Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 348/2021 AI generated

Compulsory review of administrative inaction: loss of object due to subsequent agency decision and cost allocation in administrative litigation.

Case Number Decizia nr. 348/2021
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Partially Allowed
Court Costs Borne by appellant

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice partially admitted the appeal, cassated the first-instance judgment, and ordered the action dismissed as having lost its object, while maintaining the first-instance award of 450 RON in litigation costs to the appellants and obliging the respondent to pay an additional 500 RON for appellate costs. The dispute arose when plaintiffs sued the Insurer’s Guarantee Fund (FGA) in administrative litigation to compel the issuance of a decision regarding an insurance indemnity claim filed in August 2017, which had remained unresolved at the time the lawsuit was initiated; however, while the appeal was pending, the FGA issued a decision rejecting the claim as late-formulated in June 2019. The decisive legal basis for the dismissal was Article 32(1)(c) of the Code of Civil Procedure, under which the action lost its object because the specific demand to compel administrative resolution was realized by the subsequent decision, thereby rendering the judicial constraint moot despite the initial validity of the claim, and Article 454(1) of the Code of Civil Procedure, which preserved the liability of the authority for litigation costs even when the action was dismissed for lack of object.

Legislator headnote

AI generated

art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ, art. 451 alin. (2) din C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Compulsory review of administrative inaction: loss of object due to subsequent agency decision and cost allocation in administrative litigation: The dispute arose when plaintiffs sued the Insurer’s Guarantee Fund (FGA) in administrative litigation to compel the issuance of a decision regarding an insurance indemnity claim filed in August 2017, which had remained unresolved at the time the lawsuit was initiated; however, while the appeal was pending, the FGA issued a decision rejecting the claim as late-formulated in June 2019. The decisive legal basis for the dismissal was Article 32(1)(c) of the Code of Civil Procedure, under which the action lost its object because the specific demand to compel administrative resolution was realized by the subsequent decision, thereby rendering the judicial constraint moot despite the initial validity of the claim, and Article 454(1) of the Code of Civil Procedure, which preserved the liability of the authority for litigation costs even when the action was dismissed for lack of object.

Keywords

AI generated
administrative dismissal administrative costs action for liability judicial review civil litigation procedure compulsory insurance

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

Main ground for admitting the appeal and exercising jurisdiction to re-judge the case in administrative litigation.

art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

Procedural rule authorizing the court to admit the appeal in part and cassate the first-instance judgment.

art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Basis for ordering the recurrent to pay the appellate litigation costs, with reduction based on complexity.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data 27.02.2018, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând obligarea acestuia la emiterea deciziei privind acordarea indemnizaţiei de asigurare, despăgubiri materiale si morale în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii şi la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2364 din 21 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

S-a dispus obligarea pârâtului să soluţioneze cererea de plată formulată de reclamanţi înregistrată sub nr. x din 31.08.2017.

A fost obligat pârâtul la plata sumei de 450 RON cheltuieli de judecată către reclamanţi.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul criticând-o pentru motive de nelegalitate circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În cazul Legii 213/2015 lipsa reglementării unui termen de soluţionare a petiţiilor ce sunt adresate fondului nu constituie o lacuna legislativa constând într--o omisiune ce poate fi suplinita de judecător prin asimilare, ci o asumare conştientă a unor situaţii care, obiectiv, fac imposibila soluţionarea tuturor petiţiilor într-un termen prestabilit.

Asigurătorii care pot intra în faliment deţin un portofoliu diferit de poliţe de asigurări care generează obligaţii în sarcina lor, astfel încât nu se poate fixa un termen care sa acopere aceste situaţii extrem de diferite de la asigurător la asigurător.

Situaţiile concrete cu care Fondul s-a confruntat face ca, în mod obiectiv, să nu se poată aplica automat Legii speciale nr. 213/2015 termenul de 30 de zile prevăzut de Legea 554/2004, soluţia fiind aplicarea unui "termen rezonabil" de soluţionare cererilor care ne sunt adresate, soluţie confirmata atât de practica CEDO, cat si de soluţiile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal ce privesc soluţionarea administrativa a anumitor cereri ce presupun un demers administrativ laborios de analiză si documentare.

