Securitate employee status declaration overturned for lack of standing of petitioners

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26.07.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., ca instanţa să aprecieze asupra calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4987 din 18 decembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile inadmisibilităţii, nelegalei sesizări şi tardivităţii cererii, invocate de către pârât, ca fiind neîntemeiate; a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat că pârâtul A. a fost "lucrător al Securităţii" în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 4987 din 18 decembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii reclamantului.

În motivarea recursului au fost formulate critici ce pot fi subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din noul C. proc. civ.

4. Apărările intimatului-reclamant

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa atacată este temeinică şi legală, prima instanţă făcând o corectă aplicare a textelor legale incidente.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit Curtea de Apel Bucureşti cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., ca instanţa să aprecieze asupra calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.

Prin sentinţa atacată, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile inadmisibilităţii, nelegalei sesizări şi tardivităţii cererii, invocate de către pârât, ca fiind neîntemeiate; a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat că pârâtul A. a fost "lucrător al Securităţii" în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Pârâtul A. a fost angajat al fostei Securităţi, având gradul de locotenent şi a activat în cadrul Inspectoratului de Securitate Prahova, în cursul anului 1987 şi în cadrul Serviciului S, în cursul anilor 1988 - 1989.

Prin nota de constatare nr. x/4.05.2017, pe baza materialului arhivistic procesat, s-a stabilit că pârâtul a întocmit mai multe note raport, între datele de 12.10.1987 - 16.08.1988, privind pe numitul B., care făcea parte dintr-un club internaţional numit C., din cuprinsul cărora rezultă cu certitudine că pârâtul a interceptat corespondenţa acestei persoane, şi a dat declaraţii cu privire la acesta, sub aspectul legăturilor pe care această persoană le avea cu alte persoane pasionate de limba C..

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii, instanţa de fond a observat prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, care prevăd dreptul oricărei părţi de a avea acces la informaţii de interes public, respectiv referitor la existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător la securitâţii sau de colaborator al acesteia, a persoanelor care ocupă anumite funcţii sau demnităţi, printre care şi cea deţinută de pârât de şef al Direcţiei Judeţene de Informaţii Dâmboviţa. Prin urmare, având în vedere formularea acestui text de lege, care face vorbire de dreptul persoanei de a fi informat, momentul care prezintă relevanţă este cel al formulării cererii de verificare, şi nu cel al întocmirii notei de constatare. Or, având în vedere că cererea de verificare a fost formulată de numiţii D. şi E. la data de 27.08.2014, precum şi faptul că trecerea în rezervă a pârâtului a intervenit la data de 15.12.2016, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii ca fiind neîntemeiată.

Sub aspectul excepţiei nelegalei sesizări, curtea de apel a observat că titular al unei cereri de solicitări de informaţii referitoare la calitatea de lucrător sau colaborator al Securitărţii poate fi orice persoană interesată, legea prevăzând în acest sens existenţa unui interes public. Prin urmare, nu poate fi admisă susţinerea pârâtului care consideră că această cerere poate fi formulată doar de persoane care au fost cercetate sau urmărite în dosarul arhivistic, acest drept fiind prevăzut în favoarea oricărei persoane interesate. Totodată, judecătorul fondului a constatat că nu aceste două persoane au calitatea de parte care a sesizat instanţa, curtea de apel fiind sesizată prin cererea introductivă de instanţă de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, autoritate instituită prin lege cu aceste atribuţii.

Nici excepţia tardivităţii cererii nu este întemeiată, dat fiind că reclamantul invocă în susţinerea acestei excepţii faptul că de la data notificării că va face obiectul unei verificări şi până la data sesizării instanţei au trecum mai mult de doi ani. Prevederile art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 24/2008, invocat de către pârât în susţinerea acestei excepţii nu instituie un termen limită în interiorul căruia să fie sesizată instanţa, nefiind aplicabil în prezenta cauză niciun text de lege care să instituie vreo decădere sub acest aspect.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, are calitatea de lucrător al Securităţii orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în scopul susţinerii puterii totalitar comuniste.

În ceea ce priveşte prima condiţie, instanţa fondului a considerat că aceasta este îndeplinită având în vedere că pârâtul a fost angajat al fostei Securităţi, având grad de locotenent, în cadrul Inspectoratului de Securitate Prahova Serviciul 3 şi Serviciul S.

