Prosecutors' claim to immediate management increment under phased salary law rejected; annulment action dismissed.

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., în calitate de procurori cu funcţii de conducere în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău şi al unităţilor subordonate au chemat în judecată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând anularea parţială a ordinului colectiv de salarizare nr. 247/2018 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi recalcularea drepturilor salariale.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin decizia nr. 1521/2019 din 19 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Public ca lipsită de obiect.

A fost admisă acţiunea şi anulat în parte ordinul nr. 247/30.01.2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în ceea ce priveşte drepturile salariale ale reclamanţilor A., B. F., H., G., D. şi C..

A fost obligat pârâtul să emită un act administrativ prin care să stabilească drepturile salariale ale reclamanţilor cu aplicarea art. 10 alin. (1) din anexa V a Legii cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, fără depăşirea nivelului salarial stabilit pentru anul 2022.

A fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul E. ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, a arătat că acţiunea este neîntemeiată, contrar raţionamentului primei instanţe, deoarece, în urma aplicării creşterilor salariale prevăzute la art. 38 alin. (3) din partea generală a Legii nr. 153/2017, indemnizaţiile de încadrare ale reclamanţilor nu sunt mai mari decât cele stabilite pentru anul 2022. Pentru acest motiv, indemnizaţiile reclamanţilor se stabilesc potrivit art. 38 alin. (3) lit. a) din partea generală a Legii nr. 153/2017, urmând să beneficieze de majorările anuale succesive, conform art. 38 alin. (4) din aceeaşi lege.

4. Apărările intimaţilor

Intimaţii-reclamanţi nu au depus întâmpinare la dosarul cauzei.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinţei, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanţii sunt procurori cu funcţii de conducere, iar prin cererea de chemare în judecată au solicitat anularea actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, întrucât la data emiterii ordinului nr. 247/30.01.2018 nu au fost avute în vedere şi aplicate dispoziţiile art. 10 alin. (1) din anexa V a Legii cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Înalta Curte reţine că prin Ordinul nr. 247/30.01.2018 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost stabilite drepturile salariale de care beneficiază, începând cu data de 01.01.2018, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă curţile de apel, tribunale şi de pe lângă judecătorii, inclusiv procurorii stagiari, precum şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor cu grad de parchet de pe lângă curte de apel din cadrul parchetelor de pe lângă curţile de apel, ordin emis de pârât în aplicarea Legii nr. 153/2017.

Art. 10 alin. (1) lit. b) din capitolul VIII secţiunea I a Legii 153/2017 are următorul conţinut:

(1) Judecătorii şi procurorii care ocupă funcţii de conducere beneficiază de indemnizaţia de încadrare maximă corespunzătoare nivelului instanţei sau parchetului unde exercită funcţia de conducere, majorată după cum urmează:

…

b) funcţii de conducere în cadrul curţilor de apel, tribunalelor, tribunalelor specializate, judecătoriilor şi a parchetelor de pe lângă aceste instanţe:

Preşedinte, procuror general, prim procuror- 10%

Vicepreşedinte, procuror general adjunct, prim procuror adjunct- 8%

Preşedinte secţie, procuror şef secţie- 5%

Procuror şef serviciu- 3%

Procuror şef birou- 2%.

Înalta Curte are în vedere şi următoarele dispoziţii relevante din Legea 153/2017:

Art. 36: (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului salarizat potrivit prezentei legi se face pe noile funcţii, grade/trepte profesionale, gradaţie corespunzătoare vechimii în muncă şi vechime în specialitate/vechime în învăţământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare şi indemnizaţiilor lunare potrivit art. 38.

Art. 38: (1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017.

.

(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale:

a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;

.

(4) În perioada 2019 - 2022 se va acorda anual o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h).

.

(6) În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

Înalta Curte observă opţiunea legiuitorului de a realiza o tranziţie între vechile legi de salarizare (Legile nr. 330/2009 şi nr. 284/2010) şi Legea 153/2017, în privinţa căreia a reglementat expres aplicarea etapizată. Legea porneşte de la premisa că salariile prevăzute în noua lege sunt, ca regulă, mai mari decât cele aflate în plată pentru fiecare funcţie, astfel că reglementează, în art. 38 alin. (3) şi (4) modalitatea în care întreg personalul plătit din fonduri publice ajunge să fie salarizat potrivit Legii nr. 153/2017, prin creşteri salariale anuale succesive, pornind de la nivelul salariului de bază aflat în plată în luna decembrie 2017.

O primă etapă în aplicarea etapizată o reprezintă majorarea cuantumului brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumului brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Numai în situaţia în care salariile de bază şi sporurile, astfel majorate, sunt mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, Legea 153/2017 prevede că se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

Din modul de aplicare a Legii 153/2017, prezentat în articolul 38 din lege, se desprinde concluzia că legiuitorul a dorit realizarea unei tranziţii între vechile legi de salarizare şi noua lege, pornind de la salariul acordat în luna decembrie 2017, prin majorarea succesivă atât a salariului de bază, cât şi a sporurilor şi a celorlalte drepturi, pentru o perioadă de 5 ani, preconizând ca până în anul 2022 întregul personal salarizat din fonduri publice să ajungă la nivelul drepturilor stabilite prin anexele I-IX la lege, astfel cum prevede art. 9.

Or, în ceea ce îi priveşte pe reclamanţi, comparând indemnizaţiile de încadrare de care beneficiază în prezent, cu indemnizaţiile menţionate în Legea 153/2017, Anexa V, Capitolul I, lit. B) Indemnizaţia de încadrare pentru procurori, se observă că aceştia nu ating încă nivelul de salarizare reglementat prin Legea 153/2018, astfel că acestora li se aplică pe deplin dispoziţiile art. 38 alin. (3) şi (4) privind aplicarea etapizată a legii.

Ţinând cont de faptul că aceste creşteri salariale din art. 38 alin. (3) lit. a) şi alin. (4) sunt prevăzute cu scopul aplicării etapizate a legii, reclamanţii vor putea beneficia de sporurile menţionate în art. 10 de abia în momentul în care, prin majorările succesive prevăzute de art. 38 alin. (4), vor ajunge la indemnizaţia stabilită potrivit anexelor la lege, urmând să li se aplice integral dispoziţiile Legii 153/2017, atât sub aspectul stabilirii indemnizaţiei de încadrare, cât şi al sporurilor.

Aşadar, contrar susţinerilor reclamanţilor, acestora nu li se acordă drepturile salariale mai favorabile şi nu li se poate acorda sporul prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. b) din capitolul VIII secţiunea I a Legii 153/2017, întrucât în urma aplicării majorării salariale prevăzute de art. 38 alin. (3) indemnizaţiile de încadrare nu sunt mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, motiv pentru care indemnizaţia acestora se stabileşte potrivit art. 38 alin. (3) lit. a), urmând să beneficieze de majorările anuale succesive, conform art. 38 alin. (4).

Prin urmare, Înalta Curte concluzionează în sensul că actele contestate sunt legale şi temeinice, emise în aplicarea Legii nr. 153/2017, iar drepturile salariale solicitate de reclamanţi nu pot fi acordate începând cu data de 1 ianuarie 2018, astfel cum au fost solicitate.

În ceea ce îl priveşte pe reclamantul E., se constată că, începând cu data de 01.01.2018, acestuia i-a încetat mandatul funcţiei de conducere (prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti).

În aceste condiţii, acţiunea reclamanţilor este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă ca atare.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei nr. 1521/2019 din 19 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând: va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei nr. 1521/2019 din 19 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 16 septembrie 2021.