Recusal refusal upheld; prior ruling on sibling annulment challenge does not raise impartiality doubt

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Reclamanta intimată A. S.A. a formulat cerere de revizuire a Decizie nr. 1449/28.11.2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal solicitând admiterea acestei cereri cu consecinţa schimbării în tot a deciziei civile nr. 1449/2019, pentru motivul că judecata efectuată de instanţa de recurs, pe fondul cauzei în rejudecare după casarea cu reţinere, s-a făcut cu încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar reglementat de art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, în raport de situaţia de fapt a cauzei, motiv de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

La data de 07.07.2020, reprezentanta revizuentei A. S.A. a depus la dosar o cerere de recuzare a întregului complet de judecată învestit cu soluţionarea căii extraordinare de atac a revizuirii împotriva Decizie nr. 1449/28.11.2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, timbrată cu 300 RON, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din data de 14 iulie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de recuzare a completului de judecată R1, formulată de revizuenta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1449/28.11.2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2017 în contradictoriu cu intimatul Municipiul Timişoara prin Primar.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta A. S.A., criticând-o pentru nelegalitate şi în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, anularea încheierii din data de 14.07.2020 şi a tuturor actelor procedurale subsecvente efectuate de completul R1, inclusiv Decizia nr. 686/2020 şi rejudecarea cauzei care face obiectul dosarului x/2020 de către un alt complet de judecată.

În motivarea recursului revizuenta A. S.A. a susţinut în esenţă faptul că, în mod greşit, instanţa Curtea de Apel Timişoara a respins cererea de recuzare a membrilor completului de judecată R1 învestiţi cu judecarea celor două dosare, dosar nr. x/2020 şi dosar nr. x/2020, care au ca obiect căi extraordinare de atac împotriva aceleiaşi hotărâri judecătoreşti, decizia civilă nr. 1449/28.11.2019 pronunţată de aceeaşi curte de apel, respectiv contestaţia în anulare şi revizuirea, situaţia de fapt fiind aceeaşi, existând identitate de părţi şi material probator. Or, arată revizuenta că prin analizarea unui dosar, dosar nr. x/2020, şi pronunţarea asupra acestuia, judecătorii vor avea deja formată o opinie pentru analizarea şi soluţionarea celuilalt dosar, dosar nr. x/2020, astfel încât există îndoială justificată de încălcare a principiului imparţialităţii judecătorilor din completul R1 al Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra căii de atac

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În speţă, recurenta a invocat greşita aplicare a dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că aceste critici nu se circumscriu motivului de casare indicat de recurentă, însă pot fi analizate din perspectiva motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. care vizează neregularităţi de ordin procedural, sancţionate cu nulitatea.

Conform dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecătorul este incompatibil de a judeca când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece.

Judecătorul care s-a pronunţat asupra unei revizuiri nu este incompatibil, în sensul art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a se pronunţa într-o contestaţie în anulare, în condiţiile în care, raportat la textele de lege care le reglementează, motivele pentru care cele două căi de atac extraordinare de retractare pot fi declarate diferă, astfel că o hotărâre nu poate fi atacată, invocând acelaşi motiv, atât cu revizuire, cât şi cu contestaţie în anulare.

Nici critica potrivit căreia, contrar celor reţinute de instanţă, judecătorul recuzat era incompatibil, în sensul art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nu este aptă să conducă la casarea încheierii atacate.

Conform art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecătorul este incompatibil de a judeca când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece.

Înalta Curte constată că prin decizia civilă nr. 653/04.08.2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2020, poziţia 20 pe lista de şedinţă, a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia în anulare.

Cererea de contestaţie în anulare fusese întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când avut loc judecata".

Instanţa a apreciat că la termenul de judecată la care s-au pus concluzii exhaustive, contestatoarea a fost legal citată şi prezentă, nefiind incident motivul de contestaţia în anulare întemeiat pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Obiectul dosarului nr. x/2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, în cadrul căruia s-a formulat cererea de recuzare respinsă prin încheierea atacată cu recurs, îl constituie revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 1449/28.11.2019 a aceleiaşi instanţe.

Prin cererea de revizuire, autoarea acesteia a criticat decizia atacată din perspectiva încălcării principiului priorităţii dreptului comunitar reglementat de art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, în raport de situaţia de fapt a cauzei, motiv de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Aşadar, având în vedere obiectul celor două dosare, prin prisma cărora judecătorii recuzaţi a avut a se pronunţa, în cadrul revizuirii, asupra motivului prevăzut de dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, iar în contestaţia în anulare, cu privire nelegala citare, în mod judicios s-a reţinut prin încheierea atacată că nu este incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., de vreme ce nu există identitate între motivul de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi cel al contestaţiei în anulare reglementat de art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte subliniază că nu se poate susţine cu temei că judecătorul care s-a pronunţat asupra unei contestaţii în anulare este incompatibil, în sensul art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a se pronunţa într-o revizuire, în condiţiile în care, raportat la textele de lege care le reglementează, motivele pentru care cele două căi de atac extraordinare de retractare pot fi declarate diferă, astfel că o hotărâre nu poate fi atacată, invocând acelaşi motiv, atât cu revizuire, cât şi cu contestaţie în anulare.

Judecătorul învestit cu soluţionarea unei cereri de revizuire se va pronunţa în limitele dispoziţiilor art. 509 C. proc. civ., care reglementează obiectul şi motivele de revizuire, iar în ipoteza contestaţiei în anulare, în limitele art. 503 C. proc. civ., care stabileşte obiectul şi motivele contestaţiei.

Aşadar, astfel cum sunt configurate de lege, căile extraordinare de atac ale revizuirii şi contestaţiei în anulare nu pot fi declarate pentru acelaşi motiv.

De altfel, prin decizia civilă nr. 653/04.08.2020, pronunţată în dosarul x/2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare, astfel cum s-a arătat în precedent.

Examinarea deciziilor pronunţate în dosarul având ca obiect revizuirea şi în cel vizând contestaţia în anulare relevă perspectiva diferită din care este analizată aceeaşi hotărâre, odată prin prisma dispoziţiilor art. 509 C. proc. civ., în cadrul revizuirii, iar în contestaţia în anulare, prin raportare la art. 503 C. proc. civ.

Aşa fiind, este neîntemeiată critica recurentei potrivit căreia judecătorul recuzat în cadrul contestaţiei în anulare se afla în cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, criticile invocate de recurentă nu justifică măsura casării încheierii atacate, soluţia de respingere a cererii de recuzare asigură respectarea aparenţei de imparţialitate a judecătorilor, fiind respectate garanţiile dreptului la un proces echitabil, conferite de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi încrederea publică, aşa încât, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta A. S.A. împotriva încheierii din data de 14 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2021.