Recourse against dismissal of judicial inspection complaint rejected due to disciplinary action prescription

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 12.04.2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară desfiinţarea rezoluţiei de clasare a sesizării nr. 932/17.01.2019 adresată Inspecţiei Judiciare la data de 15.10.2018 (dispusă în dosarul nr. x/2018) şi trimiterea dosarului la Inspecţia Judiciară pentru completarea verificărilor, în conformitate cu prevederile art. 451alin. (3) lit. b) din Legea nr. 317/2004, precum şi desfiinţarea rezoluţiei de respingere a plângerii nr. 5585/19.03.2019 dispusă în dosarul nr. C19-717 în conformitate cu prevederile art. 451alin. (1) din Legea nr. 317/2004.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 746 din 6 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia nulităţii ca neîntemeiată.

S-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul solicitând casarea în parte, prin menţinerea deciziei de respingere a excepţiei nulităţii invocată de către pârâtă, casarea în rest a sentinţei atacate şi restituirea dosarului primei instanţe pentru judecarea pe fond a capetelor 1 şi 2 din cererea de chemare în judecată, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5), 6) şi 8) noul C. proc. civ.

In susţinerea recursului recurentul - reclamant a invocat următoarele motive:

- instanţa nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere nr. x din Contestaţia adresată Curţii de Apel Bucureşti, pe motivul tardivităţii comunicării rezoluţiei, imprejurare care atrage nulitatea sentinţei în condiţiile art. 174 alin. (2) din C. proc. civ.

- instanţa a omis să menţioneze refuzul Judecătoriei Craiova de a înregistra cererea privind studiul dosarului nr. x/2012, preşedintele instanţei fiind obligat să ia măsuri pentru organizarea şi buna funcţionare a instanţei, ceea ce reprezintă abatere disciplinară;

- inspectorul judiciar a nesocotit atribuţiile privind efectuarea de verificări la instanţele de judecată, conform prevederilor art. 74 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004;

- dosarul nr. x/2012 nu i-a fost pus la dispoziţie decât după formularea unei notificări, iar filele dosarului au fost numerotate în prezenţa reclamantului;

- inspectorul judiciar nu a verificat suspiciunile privind reconstituirea sau falsificarea dosarului nr. x/2012;

- reclamantul a sesizat atât pe preşedintele instanţei cât şi inspecţia judiciară cu privire la falsul încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 4663/17.09.2012, numărul acesteia fiind în formă olografă, iar semnătura preşedintelui este suspectă de fals, precum şi în ceea ce priveşte falsificarea încheierii nr. 4574/13.09.2012. Totodată, niciunul dintre exemplarele originale nu a fost comunicat părţilor;

- inspectorul judiciar a refuzat să se pronunţe asupra falsurilor sesizate;

- instanţa de fond nu a menţionat data la care reclamantul s-a prezentat la Registratura Judecătoriei Craiova şi nici nu a motivat neregularităţile constatate în legătură cu dosarele nr. x/2012, y/2012, z/2012;

- instanţa de fond nu a menţionat, în considerente, data la care a fost înregistrată plângerea adresată Inspectorului Şef al Inspecţiei Judiciare (respinsă pe motiv de tardivitate) şi nici menţiuni privind data la care i-a fost comunicată Rezoluţia nr. C19-717, cu toate că aceste informaţii sunt de natură să dovedească tardivitatea comunicării Rezoluţiei;

- având în vedere că termenul de 45 de zile prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2014 s-a împlinit la data de 1 decembrie 2018, rezoluţia nr. 932/17.01.2019 este afectată de sancţiunea decăderii, potrivit dispoziţiilor art. 45 alin. (7) din aceeaşi lege;

- de asemenea, rezoluţia nr. 5585/19.03.2019 pronunţată de Inpectorul Şef a fost comunicată la data de 20.03.2019 şi recepţionată de reclamant la data de 27.03.2019, cu 2 zile peste termenul legal prevăzut de art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004;

- totodată, doamna judecător B. nu a respectat dispoziţiile art. 14 alin. (1) din ROI, de verificare a respectării regulamentelor de către personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţei, iar doamna judecător C. avea obligaţia de a constata din oficiu toate neregularităţile sesizate de către recurentul - reclamant.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin sesizarea adresată pârâtei Inspecţia Judiciară, reclamantul A. a solicitat cercetarea disciplinară a judecătorilor D., B., C., E., F., G., H. de la Judecătoria Craiova, aceasta fiind înregistrată sub nr. x/2018, în data de 6 noiembrie 2018.

