Passive procedural standing of individual prosecutors under Law 554/2004 for administrative acts they contributed to but did not sign

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Instituţia Procurorului Şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, B. şi C. anularea Ordinului nr. 301/05.07.2017 al Instituţiei Procurorului Şef DNA, anularea adresei nr. x/16.08.2017 privind respingerea contestaţiei prealabile formulată de reclamantă, obligarea pârâţilor la daune morale, în valoare de 10.000 EUR (47.509 RON), precum şi obligarea autorităţii pârâte la cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinare, pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, precum şi respingerea ca inadmisibilă a cererii de introducere în cauză a pârâţilor B. şi C., aceşti pârâţi neavând calitate procesuală pasivă în acest litigiu, potrivit art. 16 din Legea nr. 554/2004.

Pârâţii B. şi C., persoane fizice, au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea ca inadmisibila a cererii reclamantei privind introducerea lor în cauză, arătând că nu sunt funcţionari publici, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 554/2004 şi, deci, că nu au calitate procesuală pasivă; pârâţii invocă decizia CCR nr. 679/2006 şi arată că răspunderea materială a magistraţilor este distinct prevăzută de art. 94 din Legea nr. 303/2004, pârâţii neputând intra sub incidenţa art. 16 din Legea nr. 554/2004. Mai invocă faptul că, potrivit art. 5-11 din Legea nr. 303/2004, funcţiile de judecător/procuror sunt incompatibile cu orice alte funcţii publice. De asemenea, pârâtul C. a susţinut că nu este emitentul Ordinului Procurorului Şef DNA nr. 301/05.07.2017.

Prin punctele de vedere privind argumentarea excepţiei de inadmisibilitate prin prisma argumentelor lipsei calităţii lor procesuale pasive, pârâţii persoane fizice au arătat că cererea reclamantei formulată în contradictoriu cu aceştia, este lipsită de interes, neîndeplinind condiţiile art. 32 C. proc. civ.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 596 din 19 februarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:

- a respins excepţiile inadmisibilităţii, lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor persoane fizice şi lipsei interesului reclamantei;

- a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Instituţia Procurorului Şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, C. - Procuror Şef Adjunct D.N.A şi B. - procuror;

- a anulat Ordinul nr. 301/05.07.2017 emis de Procurorul Şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie;

- a anulat adresa nr. x/16.08.2017 emisă de Procurorul Şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie;

- a respins ca nefondat capătul de cerere privind daunele morale.

- a admis în parte capătul de cerere privind cheltuielile de judecată şi obligă pârâtul Instituţia Procurorului Şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie către reclamantă la cheltuieli de judecată în sumă de 3000 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu avocaţial redus.

3. Calea de atac exercitată împotriva sentinţei nr. 1015 din 15 martie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, au formulat recurs reclamanta A. şi pârâta B..

3.1 .Recurenta-reclamantă A. şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinţei şi, în rejudecare pe fond, admiterea acţiunii în tot cu obligarea pârâţilor, în solidar, la plata daunelor morale în valoare de 10.000 Euro (47.509 Ron), acordarea în integralitate a cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.571,69 Ron şi a cheltuielilor de judecată noi în faza recursului.

3.2. Recurenta-pârâtă B. şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

II. Procedura derulată în recurs

Recurenta-reclamantă A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, conform dovezilor ataşate cererii de recurs.

Recurenta-pârât B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantă, ca nefondat.

La data de 25 ianuarie 2022, recurenta-pârâtă B. a transmis prin poşta electronică o notă scrisă, prin intermediul căreia a solicitat comunicarea actelor de procedură prin corespondenţă electronică, raportat la situaţia rezidenţei sale actuale în statul Luxemburg; să se ia în considerare faptul că se află în imposibilitate obiectivă de a participa la şedinţa de judecată şi nu solicită tergiversarea cauzei sau amânarea nejustificată a acesteia; să se reţină argumentele dezvoltate în cererea de recurs drept concluzii scrise; pe fondul cauzei, nu solicită administrarea unor probe noi, înscrisurile existente la dosar fiind suficiente şi lămuritoare; în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a ll-a C. proc. civ., solicită judecarea cauzei în lipsă.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza cererii de recurs

LMotivele de fapt şi de drept relevante

Prin recursul reclamantei s-a criticat soluţia sub aspectul respingerii cererii de acordare daune morale, precum şi a acordării doar parţiale a cheltuielilor de judecată.

Cât priveşte daunele morale s-a pretins în concret că a dovedit că presiunile psihice au fost exercitate la mai multe niveluri, inclusiv în procedurile derulate în faţa CSM, o componentă deloc neglijabilă a acestui litigiu şi mare consumatoare de energii. Actele de represiune împotriva clientei noastre au culminat după emiterea ordinului de revocare (ce numai suficientă răzbunare nu era) cu nu mai puţin de alte 3 sesizări disciplinare, precum şi cu instrumentarea unor dosare penale (între timp cenzurate în cameră preliminară şi abandonate) care s-o împiedice, printre altele, să revină în activitate şi să se bucure de suspendarea judiciară a ordinului de pronunţat în Dosar CAB x/2017

Cât priveşte cheltuielile de judecată s-a susţinut că au fost nu mai puţin de 9 termene în care avocatul a reprezentat clienta în acesta caz pe durata a 10 luni şi a fost nevoie de nu mai puţin de 3 judecători care să administreze acest dosar la fond. Nici una dintre amânări nu l-i s-a datorat şi prin nici un fel de cereri incidente nu au căutat să prelungim durata procesului. Un onorariu de 150 EUR+TVA pe termen (ce prezumtiv acoperă toată interacţiunea cu clientul între termene) este un onorariu nu mic.

