Presidential order for mandatory pharmaceutical reimbursement extinguished by plaintiff's death, resolving lack of procedural capacity to use

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 08.03.2021 sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, a solicitat pe cale de ordonanţă preşedinţială, fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen, obligarea acestora la asigurarea către reclamant a medicamentului AVASTIN pe bază de prescripţie medicala, în regim de compensare de 100%, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 47/2021 din 23 martie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal s-au respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, a fost admisă cererea formulată de reclamant şi au fost obligaţi pârâţii să asigure reclamantului A., fără somaţie şi fără trecerea unui termen, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, pe bază de prescripţie medicală în regim de compensare de 100% (fără contribuţie personală), medicamentul Bevacizumab (denumire comercială Avastin).

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 47/2021 din 23 martie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătăţii şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor din România au declarat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate.

3.1 Recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin cererea de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susţinut că instanţa de fond, în mod greşit a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a CNAS, cu eludarea dispoziţiilor legale aplicabile, obligând CNAS să încalce prevederile legale aplicabile în materie şi să exercite prerogative care nu sunt prevăzute de lege în sarcina sa, cu impact semnificativ asupra activităţii acestei instituţii, nefiind posibilă substituirea cumulativă a CNAS, atât în drepturile şi obligaţiile caselor de asigurări de sănătate, cât şi ale furnizorilor de medicamente.

A mai precizat că în mod greşit prima instanţă a apreciat că sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale şi totodată a apreciat că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, pronunţând astfel o soluţie vădit nelegală. Instanţa de fond a ignorat cadrul normativ invocat de către CNAS în cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul cauzei, care justifica faptul că în favoarea intimatului-reclamant nu există aparenţa de drept.

3.2 Recurenta-pârâtă Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor din România a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi în rejudecare admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, criticând hotărârea din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că aceasta nu are atribuţii (nu poate avea, fiind prohibit) în asigurarea tratamentului gratuit al unui asigurat şi nu are calitate procesuală pasivă în cauza pendinte, precum şi faptul că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de ordonanţă preşedinţială.

3.3 Recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii, prin memoriul de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ. a susţinut că motivarea sentinţei instanţei de fond este insuficientă, întemeiată doar pe o parte din prevederile legale incidente, necuprinzând argumentele pentru care a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii.

De asemenea, a criticat greşita apreciere a instanţei de fond privind condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale prevăzute de art. 997 alin. (1) C. proc. civ., respectiv existenţa condiţiei aparenţei de drept şi cea cu privire la neprejudicierea fondului, criticând hotărârea prin argumente circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

În prezenta cauză nu s-a formulată întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursurilor

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi alin. (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 4 aprilie 2021, s-a fixat termen de judecată la data de 10 iunie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că excepţia insuficientei timbrări a recursului declarat de recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii nu se mai impune a fi analizată, întrucât recurentul-pârât şi-a îndeplinit obligaţia de a completa taxa judiciară de timbru cu suma de 100 RON, astfel cum rezultă din extrasul de cont din data de 08.06.2021, aflat la dosar.

Totodată, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a intimatului-reclamant, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată.

Aminteşte Înalta Curte că excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă este o excepţie de fond (vizează încălcarea unei condiţii de exerciţiu a acţiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) şi peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluţionării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu, în tot cursul procesului, iar potrivit art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ., lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului.

Rezultă, astfel, că lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate să fie invocată atât în primă instanţă, cât şi direct în apel, ca motiv de apel sau ca excepţie procesuală, iar în recurs, în condiţiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., "instanţa poate să invoce lipsa capacităţii procesuale de folosinţă din oficiu, oricând, pe cale de excepţie procesuală, în etapa judecăţii în primă instanţă, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecăţii în căile de atac".

Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului iar actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosinţă sunt lovite de nulitate absolută.

Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispoziţiilor art. 56 C. proc. civ., este necesară existenţa folosinţei drepturilor civile, respectiv a capacităţii de folosinţă.

Aşadar, capacitatea procesuală de folosinţă este acea condiţie de exerciţiu a acţiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii procesuale civile, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 34 din C. civ.

În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosinţă, aşa cum statuează art. 35 din C. civ., începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai de către o persoană care deţine capacitate procesuală de folosinţă, sub sancţiunea nulităţii actului de procedură, dispoziţii aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât şi în cazul căilor de atac.

Înalta Curte constată că din actele dosarului de recurs rezultă că intimatul-reclamant A. a decedat la data de 16 aprilie 2021, conform certificatului de deces seria x nr. x eliberat la data de 18 aprilie 2021 de Primăria Comunei Victoria, aflat la fila x.

Prin urmare, la acest moment, intimatul-reclamant este lipsit de capacitate procesuală de folosinţă, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii, intrând sub incidenţa dispoziţiilor art. 40 C. proc. civ.

De asemenea, având în vedere obiectul prezentei acţiuni, respectiv obligarea pârâţilor, pe cale de ordonanţă preşedinţială, la asigurarea către reclamant a medicamentului AVASTIN pe baza de prescripţie medicala, în regim de compensare de 100%, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţa de control judiciar reţine că dreptul pretins de aceasta este un drept intuitu personae, care nu poate fi transmis pe cale succesorală către moştenitorii reclamantului defunct, stingându-se odată cu încetarea capacităţii de folosinţă a titularului, respectiv la moartea acestuia.

În concluzie, având în vedere că una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâţi şi, în rejudecare, va anula cererea de ordonanţă preşedinţială introdusă de reclamant, în considerarea intervenirii decesului acestuia.

1. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 56 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursurile formulate de pârâţii Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, va casa sentinţa atacată şi, în rejudecare, va admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantului şi în consecinţă, va anula cererea de ordonanţă preşedinţială introdusă de reclamantul A., în considerarea intervenirii decesului reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale împotriva sentinţei nr. 47/2021 din 23 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantului şi în consecinţă anulează cererea de ordonanţă preşedinţială introdusă de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, în considerarea intervenirii decesului reclamantului.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 10 iunie 2021.