Fiscal inspection debts upheld as settled by res judicata of final criminal judgment; appeal dismissed

Şedinţa publică din data de 09 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea formulată la data de 2 iulie 2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu pârâta ANAF - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, contestaţie împotriva Deciziei nr. 29/18.02.2013 privind soluţionarea contestaţiei formulate de S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei de impunere nr. x/30.09.2008 privind obligaţiile suplimentare de plata stabilite de organele de inspecţie fiscala din cadrul D.G.F.P. Dolj prin care a solicitat anularea deciziilor mai sus menţionate cât şi a tuturor actelor administrative subsecvente, care au fost emise ca urmare a inspecţiei fiscale efectuate.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 379/17 din 27 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta ANAF - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, trimisă spre rejudecare în urma casării sentinţei nr. 279 din 10 iulie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosar nr. x/2013 prin decizia nr. 1948 din 16 iunie 2016, pronunţată de ÎCCJ, în dosar nr. x/2013.

Au fost anulate Decizia nr. 29/18.02.2013 şi Decizia de impunere nr. x/30.09.2008 pentru următoarele debite: 892.149 RON reprezentând TVA, 296.470 RON majorări de întârziere TVA, 280.601 RON impozit pe profit şi 233.554 RON majorări de întârziere pe profit.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de fond, reţinerea cauzei spre rejudecare, cu consecinţa respingerii acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, au fost formulate critici care pot fi subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ. .

4. Apărările intimatei

Intimata-reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, arătând că acesta nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., solicitând în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurentă pot fi circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Pe fond, analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ANAF - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, anularea Deciziei nr. 29/18.02.2013 privind soluţionarea contestaţiei formulate de S.C. A. S.R.L., a Deciziei de impunere nr. x/30.09.2008 privind obligaţiile suplimentare de plata stabilite de organele de inspecţie fiscala din cadrul D.G.F.P. Dolj, cât şi a tuturor actelor administrative subsecvente, care au fost emise ca urmare a inspecţiei fiscale efectuate.

Prin sentinţa atacată, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi a anulat Decizia nr. 29/18.02.2013 şi Decizia de impunere nr. x/30.09.2008 pentru următoarele debite: 892.149 RON reprezentând TVA, 296.470 RON majorări de întârziere TVA, 280.601 RON impozit pe profit şi 233.554 RON majorări de întârziere pe profit.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În urma inspecţiei fiscale din perioada august - septembrie 2008 s-a întocmit raportul de inspecţie fiscala nr. x/30.09.2008, procesul-verbal de control nr. x/30.09.2008 si decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare stabilite de inspecţia fiscala nr. x din 30.09.2008, prin care au fost stabilite in sarcina societăţii obligaţii fiscale constând în: impozit pe profit de 309.326 RON şi majorări de întârziere în cuantum de 259.080 RON, taxa pe valoare adăugata de 1.620.136 RON şi majorări de întârziere TVA în sumă 544.786 RON.

Aceste acte au fost contestate şi prin Decizia nr. 69/04.03.2009 privind soluţionarea contestaţiei (aşa cum reiese din sent. 267/2010, filele x) s-a dispus:1) suspendarea soluţionării cauzei referitoare la suma de 1.757.025 RON reprezentând impozit pe profit în sumă de 309.326 RON, majorări de întârziere în sumă de 259.080 RON, taxă pe valoare adăugată în sumă de 892.149 RON, majorări de întârziere în sumă de 296.470 RON aferente TVA,procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea cu caracter definitiv a motivului care a determinat suspendarea, în condiţiile legii; 2) desfiinţarea parţială a deciziei de impunere nr. x/30.09.2008 emisă de Direcţia generală a finanţelor publice pentru contribuabili mijlocii pentru suma de 69.297 RON, reprezentând taxă pentru valoare adăugată în sumă de 43.146 RON, majorări de întârziere în sumă de 26.151 RON, urmând ca organele de inspecţie fiscală, prin alte persoane decât cele care au întocmit decizia de impunere contestată să procedeze la o nouă verificare a aceleiaşi perioade şi aceluiaşi tip de impozit ţinând cont de prevederile legale aplicabile în speţă; 3) respingerea ca nemotivată a contestaţiei formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei de impunere nr. x/30.09.2008 pentru taxa pe valoarea adăugată în sumă de 237.944 RON; 4) respingerea ca neîntemeiată şi nemotivată a contestaţiei formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei de impunere nr. x/30.09.2008 pentru suma de 669.062 RON reprezentând taxa pe valoarea adăugată în sumă de 446.897 RON şi majorări de întârziere în sumă de 222.165 RON.