În motivarea sesizării, în esenţă, reclamantul a arătat că s-a prezentat la registratura Judecătoriei Craiova pentru a consulta dosarul civil nr. x/2012, însă a întâmpinat mai multe greutăţi din partea grefierilor, iar după ce dosarul i-a fost prezentat spre consultare, a constatat mai multe neregularităţi cu ocazia pronunţării încheierii nr. 4663 din 17.09.2011 comise de doamna judecător E..

Ca urmare a neregularităţilor constatate a depus o notificare către preşedintele Judecătoriei Craiova, domnul D. şi către preşedintele secţiei civile, doamna B., fiind nemulţumit de răspunsul primit din partea preşedintelui.

De asemenea, acesta a arătat că în urma consultării dosarelor nr. x/2012, nr. y/2012 şi nr. 17854/215/2012 a constatat mai multe neregularităţi, la soluţionarea acestor dosare nefiind respectate dispoziţiile prevăzute de lege în materia executării silite de către judecătorii care au soluţionat aceste cauze.

Verificările prealabile au fost efectuate de inspectorul judiciar desemnat în condiţiile art. 11 alin. (3) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie judiciară de către Inspecţia Judiciară, sens în care au fost efectuate verificări în sistemul informatic Ecris şi au fost solicitate relaţii conducerii Judecătoriei Craiova cu privire la aspectele semnalate, în conformitate cu dispoziţiile art. 73 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, republicată şi modificată.

Prin rezoluţia nr. 932/17.01.2019, în baza art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată şi modificată, inspectorul judiciar a dispus clasarea sesizării, întrucât, în urma verificărilor prealabile efectuate nu au fost identificate indicii de săvârşire a vreunei abateri disciplinare dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată.

Împotriva măsurii de clasare dispusă, reclamantul a formulat plângere în temeiul art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 care a fost respinsă, ca fiind tardiv formulată, prin rezoluţia inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare nr. C19-717.

Aminteşte Inalta Curte că, potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. Recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel că pe această cale se pot verifica exclusiv aspecte de nelegalitate a hotărârii atacate, iar nu de netemeinicie.

Prima instanţă, analizând motivele cuprinse în cererea de chemare în judecată, în raport de soluţia de clasare pronunţată în dosarul nr. x/2018 din 4 decembrie 2018, a reţinut, pe de o parte, în ceea ce priveşte criticile reclamantului vizând dosarele nr. x/2012, nr. y/2012, nr. z/2012 şi nr. 17854/215/2012, că sunt incidente dispoziţiile art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată şi modificată, potrivit cărora acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data la care fapta a fost săvârşită.

Astfel, în condiţiile în care încheierea nr. 4663 din 17.09.2012, încheierea nr. 4366 din 10.09.2012, încheierea nr. 4574 din 13.09.2012 şi încheierea nr. 4574 din 13.09.2012 ale Judecătoriei Craiova, au fost pronunţate în anul 2012, ultima încheiere fiind pronunţată la data de 13.09.2012, iar sesizarea reclamantului a fost înregistrată la Inspecţia Judiciară la data de 29.10.2018, a intervenit prescripţia răspunderii disciplinare.

In raport de această împrejurare, nu s-au efectuat verificări din perspectiva dispoziţiilor art. 99 din Legea nr. 303/2004 cu privire la neregularităţile invocate de recurentul - reclamant privind modalitatea de soluţionare a dosarelor, respectiv, încălcarea normelor privind executarea silită, existenţa unor neconcordanţe în ceea ce priveşte semnăturile judecătorilor, înscrierea numărului documentului în formă olografă pe exemplarul din dosar, ori cu privire la necomunicarea exemplarelor originale.

Deşi potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare, din perspectiva alin. (2) al aceluiaşi articol, exercitarea acestui drept nu poate pune în discuţie anularea unor hotărâri judecătoreşti, cum ar fi încheierile de executare silită pronunţate în anul 2012 şi, contrar susţinerilor recurentului - reclamant, analiza incidenţei elementelor abaterilor disciplinare se face prin raportare la data săvârşirii acestora, iar nu la data studierii dosarelor de către petent.

Totodată, în mod corect s-a constatat de către instanţa de fond că printre atribuţiile inspecţiei judiciare nu se află şi verificarea activităţii grefierilor (modalitatea de numerotare a filelor din dosar), pentru aceştia putându-se exercita cercetarea disciplinară.

Faţă de aceste considerente, constată Înalta Curte lipsa de temeinice a criticilor recurentului - reclamant circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., care privesc omisiunea instanţei de judecată de a se pronunţa asupra neregularităţilor constatate de reclamant în legătură cu dosarele nr. x/2012, nr. y/2012, nr. z/2012 şi nr. 17854/215/2012.

