Municipality's appeal rejected as peremption of fiscal correction challenge upheld

Şedinţa publică din data de 1 iulie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 28.12.2015, sub nr. x/2015, reclamanta UAT Municipiul Medgidia prin primar a chemat în judecată pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli - POR, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- anularea Deciziei nu 366 din 11.12.20151 de soluţionare a contestaţiei administrative formulate de reclamantă, înregistrata sub numărul x din 16.11.2015;

- eliminarea corecţiei financiare stabilita in sarcina UAT de 73.082,18 RON (62.721,75 RON + 15360,43 RON TVA) din care: contribuţie bugetul UE 51425,43 RON; contribuţie la bugetul de stat 11296,32 RON; TVA aferenta 15360,43 RON, cu consecinţa eliminării cheltuielilor neeligibile şi constatarea acestora ca fiind eligibile.

- suspendarea măsurilor menţinute prin decizia 366/11.12.2015 până la soluţionarea prezentei cauze.

Prin încheierea din 11.04.2016, Curtea de Apel Constanţa a respins cererea de suspendare pentru neîndeplinirea condiţiei de plată a cauţiunii, a respins excepţia conexităţii a admis cererea de suspendare şi a dispus suspendarea prezentei cauze privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Medgidia - prin Primar şi pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli - POR, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2014

La data de 11.10.2019 s-a întocmit referat pentru constatarea perimării cauzei, stabilindu-se termen la data de 4 noiembrie 2019, în vederea discutării acestei excepţii.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 216/CA din 4 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis sesizarea şi s-a constatat perimată acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Medgidia - prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli - POR, având ca obiect anulare act administrativ - suspendare executare act administrativ.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 216/CA din 4 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Medgidia prin primar a formulat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În contextul enunţării situaţiei de fapt, recurenta-reclamantă a arătat că potrivit art. 418 alin. (1) C. proc. civ., cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 413 noul C. proc. civ. şi în alte cazuri prevăzute de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată. Fiind vorba despre o suspendare dispusa de instanta de judecata, prevăzută de art. 413 alin. (1) C. proc. civ., a apreciat că termenul de perimare nu a fost îndeplinit deoarece nu poate fi invocată culpa reclamantei, instanta trebuind din oficiu sa repuna cauza pe rol.

De asemenea art. 416 alin. (3) C. proc. civ. prevede că "Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată". La data de 03 aprilie 2019 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat definitiv prin Hotărârea nr. 1849, asupra cauzei ce a format obiectul dosarului nr. x/2014, hotărâre care a fost comunicată la data 12.08.2019 (conform datei de pe ştampila postei de pe plicul de corespondenţă). Raportat la data comunicării hotărârii Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie pronunţată în dosarul x/2014, s-a considerat de recurentă că termenul de perimare de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., curge de la comunicarea hotărârii înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, repectiv de la data de 12.08.2019.

Pentru aceste motive, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 216/04.11.2019, respingerea cererii de perimare si in temeiul art. 415 noul C. proc. civ. admiterea cererii de repunere pe rol a cauzei formulata cu adresa nr. x/04.11.2019.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind legală, în mod corect prima instanţă apreciind asupra soluţiei de constatare a perimării procesului.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-reclamantă a reiterat în esenţă argumentele prezentate prin memoriul de recurs.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 27 ianuarie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 17 iunie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, precum şi dispoziţiile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Medgidia a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu soluţionarea acţiunii, prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 366 din 11.12.20151 de soluţionare a contestaţiei administrative formulate de aceasta, înregistrata sub numărul x din 16.11.2015; eliminarea corecţiei financiare stabilita in sarcina UAT de 73.082,18 RON (62.721,75 RON + 15360,43 RON TVA) din care: contribuţie bugetul UE 51425,43 RON; contribuţie la bugetul de stat 11296,32 RON; TVA aferenta 15360,43 RON, cu consecinţa eliminării cheltuielilor neeligibile şi constatarea acestora ca fiind eligibile; suspendarea măsurilor menţinute prin decizia 366/11.12.2015 până la soluţionarea prezentei cauze.

Curtea de Apel Constanţa a admis excepţia perimării şi a constatat intervenită perimarea acţiunii, reclamanta formuland critici pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate.

Astfel, soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Potrivit dispoziţiilor art. 416 din C. proc. civ.,

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.

