Inadmissibility of appeal against jurisdictional declination under Art. 132(3) Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Timiş sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Direcţia Naţională Anticorupţie prin Serviciul Teritorial Timişoara, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului de a răspunde petiţiilor formulate şi înregistrate sub nr. x/2017 din 24.05.2017, nr. 137/VHI-1/2017 din data de 17.03.2021 şi adresa înregistrată sub nr. x/2017.

În motivare, reclamantul arată că s-a adresat în scris pârâtului Serviciul Teritorial Timişoara al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, pentru a i se comunica anumite informaţii de interes public, dar nu a primit nici un răspuns la sesizările sale.

Prin sentinţa civilă nr. 954/19.10.2021, pronunţată în dosar nr. x/2021, Tribunalul Timiş a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul A., împotriva pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 622 din 6 decembrie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, în baza art. 132 alin. (3) C. proc. civ. (aprobat prin Legea nr. 134/2010), s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal.

S-a constat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

S-a dispus suspendarea judecării cauzei şi sesizarea instanţei competente să soluţioneze conflictul de competenţă - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul A. criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

4. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte a invocat la termenul din data de 25 ianuarie 2022, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, pe care urmează a o admite, pentru motivele în continuare arătate.

Curtea reaminteşte că potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent.

În materia excepţiei de necompetenţă, legiuitorul a eliminat calea de atac a recursului care putea fi exercitată împotriva hotărârii prin care instanţa se declară necompetentă, modificarea intervenind prin dispoziţiile Legii nr. 202/2010, fiind menţinută şi în actuala reglementare, ca măsură privind accelerarea soluţionării proceselor.

Fiind învestită cu critici privind neconstituţionalitatea textului de lege, Curtea Constituţională, prin numeroase decizii (Decizia nr. 331 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 11 iulie 2014) a constatat că intenţia legiuitorului prin adoptarea prevederilor de lege a fost aceea de a asigura celeritatea judecării cauzelor, prin împiedicarea tergiversării lor ca urmare a exercitării abuzive a căii de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti de declinare a competenţei, raţiunea eliminării căii de atac a recursului împotriva hotărârii de declinare a competenţei fiind aceea de a permite ajungerea cauzei într-un timp cât mai scurt în faţa instanţei competente să soluţioneze litigiul dedus judecăţii.

Curtea a mai reţinut că procedura instituită prin art. 132 alin. (3) din C. proc. civ. nu priveşte judecarea pe fond a cauzei, ci se referă la soluţionarea unui incident procedural, de stabilire a instanţei competente să judece litigiul, singurul motiv pe care instanţa îl poate reţine în hotărârea de declinare fiind propria necompetenţă materială sau teritorială.

De asemenea, Înalta Curte reţine că prevederile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, acestea dând expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă.

Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluţiona litigiul aplicând dispoziţiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv cel al legalităţii, care constituie o cerinţă obiectivă într-un stat de drept şi o garanţie a desfăşurării în condiţii optime a mecanismului de înfăptuire a justiţiei.

Aşadar, reţine Înalta Curte că, sentinţa civilă nr. 622 din 6 decembrie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, este pronunţată în condiţiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., fără cale de atac, urmând a aplica sancţiunea inadmisibilităţii recursului.

5. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În temeiul acestor considerente, Înalta Curte, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la dispoziţiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ. va respinge recursul formulat de reclamantul A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 622 din 6 decembrie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 ianuarie 2022.