Judicial disciplinary complaint for bad faith: scope of disciplinary procedure and joinder of final civil cases

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal reclamantul A. a solicitat anularea rezoluţiei de clasare nr. 1974/A din data de 20 iunie 2019 emisă în dosarul nr. 19-2393 al Inspecţiei Judiciare - Direcţia de inspecţie pentru judecători şi a rezoluţiei inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare nr. C19-2782 din data de 4 septembrie 2019.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 483 din 23 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul A. criticând-o pentru nelegalitate.

In susţinerea recursului a arătat că în mod greşit i-au fost respinse cererile de conexare a dosarelor nr. x/2015 şi nr. y/2015 ale Judecătoriei Motru.

A precizat că nu a cerut sancţionarea completelor de judecată ci a atras atenţia asupra unui articol de presă cu privire la magistraţii care au colaborat cu securitatea, printre care şi magistratul B., acesta fiind motivul pentru care nu a avut câştig de cauză, aspecte care ar fi reieşit dacă s-ar fi admis cererea de conexare a cauzelor.

S-a solicitat admiterea cererii de recurs, admiterea cererilor respinse prin sentinţa nr. 483 din data de 23 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi îndreptarea erorilor comise în dosarele nr. x/2015 şi nr. y/2015 ale Judecătoriei Motru.

Pe cale de consecinţă s-a solicitat obligarea C.L. al Comunei Văgiuleşti, judeţ Gorj, să respecte dreptul său de proprietate conform registrului agricol din perioada anilor 1948-1951 şi celor două hotărâri judecătoreşti rămase definitive, respectiv, sentinţa civilă nr. 8763/22.09.1997 a Judecătorie Tg. Jiu şi sentinţa nr. 3597/20.12.2001 pronunţată în dosarul nr. x/2001.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare susţinând, în principal, nulitatea recursului în baza art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., iar, în subsidiar, netemeinicia acestuia.

A apreciat intimata - pârâtă că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente, respectiv a art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 raportat la soluţia de clasare pronunţată în cauză.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin sesizarea înregistrată la Direcţia de inspecţie pentru judecători sub nr. x, petentul A. a arătat că a promovat la 21.01.2015, respectiv la 23.01.2015, cereri pentru rectificarea a două titluri de proprietate, înregistrate pe rolul Judecătoriei Motru cu nr. x/2015, respectiv cu nr. x/2015, iar până la primul termen de judecată, obiectul cererilor a fost modificat şi, pe parcursul instrumentării, au fost introduse în cauză persoane care nu aveau legătură cu acţiunile formulate de acesta.

Petiţionarul a susţinut că judecătorii învestiţi cu soluţionarea celor două dosare - doamna C. şi domnul B. - au acţionat cu rea credinţă, întrucât a afirmat despre domnul judecător B. că a fost colaborator al securităţii.

De asemenea, a fost solicitată ataşarea dosarelor nr. x/2015 şi nr. y/2015, analiza acestora fiind relevantă pentru modul în care instanţa a înţeles să instrumenteze dosarele cu obiect fond funciar.

Prin rezoluţia Inspecţiei Judiciare din data de 20 iunie 2019, în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, modificată şi republicată, inspectorul judiciar a dispus clasarea sesizării, întrucât, din verificările efectuate nu s-au conturat indiciile săvârşirii vreunei abateri disciplinare dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004, republicată şi modificată.

Împotriva măsurii de clasare dispuse, petentul a formulat plângere în temeiul art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicat şi modificată, care a fost respinsă prin rezoluţia inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare nr. C19-2782.

Aminteşte Inalta Curte că, potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. Recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel că pe această cale se pot verifica exclusiv aspecte de nelegalitate a hotărârii atacate, iar nu de netemeinicie.

