Salary differences appeal moot after corrective order and payment; lower judgment final.

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 03.05.2018 pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2018 reclamanta A., a formulat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune, plângere împotriva modului de soluţionare a contestaţiei reclamantei cu privire la Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 603/C/08.02.2018 privind stabilirea drepturilor salariate începând cu 01.01.2018, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- Anularea dispoziţiilor din Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 603/C/08.02.2018 în ceea ce priveşte stabilirea drepturilor salariale ale reclamantei,

- Obligarea Ministerului Justiţiei să emită un nou Ordin prin care să fie stabilite drepturile salariale ale reclamantei în concordanţă cu dispoziţiile Legii 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, respectiv: la salariul de bază ce i-a fost stabilit cu începere de la 01.01.2018 să se adauge un cuantum total al sporurilor de 30% din acest salariu de bază,

- Obligarea Ministerului Justiţiei (în calitate de ordonator principal de credite) să aloce Direcţiei Naţionale de Probaţiune (în calitate de ordonator secundar de credite) a sumelor necesare plăţii drepturilor salariale, inclusiv a celor restante, în conformitate cu dispoziţiile noului ordin de salarizare ce va fi emis în temeiul hotărârii care va fi pronunţată în acest dosar, precum şi a dobânzilor legale şi a sumei echivalente actualizării sumei restante cu rata inflaţiei,

- Obligarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune la plata drepturilor salariale ale reclamantei, în conformitate cu noul ordin ce va fi emis, sume actualizate cu rata inflaţiei,

- Obligarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune la acordarea la sumele cuvenite a dobânzii legale, calculate conform art. 3 alin. (1) şi alin. (2)1 din Ordonanţa Guvernului nr. 13 din 24 august 2011, privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar - Obligarea Ministerului Justiţiei şi a Direcţiei Naţionale de Probaţiune la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4638 din data de 13 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte actiunea şi a respins capetele de cerere privind obligarea Ministerului Justiţiei la plata diferenţelor salariale si la alocarea de fonduri, ca neîntemeiate.

A respins capetele de cerere privind rectificarea Ordinului MJ nr. 542/C/2018 şi a Ordinului MJ nr. 603/C/08.08.2018 referitor la drepturile salariale ale reclamantei, ca ramase fără obiect şi capătul de cerere privind obligarea pârâţilor MJ si DNP la stabilirea unui calendar de plata a diferenţelor salariale, ca neîntemeiat,

A obligat pârâta DNP la plata către reclamanta a diferenţei dintre drepturile salariale cuvenite potrivit Ordinului MJ nr. 3396/C/30.08.2018 si cele încasate, pe perioada 09.04.2015-30.06.2018.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 4638 din data de 13 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La data de 09.05.2021, recurenta - pârâtă a depus la dosar un set de înscrisuri, precizând că drepturile salariale solicitate de reclamantă au fost achitate.

4. Soluţia instanţei de recurs

Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea recurentei - pârâte Direcţia Naţională de Probaţiun şi a intimatului pârât Ministerul Justiţiei la emiterea unor noi ordine de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamantă, în stabilirea interesului procesual al susţinerii recursului se au în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Înalta Curte reţine că, potrivit înscrisurilor de la dosar, Ministerul Justiţiei a emis Ordinul nr. 2883/C/2018, prin care a dispus ca, începând cu data de 09 aprilie 2015, salariul de bază al personalului de probaţiune se stabileşte prin luarea în calcul a valorii de referinţă sectorială 421,36 RON, iar începând cu data de 01 decembrie 2015 prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON, astfel că nu se mai justifică obligarea sa la emiterea unui ordin prin care salariile personalului de probaţiune să se stabilească începând cu data de 09 aprilie 2015 pe baza valorii de referinţă sectorială 405 RON, majorată cu 10% începând cu data de 01 decembrie 2015, iar intimata - pârâtă Direcţia Naţională de Probaţiune a procedat la plata diferenţelor salariale rezultate din aplicarea acestui ordin, în concordanţă cu dispoziţiile legale în vigoare (dosar recurs).

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursului, având în vedere că recurenta-pârâtă Direcţia Naţională de Probaţiune şi intimatul - pârât Ministerul Justiţiei, ulterior pronunţării sentinţei recurate, şi-au îndeplinit obligaţiile stabilite prin hotărârea atacată, cu efectul unei recunoaşteri implicite a pretenţiilor reclamantei. Prin urmare, interesul de a acţiona al părţii recurente nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., iar condiţia justificării unui interes în soluţionarea căii de atac nu este îndeplinită, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată de instanţă, din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune împotriva sentinţei nr. 4638 din 13 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VIII - a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2021.