In altă ordine de idei cerinţa motivării adecvate a unei hotărâri judecătoreşti nu trebuie confundată cu obligaţia de a răspunde tuturor argumentelor prezentate de părţi în vederea susţinerii temeiurilor de fapt şi de drept pe care se întemeiază solicitările părţilor litigante, fiind suficient ca aceste argumente să fie tratate grupat, în analiza aspectelor relevante care fundamentează poziţia procesuală a părţilor.

O hotărâre motivată corespunzător, astfel încât să fie posibilă exercitarea controlului judiciar asupra sa şi să ofere toate garanţiile unui proces echitabil, cu respectarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi ale art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, nu poate fi atinsă de un viciu de nelegalitate rezultat din lipsa unui răspuns la fiecare argument cuprins în cererile părţilor, cât timp raţionamentul logico-juridic s-a format cu luarea în considerare a acestor argumente, chiar şi în condiţiile în care nu s-a referit expres la fiecare dintre ele.

În privinţa lipsei motivelor pe care se întemeiază sentinţa recurată, este evident că o astfel de critică are un caracter neîntemeiat, hotărârea primei instanţe fiind amplu motivată, răspunzând chestiunilor de fapt şi de drept care au fost supuse judecăţii în faţa sa.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că sub imperiul acestei norme de drept se pot include doar neregularităţi de ordin procedural, care a atrag sancţiunea nulităţii sentinţei, altele decât cele prevăzute expres în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., recurentul - reclamant neindicând niciun motiv care să poată fin încadrat în acest text de lege.

In ceea ce priveşte cererea privind atragerea răspunderii disciplinare a domnului judecător D., Preşedintele Judecătoriei Craiova şi doamnelor judecător C. şi B. privind încălcarea dreptului privind accesul la dosare, Inalta Curte reţine că identificarea dosarului, în arhivă s-a făcut ca urmare a sesizării formulate de către reclamant conducerii Judecătoriei Craiova la data de 08.08.2018, în acest sens judecătorul care ţinea locul preşedintelui Judecătoriei Craiova, doamna judecător C. comunicându-i personal petentului să se prezinte în data de 10.08.2018 pentru a-şi consulta dosarul la arhivă, lucru care s-a şi întâmplat.

Totodată, inspectorul - judiciar a ţinut cont de împrejurarea că grefierul responsabil de compartimentul "executări silite" se afla în concediu, pe perioada vacanţei judecătoreşti, astfel că recurentului - reclamant i s-a comunicat iniţial împrejurarea că a expirat perioada de 5 ani de păstrare a dosarelor.

Ulterior consultării dosarului, petentul a formulat o reclamaţie administrativă adresată conducerii judecătoriei, reclamaţie la care i s-a răspuns prin adresa nr. x/07.09.2018, menţionându-se de către preşedintele instanţei că în dosarul nr. x/2012 se regăsesc toate actele menţionate de către I. şi J. chiar în cererea prin care a fost învestită instanţa, că aceste înscrisuri au fost certificate pentru conformitate chiar de către reclamant, precum şi faptul că soluţionarea cererii de încuviinţare s-a făcut sub imperiul C. proc. civ. în vigoare la data de 17.09.2012.

In raport de această situaţie de fapt se constată că preşedintele instanţei, respectiv, locţiitorul şi preşedintele secţiei civile şi-au exercitat atribuţiile în conformitate cu dispoziţiile legale şi regulamentare, iar nemulţumirea cu privire la răspunsul comunicat nu se circumscrie niciunei abateri disciplinare. Critica recurentul - reclamant cu privire la faptul că doamna judecător C. era obligată să constate din oficiu toate neregularităţile legate de dosar, nu are niciun fundament legal.

In ceea ce priveşte critica privind nerespectarea dispoziţiilor art. 45 alin. alin. (7) raportat la alin. (3) din Legea nr. 317/2004 se reţine că sesizarea petentului a fost înregistrată la Inspecţia Judiciară - Direcţia de inspecţie judiciară pentru judecători sub nr. x/2018 la data de 6 noiembrie 2018 şi a fost soluţionată prin rezoluţia de clasare din data de 4 decembrie 2018, cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de Legea nr. 317/2004. Totodată şi rezoluţia nr. 5585/19.03.2019 a fost dispusă cu respectarea dispoziţiilor art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, întrucât, din perspectiva textului de lege, nu prezintă relevanţă data comunicării acesteia către petent.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 746 din 6 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2021.