(3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

Perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, care operează atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac. Ea are natură juridică mixtă, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor un timp îndelungat în judecată.

Cu privire la cursul perimării, dispoziţiile art. 417 din C. proc. civ. prevăd întreruperea acestuia prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecăţii procesului de către partea care justifică un interes.

Se constată că în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, conform prevederilor menţionate,

De esenţa sancţiunii perimării este culpa procesuală a părţii, buna administrare a justiţiei impunând ca respectivele acte procedurale să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor cerute de lege şi să se succeadă, în timp, în ordinea şi cu respectarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de judecător.

În acest sens sunt şi prevederile art. 10 alin. (1) din C. proc. civ., care instituie în sarcina părţilor obligaţia de a-şi îndeplini actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite şi de a contribui la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind astfel finalizarea acestuia.

Instanţa de control judiciar reţine că prima instanţă a aplicat corect dispoziţiile art. 416 alin. (1) cu referire la art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., cauza rămânând în nelucrare odată cu pronunţarea la data de 03.04.2019, a deciziei civilă nr. 1849/2019 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2015, pana la solutionarea definitiva pana la care s-a dispus măsura suspendării judecăţii.

Suspendarea judecăţii produce efecte, în acest caz, începând cu data soluţionării cauzei până la care s-a dispus măsura suspendării dacă începând cu acea dată nu se mai îndeplineşte niciun act de procedură în scopul judecăţii.

În cauză, până la data la care s-a împlinit termenul de perimare, părţile nu au înregistrat la dosar nicio cerere de repunere pe rol în vederea continuării judecăţii.

Contrar susţinerilor recurentei, instanţa de control judiciar reţine că în cauză nu sunt incidente prevederile 416 alin. (3) teza I din C. proc. civ. în raport cu temeiul suspendării şi acordul părţii cu privire la această măsură, astfel, repunerea pe rol a cauzei nefiind un act de procedură ce trebuia efectuat din oficiu de către instanţă, critica în sensul că termenul de perimare nu a fost îndeplinit deoarece nu poate fi invocată culpa reclamantului, instanta trebuind din oficiu sa repuna cauza pe rol fiind nefondată.

În fine, nici alegaţia recurentei-reclamante în sensul că termenul de perimare de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., curge de la comunicarea hotărârii Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, respectiv de la data de 12.08.2019, la care a fost comunicată decizia nr. 1849 din 3 aprilie 2019 în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2014, în raport de care s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei de faţă.

Astfel, momentul în care dosarul nr. x/2014 a fost soluţionat definitiv este data pronunţării deciziei nr. 1849, respectiv 3 aprilie 2019, iar nu data comunicării respectivei hotărâri.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a fost parte în procesul antereferit, având obligaţia, ca şi în cauza de faţă, să urmărească finalizarea procesului, conform art. 10 C. proc. civ., reţinut anterior, menţinerea de către instanţă a prezentei cauze pe rol apărând ca nejustificată.

Cu privire la acest aspect, relevantă este şi Decizia nr. 644 din 1 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35/12.01.2017, prin care s-a reţinut că "perimarea reprezintă o cauză de stingere a procesului aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti, care intervine în situaţia în care este lăsat în nelucrare un interval de timp apreciat de legiuitor ca semnificativ pentru a releva lipsa de interes în continuarea acestuia de către părţile implicate. În lipsa efectuării vreunui act de procedură util soluţionării cauzei, din motive imputabile părţii care, în mod raţional, ar trebui să fie interesată în finalizarea procesului, menţinerea litigiului pe rolul instanţei apare ca nejustificată. Perimarea este, din această perspectivă, o sancţiune procedurală aplicabilă părţii care a neglijat obligaţiile procesuale impuse de legiuitor pentru desfăşurarea unui proces, stabilite prin reguli edictate în scopul instituirii unei succesiuni de acte procesuale care să asigure, pe de o parte, soluţionarea într-un termen rezonabil a procesului şi, pe de altă parte, buna administrare a justiţiei".

Prin urmare, instanţa de control judiciar apreciază că toate criticile formulate de recurenta-reclamantă sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de toate aceste considerente, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Medgidia prin primar împotriva sentinţei civile nr. 216/CA din 4 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 1 iulie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.