Şi cea de-a doua condiţie este îndeplinită, din actele depuse la dosar de către reclamantă rezultând că acesta, în calitatea deţinută, a desfăşurat activităţi de supraveghere şi interceptare a corespondenţei numitului B., prin această activitate fiind aduse atingere dreptului la viaţă privată a acestei persoane, precum şi dreptului la secretul corespondenţei.

Este relevant a menţiona şi faptul că, astfel cum rezultă din nota raport întocmită de pârât la data de 12.10.1987, pârâtul este cel care a adus la cunoştinţa superiorilor din proprie iniţiativă bănuielile sale referitoare la activitatea desfăşurată de numitul B., în calitate de membru al unui club de C.. Se constată că acesta s-a sesizat cu privire la această activitate cu ocazia unei vizite făcute verişoarei sale, când, din întâmplare, a observat că pe uşa unui apartament din acel bloc de locuinţe era amplasată o mică etichetă pe care scrie "C.". Prin urmare, nu va fi primită apărarea pârâtului care a invocat faptul că activitatea desfăşurată a avut la bază ordine precise din partea superiorilor săi. De altfel, chiar dacă s-ar fi confirmat această susţinere, existenţa unui ordin din partea Securităţii în sensul interceptării corespondenţei nu este de natură a-l exonera pe pârât de răspundere, acesta cunoscând caracterul ilegal al activităţii pe care a desfăşurat-o. Nu poate fi acceptată nici apărarea pârâtului constând în plasarea întregii responsabilităţi pentru încălcarea acestor drepturi asupra clasei politice de la acea vreme, pârâtul având posibilitatea, în concret, să se abţină de la săvârşirea acestor fapte, cu atât mai mult cu cât acesta a avut iniţiativa demersurilor de verificare a numitului B. în lipsa unui oridin venit pe linie ierarhică. Nu au fost împărtăşite nici susţinerile pârâtului referitoare la lipsa vreunei acţiuni intrusive, acestea fiind contrazise de actele care se află la dosar, din care rezultă că acesta a violat secretul corespondenţei persoanei observate pe o perioadă îndelungată de timp, din rapoartele efectuate rezultând că pârâtul este constient şi de faptul că persoana observată avea cunoştinţă de faptul că îi este deschisă corespondenţa.

Nu au fost primite nici susţinerile pârâtului referitoare la încălcarea dreptului său la protecţia datelor cu caracter personal, instanţa de fond considerând că pârâtul nu a făcut dovada încălcării acestui drept, având în vedere totodată şi prevederile art. 5 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 677/2001 precum şi ale art. 8 din aceeaşi lege.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a interpretat în mod eronat prevederile O.U.G. nr. 24/2008, atunci când a apreciat că a fost legal sesizată cu acţiunea dedusă judecăţii.

Înalta Curte are în vedere că, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 8 lit. a) şi art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, introducerea acţiunii în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii are la bază aprobarea de către Colegiul CNSAS a notei de constatare întocmite de direcţia de specialitate în baza verificărilor prevăzute la art. 6 alin. (1) din acelaşi act normativ. Or, potrivit acestui text legal, verificările menţionate se efectuează fie ca urmare a sesizării din oficiu a CNSAS, fie la solicitarea persoanei îndreptăţite.

În speţă însă, astfel cum rezultă în mod neîndoielnic din adresa nr. x/31.03.2021 emisă de intimat verificarea recurentului nu a fost efectuată în temeiul unei sesizări din oficiu, ci a fost declanşată în anul 2014 la cererea a două persoane fizice. Aceste persoane fizice nu sunt însă persoane îndreptăţite în sensul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv nu au fost urmărite de Securitate în dosarele ce făceau obiectul verificării CNSAS.

Înalta Curte are în vedere şi soluţia de principiu adoptată pentru interpretarea prevederilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, în şedinţa judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a ICCJ la data de 11 iunie 2012, potrivit căreia verificarea calităţii de lucrător al Securităţii poate fi realizată numai cu privire la ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de urmărire a persoanei care a formulat cererea de verificare, iar nu cu privire la ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au formulat cerere de verificare în temeiul dispoziţiilor respective.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 4987 din 18 decembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; va casa în parte sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca neîntemeiată.

De asemenea, reţinând că nelegala sesizare a instanţei nu este o excepţie procesuală, ci un aspect de fond, va menţine dispoziţiile sentinţei în privinţa modului de soluţionare a excepţiilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 4987 din 18 decembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca neîntemeiată.

Menţine dispoziţiile sentinţei în privinţa modului de soluţionare a excepţiilor.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 23 iunie 2021.