Prin sentinţa nr. 267/14.05.2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova in dosarul x/2009, rămasă irevocabilă prin decizia 2307/2011 pronunţată de ICCJ, a fost anulată în parte decizia 69/2009 cu privire la punctele 3 şi 4 fiind obligată pârâta să soluţioneze pe fond contestaţia reclamantei cu privire la taxa pe valoare adăugată în sumă de 237.944 RON şi cu privire la suma de 669.062 RON reprezentând taxă pe valoare adăugată şi majorări de întârziere şi a fost menţinută decizia nr. 69/4.03.2009 cu privire la pct. 1 şi 2 (privind suspendarea soluţionării cauzei referitoare la suma de 1.757.025 RON şi desfiinţarea parţială a deciziei de impunere pentru suma de 69.297 RON).

Instanţa a reţinut că prin ordonanţa din data de 10.11.2011, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală si aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ in cuantum de 1.000 RON împotriva numitului B., in calitate de administrator al S.C. A. S.R.L. pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9, lit. b) si c din Lg. 241/2005 privind evaziunea fiscala reţinându-se faptul că, în cursul urmăririi penale, învinuitul a achitat întreg prejudiciul stabilit prin expertiza contabilă, soluţie ce a fost menţinută prin Ordonanţa nr. 91/ll/2/2012 din data de 24.02.2012, pronunţată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova şi prin sentinţa penală nr. 296 din 04.07.2012 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2012.

Sentinţa penală a stabilit, în mod definitiv, că prejudiciul real datorat de S.C A. S.R.L. este de 80.701,42 RON şi este format din: 7270 impozit dividende, 17.866,42 RON TVA şi 55.565 impozit pe profit, că expertul contabil a constatat că eventualele înregistrări contabile neconforme nu au afectat veniturile reale ale societăţii sau TVA-ul colectat, ci au reprezentat erori de descărcare a gestiunii, întrucât veniturile şi TVA-ul au fost corect înregistrate pe baza facturilor fiscale şi că prin chitanţa nr. x/15.10.2010 S.C. A. S.R.L. a achitat suma de 80.702 (prejudiciul stabilit prin raportul de expertiză întocmit în cursul urmăririi penale).

După încetarea motivului pentru care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei(prin decizia 69/2009) a fost reluată procedura de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva deciziei de impunere nr. x/2008, fiind emisă decizia nr. 29/2013 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată împotriva actelor administrative fiscale .

În soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei de impunere, organul fiscal nu a avut in vedere sentinţa penală nr. 296/04.07.2012 pronunţata de Tribunalul Dolj in dosarul penal nr. x/2012, rămasă definitivă, sentinţă potrivit căreia s-a stabilit ca prejudiciul produs bugetului de stat constând în obligaţii fiscale a fost achitat în totalitate de administratorul societăţii contestatoare.

Prin urmare starea de fapt, reţinuta de către organele de control fiscal este infirmată de existenţa ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală dispusa de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova şi menţinută prin sentinţa penală rămasă definitivă, iar dezlegarea dată în cauza penală are relevanţă juridică pentru raportul de drept fiscal.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (1) C. proc. pen. (în vigoare la data soluţionăriii contestaţiei în procedura administrativă)., hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile cu privire la existenta faptei şi a persoanei care a săvârşit-o .

Se reţine astfel că sentinţa penală nr. 296/04.07.2012 pronunţata de Tribunalul Dolj în dosarul penal nr. x/2012, rămasă definitivă, are autoritate de lucru judecat şi împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi cauza si fiind purtat între aceleaşi părţi, ci şi contrazicerea între doua hotărâri judecătoreşti, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, dată în alt proces, iar în ceea ce o priveşte pe contestatoare, organul de soluţionare a contestaţiei nu a avut în vedere aceasta stare de fapt, încălcând astfel dispoziţiile art. 28 C. proc. pen.

Mai mult, organul de soluţionare a contestaţiei a încălcat şi dispoziţiile prevăzute de art. 214 alin. (4) Codul de procedură fiscală care prevăd că hotărârea definitivă a instanţei penale prin care se soluţionează acţiunea civilă este opozabilă organelor fiscale competente pentru soluţionarea contestaţiei, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă.

Aplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor art. art. 214 alin. (4) Codul de procedură fiscală (O.G. nr. 92/2003) şi art. 28 alin. (1) teza a Il-a C. proc. pen., a fost stabilită prin decizia de casare pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având astfel caracter obligatoriu, potrivit art. 501 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, prin decizia de casare s-a stabilit că autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale este limitată, în faţa instanţei civile, la cele două texte legale sus-menţionate.

În ceea ce priveşte situaţia de fapt şi perioada pentru care organul fiscal a solicitat plata sumei în cuantum de 1.755.025 RON, respectiv dacă sunt identice cu cele cercetate pe cale penală, deoarece numai în această situaţie este aplicabil principiul non bis in idem, a căror verificare a fost indicată prin decizia de casare, instanţa fondului a reţinut următoarele

Din concluziile suplimentului raportului de expertiză efectuat în cauză, rezultă că sesizarea penală formulată de organele fiscale a avut ca obiect suma de 280.601 RON impozit pe profit şi suma de 892.149 RON reprezentând TVA, în timp ce Decizia de impunere nr. x/30.09.2008 a stabilit obligaţii fiscale în sumă de 892.149 RON reprezentând TVA şi 309.326 RON impozit pe profit .

