Jurisdiction for Parliamentarian age-limit allowance disputes: social security vs. administrative jurisdiction

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea formulată la data de 14.04.2021 şi înregistrată pe rolul Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2021, reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. au solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor, Secretarul General al Camerei Deputaţilor, Parlamentul României - Senatul şi Secretarul General al Senatului, să se dispună:

Anularea Ordinelor de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limită de emise pentru fiecare dintre reclamanţi şi obligarea pârâţilor la repunerea în plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi, pentru fiecare dintre reclamanţi.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 806 din 17.06.2021 Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei invocată de pârât şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Craiova.

Pentru a dispune astfel tribunalul a reţinut că ordinele de încetare a plăţii indemnizaţiilor pentru limita de vârstă acordate reclamanţilor în baza Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor - emise de Secretarul General al Senatului României şi de Secretarul General al Camerei Deputaţilor - au natura unui act administrativ cu caracter individual în sensul prevederilor art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, instanţa a mai reţinut că aceste drepturi nu sunt drepturi de asigurări sociale, deoarece nu se circumscriu Legii nr. 263/2010, nu se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii şi nici nu se achită din bugetul asigurărilor sociale de stat, nefiind drepturi de natură salarială care să se circumscrie prevederilor art. 269 din codul Muncii.

2.2 Prin sentinţa nr. 249 din 15 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu.

A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia Conflicte de Muncă ţi Asigurări Sociale.

S-a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa acestă soluţie, curtea de apel a reţinut că indemnizaţia pentru limită de vârstă se suportă din bugetul statului, prin bugetele Senatului şi Camerei Deputaţilor şi se acordă doar pentru parlamentarii care îndeplinesc condiţiile vârstei standard de pensionare stabilite de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi doar de la data încetării mandatului, natura juridică a acesteia este cea a unui drept de asigurări sociale.

Legiuitorul însuşi a calificat în mod expres indemnizaţia pentru limită de vârstă ca fiind o "pensie de serviciu", O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniu/pensiilor de serviciu referindu-se şi la indemnizaţia pentru limită de vârstă acordată în temeiul dispoziţiilor art. 49 din Legea nr. 96/2006.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte reţine că, în cauză, reclamanţii au solicitat instanţei de litigii de muncă şi asigurări sociale acordarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă şi obligarea pârâtului la acordarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021.

Calitatea emitentului ordinului de respingere a cererii de acordare a indemnizaţiei nu este de natură a atrage de plano competenţa instanţei de contencios administrativ, întrucât o astfel de competenţă specială intervine doar în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de legiuitor.

Totodată, se observă că norma specială reglementată de Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la legea contenciosului administrativ.

Înalta Curte constată că litigiul de faţă este unul de asigurări sociale, întrucât reclamantul a supus controlului instanţei de judecată modalitatea în care emitentul ordinului a aplicat prevederile referitoare la stabilirea pensiilor din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

Indemnizaţia pentru limită de vârstă are caracterul unui drept de asigurări sociale rezultă şi din dispoziţiile art. 3 alin. (5) din Hotărârea Birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului nr. 1/2016 de aprobare a Normelor Metodologice privind acordarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzute de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor republicată "Deputaţii şi senatorii care au valorificat perioadele de mandat la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006 privind Statutul funcţionarului public parlamentar, republicată cu modificările şi completările ulterioare, nu pot valorifica aceleaşi perioade de mandat şi pentru a solicita indemnizaţia pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006 republicată".

Drept urmare, perioadele de mandat de parlamentar fie se valorificau la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006, fie pentru stabilirea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006.

Ori, faptul că legiuitorul a recunoscut deputaţilor şi senatorilor posibilitatea de a valorifica perioadele de mandate fie la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006, fie la stabilirea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006 conduce la concluzia că indemnizaţia pentru limită de vârstă are caracterul unui drept de asigurări sociale.

Raportat la obiectul cauzei, respectiv dreptul de pensie, şi în lipsa unor reglementări speciale, competenţa de soluţionare a cauzei este reglementată de dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Faptul că actul contestat a fost emis de o autoritate publică nu atrage incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 deoarece acesta nu a fost emis în regim de putere publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 iar raportat la natura raporturilor juridice deduse controlului, numai instanţele prin intermediul cărora se realizează jurisdicţia asigurărilor sociale pot aprecia asupra legalităţii actului dedus judecăţii.

Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora "jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel" şi prevederile art. 95 din C. proc. civ., litigiul va fi soluţionat în primă instanţă de tribunal, în complet specializat de asigurări sociale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe A., B., C., D., E., F. şi G. în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor şi Parlamentul României - Senatul şi Secretarul General al Senatului în favoarea Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 ianuarie 2022.