Retrocession of religious property: mandatory participation of applicant representative under O.U.G. 94/2000 as an imperative procedural requirement rather than a discretionary recommendation

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, urmare a declinării succesive de competenţă de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, respectiv Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu hramul Sfântul Ştefan Primul Martir din Promontoriul Oradea în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a contestat Decizia nr. 7188/24.08.2017, solicitând anularea actului administrativ unilateral şi retrocedarea în natură a minei de lignit, imobil înscris iniţial în C.F. nr. x, nr. topo. x, a localităţii Hidiselul de Jos, judeţul Bihor.

Prin modificarea de acţiune înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la data de 13.09.2019, reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 7188/24.08.2017 prin care pârâta a respins cererea de retrocedare nr. x/16.011.2005, având ca obiect retrocedarea în natura a imobilului în natura a minei de lignit, imobil înscris iniţial în C.F. nr. x, nr. topo. x a localităţii Hidiselul de Jos, judeţul Bihor; obligarea pârâtei să o invite în fata Comisiei pentru a susţine cererea având ca obiect imobilul înscris iniţial în Cartea funciara nr. x, nr. topo. x a localităţii Hidiselul de Jos, judeţul Bihor în conformitate cu art. 3 alin (2) din O.U.G. nr. 94/2000; obligarea pârâtei să emită o nouă Decizie având ca obiect retrocedarea în natura a imobilului iniţial identificat în Cartea funciara nr. x, nr. topo. x a localităţii Hidiselul de Jos.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 154/CA/2019-PI din 28 octombrie 2019 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea modificată formulată de reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Prremostratens cu "Hramul Sfântului Ştefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri Imobile care au aparţinut unor culte religioase din România, ca neîntemeiată; fără cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 154/CA/2019-PI din 28 octombrie 2019 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Prremostratens cu "Hramul Sfântului Ştefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea a declarat recurs.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, că aserţiunile primei instanţe în sensul că "norma invocată, cuprinsă în art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000, este una de recomandare, nu imperativa" nu poate fi primită.

Astfel, a arătat că articolul 7 alin. (3) din Legea nr. 24 din 27 martie 2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actualizata, urmareste un dublu obiectiv, si anume: "(3) Dispoziţiile cuprinse în actul normativ pot fi, după caz, imperative, supletive, permisive, alternative, derogatorii, facultative, tranzitorii, temporare, de recomandare sau altele asemenea; aceste situaţii trebuie să rezulte expres din redactarea normelor."

Or dupa cum, s-a aratat, faptul ca legiuitorul a acordat paratei Comisia dreptul de a "... respinge cererea de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată ..." nu înseamnă că legiuitorul a permis paratei să actioneze în mod discretionar, sa nu se supuna dispoziţiilor legale care reglementează prezenţa reclamantei la lucrările Comisiei speciale.

Prin urmare, în opinia sa, trebuie sa se constate ca instanta de fond nu a dat o corecta interpretare articolului 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000, fiind dincolo de orice îndoială faptul că parata trebuie sa fie obligata sa invite un reprezentant al reclamantei în fata Comisiei pentru a sustine cererea de retrocedare avand ca obiect imobilul inscris initial în Cartea funciară nr. x, nr. topo. x a localitatii Hidiselul de Jos, judetul Bihor in conformitate cu art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr 94/2000.

In egala masură, a susţinut recurenta că pârâta trebuie sa fie obligată sa emita o noua Decizie având ca obiect retrocedarea în natură a imobilul initial identificat in Cartea funciara nr. x, nr. topo. x a localitatii Hidiselul de Jos.

În concluzie, în conformitate cu art. 488 alin (1) pct. 4, 5, 6, 8 din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, recurenta-reclamantă a solicitat modificarea sentinţei recurate în sensul constatării nelegalităţii deciziei nr. 7188/24.08.2017 prin care parata a respins cererea de retrocedare nr. x/16.011.2005, întrucât aceasta este nelegală şi netemeinică.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care invocat neîncadrarea criticilor formulate de recurentă în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute.

În esenţă, a apreciat că lipsa de la lucrările Comisiei speciale de retrocedare a unui reprezentant al reclamantei nu este prevăzută în mod expres de O.U.G. nr. 94/2000 sub sanctiunea nulităţii, astfel încât se poate reţine incidenţa sancţiunii nulităţii virtuale numai în măsura în care reclamanta face dovada existenţei unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, reclamanta însăşi neindicând o vătămare concretă care i-ar fi fost adusă prin lipsa reprezentantului său la lucrările Comisiei speciale de retrocedare, aceasta având posibilitatea de a-şi formula toate apărările pe care le consideră necesare în faţa instantei de judecată.

În plus, a susţinut că, în opinia sa, participarea unui reprezentant al cultului religios la şedinţa Comisiei speciale de retrocedare nu ar fi modificat soluţia de respingere a cererilor de retrocedare, întrucât niciun act/nicio informaţie nu ar fi putut înlătura aplicarea punctului 3 din Normele metodologice corespunzătoare art. 1 din actul normativ sus-menţionat.