În cauză termenul rezonabil în care pârâtul trebuie să soluţioneze cererea nu a fost încălcat, dat fiind numărul foarte mare de cereri înregistrate.

In concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei civile, şi, pe cale de consecinţa, respingerea acţiunii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii - reclamanţi au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Au susţinut că cererea de despăgubire a fost înregistrată la data de 29 august 2017, perioada de timp scursă depăşind ceea ce legea contenciosului administrativ defineşte ca fiind un termen rezonabil de soluţionare a unei cereri.

5. Soluţia instanţei de recurs

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat în parte, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Intimaţii - reclamanţi au învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care au solicitat obligarea autorităţii recurente Fondul de Garantare a Asigurărilor la soluţionarea cererii de despăgubire formulate în data de 29.08.2017 prin intermediul biroului de executor judecătoresc C., privind acordarea de despăgubiri cu titlu de daune materiale şi morale ca urmare a decesului fiului D. într-un accident rutier produs la data de 16.08.2010.

Cu toate că reclamanţii au formulat cerere de despăgubire către pârât la data de 29.08.2017 şi au ataşat toate documentele justificative în vederea soluţionării cererii lor, nu au primit niciun răspuns până la data formulării acţiunii.

Întrucât recurentul a lăsat în nelucrare cererea, intimaţii - reclamanţi au solicitat constrângerea autorităţii pârâte pe calea acţiunii în contencios administrativ.

La termenul acordat pentru soluţionarea recursului, recurentul - pârât a depus la dosar decizia F.G.A nr. 20240/05.06.2019 prin care a fost soluţionată cererea de plată nr. x din data de 29.08.2017, în sensul respingerii acesteia ca tardiv formulată. A invocat reprezentantul, pe cale de consecinţa, lipsa de obiect a acţiunii.

Instanţa de control judiciar constată că hotărârea recurată a fost pronunţată la data de 21 mai 2018, iar, la data de 5 iunie 2019, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a emis Decizia nr. 20240/05.06.2019 prin care a respins cererea de plată nr. x din 31.08.2017 (din data de înregistrare la autoritatea pârâtă).

În acest context, aminteşte instanţa de recurs că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind obiectul cererii/formularea unei pretenţii, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că, deşi condiţia existenţei obiectului acţiunii privind obligarea pârâtului FGA la soluţionarea cererii de despăgubire era îndeplinită la data promovării acţiunii şi la data pronunţării sentinţei, ulterior, ca urmare a emiterii de către FGA a Deciziei nr. 20240/05.06.2019, obiectul cererii de chemare în judecată sub acest aspect nu mai subzistă.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că prin pronunţarea deciziei FGA a fost realizată pretenţia concretă dedusă judecăţii, astfel că demersul judiciar formulat de reclamanţi este la momentul de faţă rămas fără obiect, urmând să fie respins ca atare şi să fie menţinute dispoziţiile sentinţei privind soluţia de obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 450 RON cheltuieli de judecată.

Împrejurarea că acţiunea a rămas fără obiect nu duce la exonerarea autorităţii - pârâte de plata cheltuielilor de judecată, fiind incidente dispoziţiile art. 454 alin. (1) teza finală din C. proc. civ.

Totodată, în baza aceloraşi dispoziţii, corespunzător şi soluţiei de admitere în parte a recursului, Înalta Curte va dispune obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecate suportate de intimatele - reclamante în calea de atac, reprezentând onorariul apărătorului, diminuat potrivit gradului de complexitate a cauzei, în condiţiile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea ca rămasă fără obiect, menţinând soluţia primei instanţe în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 2819 din 15 iunie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată şi rejudecând cauza:

Respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.

Menţine în rest sentinţa recurată.

Obligă recurentul - pârât la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON în favoarea intimaţilor reclamanţi A. şi B., cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2021.