Validity of financial correction for alleged breach of equal treatment in public procurement concerning similar experience requirements and CPV classification

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 31.10.2014 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Rădăuţi a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Programe Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, anularea notei de neconformitate nr. x/06.02.2014 şi, implicit a corecţiei financiare de 5%, în valoare de 16.773,15 RON, la care se adaugă un TVA în valoare de 4.025,56 RON.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 5255 din 11 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Rădăuţi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi s-a anulat Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 278/2014 şi Nota de neconformitate AMPOR nr. SVAPCI 58054/06.02.2014.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 5255 din 11 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea ca neîntemeiată a acţiunii.

În motivarea acţiunii arată că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 34/2006; că în mod greşit prima instanţă a apreciat că aspectele menţionate în nota de neconformitate nr. x/06.02.2014 nu sunt de natură a conduce la concluzia nesocotirii de către autoritatea contractantă a principiului tratamentului egal ocrotit de legislaţia specifică din materia achiziţiilor publice şi tot eronat a reţinut că autoritatea contractantă nu a solicitat demonstrarea experienţei similare pentru realizarea, construirea şi închirierea standurilor expoziţionale, precum şi faptul că operatorii economici participanţi la procedură nu au fost evaluaţi dintr-o atare perspectivă, dată fiind ponderea mică a acestor servicii faţă de valoarea estimată a contractului ce urma a fi atribuit.

Precizează că în Cap. III.2.3.a) - Capacitatea tehnică şi/sau profesională din Fişa de date a achiziţiei, UAT Municipiul Rădăuţi, în calitate de autoritate contractantă, a formulat cerinţa minimă potrivit căreia ofertantul trebuie să facă dovada prestării/ducerii la bun sfârşit în ultimii 3 ani a maxim 3 contracte de servicii similare a căror valoare însumată să fie de minim 419.000,00 RON fără TVA, iar potrivit Cap. II.1.5) - Descrierea succintă a contractului sau a achiziţiei/achiziţiilor din fişa de date a achiziţiei şi a Cap. II.1.5) din cuprinsul invitaţiei de participare nr. x/28.06.2013, obiectul contractului a fost definit ca având ca obiect "Servicii de elaborare a materialelor de promovare şi marketing al produselor turistice, inclusiv realizarea, construirea şi închirierea standurilor expoziţionale în cadrul târgurilor şi evenimentelor naţionale de turism, aferente proiectului "Tezaure etnoistorice Bucovinene - proiect pentru promovarea obiectivelor turistice cu valoare identitară din municipiul Rădăuţi, cod SMIS 18843".

Susţine că respectarea principiului tratamentului egal presupune ca autoritatea contractantă să stabilească şi să aplice reguli, cerinţe, criterii identice pentru toţi operatorii economici, astfel încât aceştia să beneficieze de şanse egale de a deveni contractanţi.

Consideră că acest principiu ar fi fost respectat dacă şi ceilalţi trei ofertanţi s-ar fi aflat în aceeaşi situaţie cu ofertantul câştigător, în sensul de a nu putea prezenta date privind experienţa similară.

Pe de altă parte, susţine că a fost încălcat principiul tratamentului egal faţă de alţi posibili ofertanţi care nu îndeplineau cerinţele de la Cap. IIL2.3.a), care ar fi putut oferi un preţ mai bun decât al ofertantului câştigător şi care nu au putut participa din această cauză la procedura de achiziţie publică.

Mai mult, precizează că, deşi prin Fişa de date a achiziţiei, conform codurilor CPV distincte stabilite de UAT Municipiul Rădăuţi, au fost definite trei categorii de servicii, intimata-reclamantă a acceptat drept experienţă similară servicii definite printr-un singur cod CPV. Astfel, arată că autoritatea contractantă a stabilit codurile CPV 79342200-5 Servicii de promovare, CPV 79341000-6 Servicii de publicitate şi CPV 79810000-5 Servicii tipografice, dar ofertantul S.C. A. S.R.L. a prezentat trei contracte sub acelaşi cod CPV - 22000000-0, contracte care au avut ca obiect servicii de tipărire/imprimare materiale publicitare, tipărire şi tipografie materiale publicitare şi produse informative şi de promovare, motiv pentru care apreciază că oferta declarată câştigătoare nu acoperă necesitatea autorităţii contractante în privinţa experienţei similare.

4. Apărările intimatei-reclamante

Intimata-reclamană Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Rădăuţi a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca temeinică şi legală, apreciind că prima instanţă a făcut o corectă aplicare şi interpretare a normelor de drept material incidente.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Rădăuţi a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Programe Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, anularea notei de neconformitate nr. x/06.02.2014 şi, implicit a corecţiei financiare de 5%, în valoare de 16.773,15 RON, la care se adaugă un TVA în valoare de 4.025,56 RON.

Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind verificarea aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, examinând cererea de recurs formulată de către pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Înalta Curte constată că, deşi recurentul a susţinut că în mod greşit prima instanţă a apreciat că aspectele menţionate în nota de neconformitate nr. x/06.02.2014 nu sunt de natură a conduce la concluzia nesocotirii de către autoritatea contractantă a principiului tratamentului egal, nu a arătat argumentele pentru care a apreciat în acest mod. Tot astfel, a susţinut că în mod eronat prima instanţă a reţinut că autoritatea contractantă nu a solicitat demonstrarea experienţei similare pentru realizarea, construirea şi închirierea standurilor expoziţionale, precum şi faptul că operatorii economici participanţi la procedură nu au fost evaluaţi dintr-o atare perspectivă, dată fiind ponderea mică a acestor servicii faţă de valoarea estimată a contractului ce urma a fi atribuit.

Astfel, aspectele invocate prin cererea de recurs nu constituie, prin ele însele, critici concrete la adresa hotărârii recurate, apte să conducă la reformarea hotărârii recurate, în lipsa unor argumente reale care să demonstreze incorectitudinea raţionamentului instanţei de fond.

Înalta Curte constată că, fără circumstanţierea concretă a argumentelor care să susţină afirmaţiile sale, recurentul-pârât a arătat prin cererea de recurs că a fost încălcat principiul tratamentului egal faţă de alţi posibili ofertanţi care nu îndeplineau cerinţele de la Cap. IIL2.3.a), dar ar fi putut oferi un preţ mai bun decât al ofertantului câştigător şi care nu au putut participa din această cauză la procedura de achiziţie publică.

Critica este nefondată, în condiţiile în care din Fişa de date a achiziţiei - III.2.3.a) Capacitatea tehnică şi/sau profesională reiese că cerinţa privind dovada ducerii la bun sfârşit în ultimii 3 ani a maxim trei contracte de servicii similare a căror valoare însumată să fie de minim 419.000 RON fără TVA putea fi susţinută şi de o altă persoană, indiferent de natura relaţiilor juridice existente între ofertant şi persoana respectivă, conform art. 190 din O.U.G. nr. 34/2006.

Astfel fiind, prima instanţă a reţinut în mod corect că procedura de achiziţie nu a fost derulată cu încălcarea principiului tratamentului egal şi că aspectele menţionate în cuprinsul notei de neconformitate nr. x/06.02.2014 nu sunt de natură a conduce la concluzia nesocotirii de către autoritatea contractantă a principiului tratamentului egal ocrotit de legislaţia specifică din materia achiziţiilor publice (art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006.

În ceea ce priveşte critica referitoare la faptul că ofertantul declarat câştigător s-a prevalat de servicii prestate ce se subsumau unui singur cod CPV, nici aceasta nu poate fi reţinută, în condiţiile în care nicăieri în documentaţia aferentă achiziţiei nu se stipulează că era obligatoriu ca, în dovedirea capacităţii tehnice şi/sau profesionale, serviciile invocate să se subsumeze tuturor celor trei coduri menţionate de intimata-reclamantă.

Mai mult, în susţinerea acestui punct de vedere, recurentul-pârât nu a arătat textul de lege care a fost încălcat prin prezentarea unei oferte în care contractele invocate în dovedirea capacităţii tehnice sau profesionale vizează un singur cod CPV.

De altfel, prin adresa nr. x/05.07.2013, aflată la dosarul de fond, intimata reclamantă a clarificat acest aspect, în sensul că serviciile solicitate prin caietul de sarcini sunt incluse în servicii de promovare, servicii tipografice şi servicii de publicitate conform clasificării CPV, prin servicii similare înţelegându-se serviciile de tipul celor solicitate în caietul de sarcini şi/sau servicii ce se încadrează în clasificarea CPV a obiectului contractului.

În consecinţă, nici din această clarificare nu reiese că în cauză se impunea demonstrarea prestării unor servicii care să vizeze toate cele trei coduri CPV menţionate de intimata-reclamantă.

Pe de altă parte, se constată că aspectele invocate prin cererea de recurs nu constituie, prin ele însele, critici concrete şi reale la adresa hotărârii recurate, ci vizează, în esenţă, nemulţumirea recurentului-pârât cu privire la soluţia pronunţată de către instanţa de fond.

Prin urmare, întrucât în cauză nu au fost identificate împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept, care să fie de natură a răsturna argumentele ce au întemeiat soluţia de admitere a acţiunii, legalitatea soluţiei pronunţate de prima instanţă urmează a fi confirmată de către instanţa de control judiciar.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva sentinţei civile nr. 5255 din 11 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva sentinţei civile nr. 5255 din 11 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 23 iunie 2021.