existenţa stării de incompatibilitate şi art. 57 alin. (2) din Legea nr. 215/2011, a considerat că, în cazul primarilor, printr-o lege specială în ceea ce priveşte regimul juridic al incompatibilităţilor în raport de Legea nr. 161/2003, legiuitorul a instituit o excepţie de la regula conform căreia deţinerea simultană a funcţiei de primar şi a celei de membru în consiliul de administraţie al instituţiilor publice dă naştere stării de incompatibilitate, excepţie consacrată pentru situaţia în care consiliul de administraţie este al unei unităţi de învăţământ.

A mai reţinut prima instanţă că aceleaşi dispoziţii legale consacră posibilitatea ca, în locul primarului, în aceste consilii de administraţie ale unităţilor de învăţământ, să fie desemnat un reprezentant al primarului care poate fi şi viceprimarul care este înlocuitorul de drept al primarului.

Înalta Curte apreciază că sunt întemeiate criticile recurentei-pârâte şi că soluţia primei instanţe de admitere a acţiunii este nelegală, fiind dată cu interpretarea şi aplicarea eronată a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Potrivit dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 "funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice;"

Potrivit dispoziţiilor art. 96 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 1/2011, forma în vigoare în perioada în care s-a reţinut existenţa stării de incompatibilitate, "în unităţile de învăţământ de stat consiliul de administraţie este organ de conducere şi este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel: b) în cazul în care consiliul de administraţie este format din 9 membri, dintre aceştia 4 sunt cadre didactice, primarul sau un reprezentant al primarului, 2 reprezentanţi ai consiliului local şi 2 reprezentanţi ai părinţilor. Directorul este membru de drept al consiliului de administraţie din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învăţământ respectivă;".

Potrivit documentelor depuse la dosar, a rezultat că reclamantul a deţinut simultan funcţia de viceprimar al Comunei B., judeţul Bihor şi funcţia de membru în Consiliul de Administraţie al Şcolii Gimnaziale "C." B. în perioada 29.09.2014-31.03.2016, a participat la şedinţele consiliului de administraţie semnând procesele-verbale de şedinţă aferente.

Instanţa de fond a considerat că viceprimarul poate participa la şedinţele consiliului de administraţie ca membru, deoarece este înlocuitorul de drept al primarului.

Este adevărat că viceprimarul, în temeiul art. 57 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, este subordonat primarului şi înlocuitorul de drept al acestuia, care îi poate delega atribuţiile sale, însă, având în vedere dispoziţiile lipsite de echivoc ale art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, "reprezentantul primarului" în consiliul de administraţie poate fi orice persoană care nu deţine o funcţie incompatibilă cu cea desemnată.

Viceprimarul este nominalizat expres de dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, funcţia sa fiind astfel incompatibilă cu funcţia de membru al consiliului de administraţie la instituţiile publice şi, prin urmare şi la unităţile de învăţământ de stat.

Stabilirea expresă a incompatibilităţilor are ca fundament premisa că, fiind în serviciul public, persoana care deţine o funcţie de demnitate publică sau de autoritate publică trebuie să fie nu numai independentă, dar şi să se abţină de la exercitarea unor funcţii sau de la desfăşurarea unor activităţi care, prin natura lor, ar fi în contradicţie cu mandatul său reprezentativ sau care l-ar împiedica de la exercitarea acestuia, potrivit exigenţelor legale sau regulamentare. Un asemenea cumul ar fi în dauna funcţiilor îndeplinite, a imparţialităţii, obiectivităţii şi independenţei pe care exerciţiul lor corect îl presupune.

De altfel, jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este constantă în a reţine starea de incompatibilitate în ipoteza deţinerii simultane a funcţiei de viceprimar cu cea de membru în consiliul de administraţie al unei unităţi de învăţământ.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 şi art. 96 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 1/2011.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 80/CA/2019 din 17 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 80/CA/2019 din 17 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 16 septembrie 2021.