Revision petition rejected: "minus petita" excluded where critique targets legal assessment of CJUE jurisprudence rather than unadjudicated claim heads

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de revizuire

Prin decizia civilă nr. 4958 din 7 octombrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 7 din 17 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

2. Cererea de revizuire

Împotriva deciziei de la pct. I.1 a formulat cerere de revizuire recurentul-reclamant A., aceasta fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 9 martie 2021, sub nr. x/2021.

În motivarea căii extraordinare de atac, revizuentul a arătat că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru care s-a cerut, respectiv nu s-a pronunţat asupra jurisprudenţei CJUE invocată de recurent, ci doar a menţionat-o.

Revizuentul consideră că instanţa ar fi trebuit să ţină cont de această jurisprudenţă CJUE, respectiv de Hotărârea Curţii din data de 22.10.2015, în care se arată că o practică a organelor fiscale ca cea relevată în cauză nu este conformă legislaţiei europene şi dă naştere la abuzuri.

A arătat instanţei de recurs că documentele financiar-contabile ale societăţii au fost în posesia DIICOT Oradea care şi-a declinat competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, această unitate de parchet fiind cea care a întocmit rechizitoriul şi l-a înaintat Tribunalului Bihor. Având în vedere că dosarul penal are acelaşi obiect cu prezenta cauză, în opinia revizuentului, se impunea ca instanţa să suspende prezentul dosar până la soluţionarea dosarului penal.

A mai arătat instanţei şi că actele administrativ fiscale emise de organele fiscale sunt nule întrucât ele s-au întocmit fără verificarea documentelor financiar contabile.

Revizuentul a precizat că temeiul de drept al cererii de revizuire formulate este reprezentat de dispoziţiile art. 509 C. proc. civ.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna a solicitat, prin întâmpinare, respingerea cererii de revizuire în principal, ca inadmisibilă, având în vedere că nu sunt îndeplinite cerinţele motivului de revizuire invocat în cauză, iar în subsidiar, ca nemotivată în fapt şi în drept.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că revizuentul nu a încadrat cererea de revizuire într-unul din motivele de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., însă, în raport de criticile invocate, constată că acestea se circumscriu cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Ca regulă generală, aşadar, pot constitui obiect al revizuirii hotărârile pronunţate asupra fondului sau cele care evocă fondul, şi anume: hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare; hotărârile pronunţate de instanţa de recurs când s-a evocat fondul, adică cele prin care s-a admis recursul şi s-a modificat hotărârea atacată.

În speţă, decizia nr. 4958 din 7 octombrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017 nu este o hotărâre care să evoce fondul.

Chiar trecând peste admisibilitatea revizuirii sub aspectul naturii hotărârii a cărei revizuire se cere, Înalta Curte reţine în legătură cu motivul invocat faptul că motivele care justifică promovarea unei cereri de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de lege.

În cazul reglementat expres prin art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuirea apare a fi un remediu al nesocotirii de către instanţă a principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil.

Prin urmare, în analizarea acestui motiv de revizuire trebuie avute în vedere limitele judecăţii, sub aspectul obiectului acesteia, determinate concret prin cererea de chemare în judecată, cererea reconvenţională ori prin cererea intervenienţilor; în raport de obiectul cererilor formulate, urmează a se stabili dacă instanţa s-a pronunţat ultra, extra sau minus petita.

Or, ceea ce invocă revizuentul în susţinerea motivului de revizuire analizat, nu este o pronunţare ultra, extra sau minus petita prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamant. Pronunţarea minus petita presupune ca instanţa să nu se fi pronunţat asupra tuturor capetelor acţiunii, indiferent că acestea sunt principale, accesorii, subsidiare sau incidentale, acesta fiind sensul noţiunii minus petita în înţelesul legii procesuale civile. Această condiţie nu este îndeplinită în cauză, nefiind în prezenţa noţiunii juridice de minus petita, revizuentul invocând faptul că instanţa de recus nu s-a pronunţat asupra jurisprudenţei CJUE invocată de recurent, ceea ce nu se circumscrie noţiunii de petita sau lucru cerut.

Totodată, se mai constată că revizuentul critică, practic, legalitatea soluţiei instanţei de recurs, rezolvarea pe care ea a dat-o recursului formulat şi transformă, astfel, revizuirea într-un recurs la recurs, solicitându-se instanţei de revizuire să exercite controlul de legalitate asupra modului în care instanţa de recurs a apreciat că recursul reclamantului este nefondat.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 513 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 4958 din 7 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 septembrie 2021.