Recursul pârâtei B. vizează greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, arătând că ipotezele reglementate în art. 16 se aplică doar unor persoane care au o calitate specială, aceea de funcţionar.

Sub acest aspect, greşita aplicare a prevederilor art. 16 din Legea nr. 554/2004 apare evidentă, aceasta nefiind funcţionar, fiind deci, lipsită de calitate procesuală pasivă, în această acţiune.

Este real că, apoi, alin. (1) al acestui articol descrie împotriva cui se pot formula cererile în justiţie, respectiv împotriva autorităţii publice şi împotriva persoanei, fără să se folosească noţiunea de funcţionar:

(1) Cererile în justiţie prevăzute de prezenta lege vor putea fi formulate şi personal împotriva persoanei fizice care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere.

În cazul în care acţiunea se admite, persoana respectivă va putea fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică respectivă.

(2) Persoana acţionată astfel în justiţie îl poate chema în garanţie pe superiorul său ierarhic, de la care a primit ordin scris sa elaboreze sau să nu elaboreze actul;

Dar, din analiza întregului art. 16 rezultă că, persoana care a contribuit la elaborarea, emiterea încheierea actului este diferită de persoana care reprezintă autoritatea publică şi în raport cu această persoană reclamantul trebuie să facă dovada contribuţiei sale la acel act atacat, textul precizând expres " împotriva persoanei care a contribuit..deci trebuie precizată în acţiune în ce anume s-a materializat contribuţia,,.

În speţă, actul de revocare atacat în instanţă, este un act de autoritate al unei instituţii publice, în speţă DNA, reprezentată de procuror şef, la data emiterii actului funcţia de procuror şefa fost ocupată de către subsemnata.

În analiza recursului trebuie pornit de la aspectul că petitul principal, respectiv anularea Ordinului nr. 901/5.02.2017 nu a fost contestat intrând în puterea de lucru judecat.

Cum a precizat şi avocatul părţi, suma de 10.000 Euro în echivalent reprezentând daune morale este aferentă perioadei în care Ordinul a fost înfiinţă.

Or, precum s-a relevat şi de către instanţa fond şi rezultă şi din cererea de recurs, probatoriul privind acest capăt de cerere nu a privit afectarea morală în această perioadă.

Astfel, în lipsa unor dovezi efective, în mod corect prima instanţă a respins această cerere.

Cât priveşte acordarea doar parţială a cheltuielilor de judecată, instanţa de recurs trebuie să ia în considerare prevederile obligatorii ale Recursului în Interesul Legii - Decizia nr. 3/2020 a ÎCCJ care a decis că; "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ. motivul de recurs prin care se critică modalitatea prin care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport de prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ..".

Astfel nici acest motiv de recurs nu poate fi primit.

Cât priveşte recursul pârâtei B. trebuie să revenim la situaţia factuală descrisă chiar de reclamantă în acţiune:

"Cerere de introducere în cauză în temeiul art. 16 L554/2004 a persoanelor care au contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea ordinului de revocare atacat, nominal dna procuror şef B. (care a acţionat şi personal pentru parcurgerea formalităţilor de revocare, făcând adrese la procurorul general şi la CSM, susţinând personal cererea de revocare în faţa CSM, prezentând omisiv acte) şi dl procuror şef adjunct C. (care a întocmit şi semnat olograf actele atacate în numele procurorului şef)".

Rezultă că semnatarul actelor administrative contestate şi anulate în mod definitiv este pârâtul C. parte care nu a contestat soluţia, recurenta-pârâtă B. fiind cea care a făcut propunerile în sensul actelor.

Instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Fără a intra în analiza aspectului dacă pârâta a acţionat similar unui funcţionar public - deşi soluţia se întrevede din faptul că litigiul este unul de competenţa instanţelor de contencios administrativ, interpretarea care dă textului, "persoana care contribuit la elaborarea, emiterea, adoptarea sa încheierea actului" este profund eronată.

A face o propunere unui superior decident (şef) nu se încadrează în nici una dintre situaţiile prevăzute în textul citat care vizează actul decizional.

Ar fi de altfel şi o eroare dacă un funcţionar sau angajat chiar de execuţie ar fi sancţionat pentru cererile/propunerile pe care le face funcţionarului decident.

Este adevărat că speţa analizată prezintă particularităţi, însă, nu este de conceput că cel care întocmeşte un act nedecizional să poată fi sancţionat pentru aceasta, ci doar cel care îl aprobă sau avizează.

De aceea constatând că în speţă pârâta nu a acţionat în calitatea care ar face incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, instanţa de recurs urmează a admite acest recurs apreciind asupra lipsei calităţii procesuale pasive în cauză a pârâtei B..

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum motivele invocate de reclamantă nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiile art. 496 C. proc. civ. urmează a respinge acest recurs ca nefondat.

Recursul pârâtei încadrându-se în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. va fi admis în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte urmând a casa sentinţa şi admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta B. împotriva sentinţei nr. 596 din 19 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată.

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B..

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Menţine în rest sentinţa.

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 59'6 din 19 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2022