Exclusive territorial jurisdiction for public institution plaintiffs in administrative litigation under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la data de 25.02.2021, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Timişoara, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Direcţia Generală - Programul Operaţional Regional, a formulat contestaţie împotriva Notei de neconformitate cu nr. x/10.09.2020 - transmisă prin fax Municipiului Timişoara în data de 10.09.2020 înregistrată la Primăria Municipiului Timişoara sub nr. x/25.09.2020 ale Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional, pentru proiectul "îmbunătăţirea eficienţei energetice în sectorului rezidenţial prin reabilitarea termică a blocurilor de locuinţe pe străzile: Aleea FC Ripensia, B-dul x, str. x, str. x, str. x, str. x"- COD SMIS: 116928, cât şi împotriva Deciziei privind soluţionarea contestaţiei la nota de neconformitate înregistrată la MLPDA cu nr. x/14.10.2020, solicitând admiterea contestaţiei, anularea Notei de neconformitate nr. x/10.09.2020, cât şi a Deciziei privind soluţionarea contestaţiei la nota de neconformitate înregistrată la sediul MLPDA cu nr. x/14.10.2020, privind constatarea neconformităţilor faţă de prevederile legislaţiei privind achiziţiile publice, aplicabilă la data desfăşurării procedurii.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 436 din data de 20 aprilie 2021 pronunţată de Triibunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu.

A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a stabili astfel, instanţa a reţinut că normele de competentă reglementate de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sunt de strictă interpretare, iar în prezenta cauză reclamanta este o autoritate publică, fiind incidentă teza a doua a dispoziţiei legale.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 5546 din data de 1 octombrie 2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale.

A fost declinată în favoarea Tribunalului Timiş.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, teza a II a trebuie interpretate in spiritul acestora, in sensul că se referă la situaţia in care persoana juridică de drept public acţionează în regim de putere publică, pornindu-se de la teza protecţiei suplimentare acordate părţii vulnerabile (sens in care a fost modificată Legea nr. 554/2004 prin Legea nr. 212/2018), ceea ce nu este cazul în speţa dedusă judecăţii.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Timişoara, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Direcţia Generală - Programul Operaţional Regional, a formulat contestaţie împotriva Notei de neconformitate cu nr. x/10.09.2020 emisă de pârât.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă vizează aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce priveşte consecinţele pe care le atrage calitatea reclamantei instituţie publică de persoană vătămată prin actul administrativ contestat, asupra instanţei competente să judece cauza.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamanta are calitatea de instituţie publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză are calitatea de instituţie publică, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă pârâtul având sediul în municipiul Bucureşti. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului, de natura raportului juridic dintre reclamant şi pârât, ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituţie publică.

Deşi în prezenta cauză reclamanta acţionează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincţii în textul de lege care reglementează competenţa, în situaţia în care o instituţie publică are calitatea de reclamantă într-o acţiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe.

Interpretarea pe care Tribunalul Bucureşti o dă dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia acestea nu reglementează situaţia în care atât pârâtul, cât şi reclamantul au calitatea de autorităţi publice, nu are fundament legal.

Din interpretarea istorico-teleologică a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost acestea modificate prin Legea nr. 212/2018, rezultă că au fost avute în vedere la modificarea competenţei exclusiv aspecte ce vizează ipoteza acţiunilor introduse de persoane fizice şi juridice de drept privat.

Astfel, aplicarea în speţă a tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează exclusiv situaţia reclamanţilor persoane fizice sau juridice de drept privat.

În ipoteza litigiilor introduse de reclamanţi autorităţi publice, instituţii publice sau asimilate acestora competenţa trebuie tranşată în raport de dispoziţiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ, fără a se face distincţiile reţinute de Tribunalul Bucureşti.

Prin urmare, în considerarea calităţii de instituţie publică a reclamantei şi sediului pârâtului Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripţia teritorială a municipiului Bucureşti.

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Timişoara în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Direcţia Generală - Programul Operaţional Regional în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 ianuarie 2022.