Prima instanţă, analizând motivele cuprinse în cererea de chemare în judecată, raportat la soluţia rezoluţiei de clasare nr. 1974/A din data de 20 iunie 2019 emisă în dosarul nr. 19-2393 al Inspecţiei Judiciare - Direcţia de inspecţie pentru judecători şi a rezoluţiei inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare nr. C19-2782 din data de 4 septembrie 2019, a reţinut, în esenţă, că soluţiile pronunţate în dosarele Judecătoriei Motru şi Tribunalului Gorj cu nr. x/2015, respectiv nr. 2250/263/2015 şi nr. 2250/263/2015*, sunt argumentate în fapt şi în drept, conţinând considerentele judecătorului, astfel că nu pot fi identificate elemente care să probeze abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004.

Totodată, s-a reţinut că, în ceea ce priveşte activitatea doamnei judecător C., învestită cu soluţionarea în fond a dosarelor nr. x/2015, nr. y/2015, în mod temeinic s-a constatat că aceasta nu mai poate face obiectul verificărilor de natură disciplinară deoarece, conform dispoziţiilor art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data la care fapta a fost săvârşită.

A criticat recurentul - reclamant soluţia primei instanţe de respingere a cererii de conexare a dosarelor nr. x/2015 şi nr. y/2015 ale Judecătoriei Motru la prezenta cauză, apreciind că s-a comis astfel o vătămare a dreptului său la apărare.

Cu privire la acest aspect, constată instanţa de recurs că, pentru a fi îndeplinite condiţiile conexării, potrivit dispoziţiilor art. 193 din C. proc. civ., cererea trebuie să vizeze cauze care au o strânsă legătură intre ele şi se află în curs de soluţionare, urmând ca prin admiterea cererii să fie soluţionate ulterior împreună.

Or este evident că excepţia conexităţii nu poate privi dosare soluţionate, cum este cazul în speţă. În altă ordine de idei, ceea ce reclamă în fapt recurentul - reclamant este împrejurarea că a depus la dosar un articol de presă privind legătura dintre judecător şi fosta structură a Securităţii. Aceste aspecte însă au fost verificate de inspectorul judiciar şi reţinute şi de prima instanţă, care, în mod legal, a concluzionat că nu fac obiectul prezentului demers judiciar.

Contrar celor susţinute de recurent prin motivele de recurs, procedura demarată în faţa Inspecţiei judiciare vizează, potrivit dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, verificarea sesizărilor privind activitatea sau conduita necorespunzătoare a magistraţilor ori în legătură cu încălcarea obligaţiilor profesionale. Acest demers procesual este menit să sancţioneze o conduită necorespunzătoare a judecătorilor iar nu să îndrepte erori de judecată, să stabilească o altă siuaţie de fapt decât cea reţinută de judecător printr-o reapreciere a materialului probator.

În ceea ce priveşte reaua - credinţă invocată, aceasta nu se prezumă şi nu există niciun fel de indiciu în acest sens care să rezulte din probatoriul administrat. Astfel, sub aspectul laturii subiective, se reţine că judecătorul care acţionează cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă realizează o distorsionare conştientă a dreptului, prin aplicarea greşită a legii, în mod voit, în scopul producerii unei vătămări sau acceptării producerii acesteia. Spre deosebire de buna-credinţă, care presupune că magistratul acţionează cu grijă faţă de interesul public de înfăptuire a justiţiei, apără interesele legitime ale părţilor, îşi subordonează comportarea sa exigenţelor ce decurg din îndatoririle profesionale şi normele deontologice, reaua-credinţă presupune atât intenţia de a manipula legea în mod conştient, cât şi voinţa de a cauza o vătămare a intereselor uneia din părţi, elemente care însă nu au fost probate în cauză prin trimiterea la un articol de presă, acestea reprezentând simple prezumţii ale recurentului - reclamant.

De altfel nici autoritatea - pârâtă, în cadrul verificărilor efectuate, cu precădere asupra dosarelor reclamante de recurentul - reclamant nu a identificat niciun fel de element care să contureze săvârşirea vreunei abateri prevăzute la art. 99 din Legea nr. 304/2004.

Referitor la activitatea doamnei judecător C., învestită cu soluţionarea în fond a dosarelor nr. x/2015, nr. y/2015, Înalta Curte constată că prin motivele de recurs nu a fost formulată nicio critică raportat la incidenţa dispoziţiilor art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, în ceea ce priveşte împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii disciplinare.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 483 din 23 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2021.