În ceea ce priveşte solicitarea din cuprinsul cererii de recurs, de obligare a pârâtei să emită o nouă Decizie având ca obiect retrocedarea în natură a imobilului identificat în cartea funciară nr. x, nr. top. x, intimatul-pârât a invocat prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 27 ianuarie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 17 iunie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin cererea de retrocedare nr. x/16.1.2005, înregistrată sub nr. x/16.11.2005 la Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, petenta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstrates cu Hramul "Sfântul Ştefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea" a solicitat în temeiul O.U.G. nr. 94/2000 restituirea imobilului, mina de lignit/menyhert, situată în satul Hidişelu de Jos, comuna Hidişelu de Sus, jud. Bihor, preluată în mod abuziv de către Statul Român.

Prin Decizia nr. 7188/24.08.2017 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România s-a respins cererea de retrocedare astfel formulată, cu motivarea că reclamanta nu a precizat obiectul cererii de retrocedare prin indicarea numărului topografic corespunzător imobilului retrocedat şi a cărţii funciare în care acesta apare înscris; nu a transmis respectiva carte funciară şi nu a transmis acte sau alte înscrisuri, eventual declaraţii de martori autentificate notarial, din care să reiasă dovada preluării abuzive a imobilului de către Statul Român, în perioada de referinţă a legii, cu menţionarea anului preluării.

În acest context, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu cererea formulată de reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstrates cu Hramul "Sfântul Ştefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea" prin care aceasta a contestat Decizia nr. 7188/24.08.2017, solicitând anularea actului administrativ unilateral şi retrocedarea în natură a minei de lignit, imobil înscris iniţial în C. fila x, nr. topo. x, a localităţii Hidiselul de Jos, judeţul Bihor, prin modificarea de acţiune aceasta solicitând, alături de acest petit, şi obligarea pârâtei să o invite în fata Comisiei pentru a susţine cererea având ca obiect imobilul înscris iniţial în Cartea funciara nr. x, nr. topo. x a localităţii Hidiselul de Jos, judeţul Bihor în conformitate cu art. 3 alin (2) din O.U.G. nr. 94/2000 şi obligarea pârâtei să emită o nouă Decizie având ca obiect retrocedarea în natura a imobilului iniţial identificat în Cartea funciara nr. x, nr. topo. x a localităţii Hidiselul de Jos.

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă, reclamanta formulând critici, cu menţionarea ca temei de drept a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale incidente la situaţia de fapt reţinută, constată că este fondat motivul de recurs privind greşita interpretare şi aplicare a prevederilor art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000, fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000 "Membrii Comisiei speciale de retrocedare vor fi nominalizaţi de conducătorul autorităţii din care aceştia fac parte. La lucrările Comisiei speciale de retrocedare va lua parte, cu statut de invitat, şi un reprezentant din partea cultului religios solicitant, pentru a susţine cererea."

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că legiuitorul a înţeles să instituie obligativitatea invitării la lucrările comisiei a unui reprezentant din partea cultului religios solicitant pentru a susţine cererea de retrocedare, Comisia neputând pronunţa o soluţie legală în caz de nerespectare a acestor dispoziţii procedurale.

Or, în cauză, este evident că textul legal antereferit nu a fost respectat, astfel cum susţine şi pârâta şi cum se constată şi de instanţa de fond, aprecierea acesteia din urmă în sensul că norma invocată, cuprinsă în art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000, este una de recomandare, nu una imperativă, fiind însă eronată, neputându-se face discuţie asupra dovedirii vreunei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, în condiţiile în care norma legală prevede în mod expres procedura obligatorie a invitării la lucrările comisiei a unui reprezentant din partea cultului religios solicitant pentru a susţine cererea de retrocedare formulată.

Având în vedere că acest motiv de ordin procedural atrage soluţia de anulare a deciziei contestate, nu se mai impune analizarea celorlalte critici privind înscrisurile solicitate ori depuse de reclamantă, cererea acesteia de retrocedare urmând să fie analizată de Comisia specială, în condiţiile O.U.G. nr. 94/2000, cu respectarea prevederilor art. 3 alin. (2) din această ordonanţă, art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăzând că, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), instanţa poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă, neputând hotărî, aşadar, conţinutul actului şi nici condiţiile în care organul administrativ ar urma să rezolve cererea cu care a fost învestit, astfel că acţiunea va fi respinsă în rest.

În ceea ce priveşte apărările formulate de intimatul-pârât prin întâmpinare, Înalta Curte constată că le-a răspuns implicit, prin motivele pentru care a constatat fondat prezentul recurs în limitele anterior reţinute.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul formulat de reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu "Hramul Sfântului Ştefan Primul Martir" împotriva sentinţei civile nr. 154/CA/2019-PI din 28 octombrie 2019 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va admite în parte acţiunea modificată, va anula Decizia nr. 7188/24.08.2017 emisă de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut unor Culte Religioase din România şi va respinge în rest acţiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu "Hramul Sfântului Ştefan Primul Martir" împotriva sentinţei civile nr. 154/CA/2019-PI din 28 octombrie 2019 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Admite în parte acţiunea modificată.

Anulează Decizia nr. 7188/24.08.2017 emisă de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut unor Culte Religioase din România.

Respinge în rest acţiunea.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.