Se reţine astfel că impozitul pe profit în sumă de 28.725 RON nu a făcut obiectul sesizării penale şi implicit al ordonanţei din data de 10.11.2011, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală si aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ in cuantum de 1.000 RON împotriva numitului B., in calitate de administrator al S.C. A. S.R.L. pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9, lit. b) si c din Lg. 241/2005 privind evaziunea fiscala prin care s-a reţinut faptul că, în cursul urmăririi penale, învinuitul a achitat întreg prejudiciul stabilit prin expertiza contabilă, soluţie ce a fost menţinută prin Ordonanţa nr. 91/ll/2/2012 din data de 24.02.2012, pronunţată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova şi prin sentinţa penală nr. 296 din 04.07.2012 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2012.

Din cuprinsul suplimentului raportului de expertiză efectuat în cauză se reţine că majorările de întârziere aferente impozitului pe profit în sumă de 28.725 RON ce nu a făcut obiectul sesizării penale, sunt în sumă de 25.536 RON, astfel încât majorările de întârziere aferente impozitului pe profit în sumă de 280.601 RON pentru care s-a formulat plângerea penală sunt în suma de 233.554 RON.

Faţă de aceste aspecte şi în raport de decizia de casare, instanţa de fond a constatat că reclamanta datorează impozit pe profit în sumă de 28.725 RON ce nu a făcut obiectul sesizării penale, precum şi sumă de 25.536 RON reprezentând majorări de întârziere aferente acestei diferenţe de impozit.

În condiţiile în care sentinţa penală a stabilit, în mod definitiv, că prejudiciul real datorat de S.C A. S.R.L. a fost de 80.701,42 RON iar prin chitanţa nr. x/15.10.2010 S.C. A. S.R.L. a achitat prejudiciul stabilit prin raportul de expertiză întocmit în cursul urmăririi penal organul de soluţionare a contestaţiei avea obligaţia de a emite un nou act administrativ fiscal, prin care să desfiinţeze decizia de impunere ce stabilise creanţe fiscale şi accesoriile aferente.

În consecinţă, în raport de starea de fapt reţinută, precum şi de aplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor art. art. 214 alin. (4) Codul de procedură fiscală (O.G. nr. 92/2003) şi art. 28 alin. (1) teza a Il-a C. proc. pen., judecătorul fondului a constatat întemeiată în parte acţiunea, conform celor dispuse prin dispozitiv.

Înalta Curte apreciază că sentinţa atacată este legală şi îşi însuşeşte considerentele acesteia.

Nu sunt întemeiate criticile formulate de recurentă din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din noul C. proc. civ., în condiţiile în care considerentele sentinţei reflectă integral soluţia pronunţată prin dispozitiv, iar această soluţie nu este întemeiată exclusiv pe sentinţa pronunţată în dosarul penal nr. x/2012, după cum în mod nefondat susţine recurenta.

Înalta Curte are în vedere că soluţia de admitere în parte a acţiunii, pronunţată de judecătorul fondului, se întemeiază pe dispoziţiile obligatorii ce se regăsesc în considerentele deciziei ICCJ-SCAF nr. 1948 din 16 iunie 2016 prin care a fost casată sentinţa pronunţată în prezenta cauză în primul ciclu procesual, dispoziţii prin care s-a stabilit aplicabilitatea în speţă a prevederilor art. 214 alin. (4) Codul de procedură fiscală, precum şi ale art. 28 alin. (1) din C. proc. pen., prevederi ce constituie temeiul de drept al sentinţei recurate. Ca urmare, nu pot fi primite susţinerile recurentei potrivit cărora "susţinerile instanţei de fond sunt neargumentate şi nemotivate în drept".

Nu sunt întemeiate nici criticile recurentei referitoare la neanalizarea mijloacelor de probă (documentaţia ce a stat la baza actelor atacate, raportul de expertiză) şi a susţinerilor pe fondul cauzei (reiterarea argumentelor organelor fiscale care au emis actele atacate), atâta timp cât soluţia pronunţată se întemeiază pe efcctul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a sentinţei penale nr. 296/04.07.2012, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul penal nr. x/2012

Cât priveşte criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., prin care se susţine greşita interpretare a dispoziţiilor art. 28 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că aceste critici nu sunt apte să determine modificarea soluţiei pronunţate prin sentinţa atacată, în condiţiile în care din analiza considerentelor sentinţei rezultă că temeiul principal al anulării parţiale a actelor atacate îl constituie prevederile art. 214 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora hotărârea definitivă a instanţei penale prin care se soluţionează acţiunea civilă este opozabilă organelor fiscale competente pentru soluţionarea contestaţiei, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă, iar incidenţa în speţă, interpretarea şi aplicarea acestora nu au fost criticate în niciun fel prin motivele de recurs.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova împotriva sentinţei nr. 379/2017 din 27 iunie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul formulat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova împotriva sentinţei nr. 379/2017 din 27 iunie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 9 iunie 2021.