Fraud guarantee fund payment claim: timeliness of email submission versus strict adherence to statutory form

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 3 ianuarie 2018, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea Deciziei nr. x/28.11.2017 a Fondului de Garantare a Asiguraţilor si obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care sa i se acorde suma de 6600 RON.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2621 din 6 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

S-a anulat Decizia nr. x/28.11.2017.

A fost obligată pârâta FGA să soluţioneze pe fond cererea reclamantului.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate:

- analiza cererii de plată şi a dosarului de daună s-a realizat ţinând seama de prevederile legale, respectiv art. 14 alin. (1) din Legea specială nr. 213/2015 şi art. 20 alin. (1) din Norma ASF nr. 16/2015, care impun depunerea la FGA a cererii de plată înăuntrul termenului legal de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de deschidere a procedurii de faliment respectiv de la data naşterii dreptului;

- termenul de 90 de zile este unul de decădere, iar sancţiunea nerespectării acestui termen prevăzut de legea specială şi norma de aplicare a acesteia este decăderea din dreptul de a obţine plata de despăgubiri din disponibilităţile FGA, cererea de plată fiind respinsă ca tardiv formulată;

- Faţă de situaţia de fapt dovedită cu înscrisurile administrate în dosarul primei instanţe, reiese că petentul a depus cererea de plată înregistrată la FGA cu nr. x/28.11.2017, ulterior împlinirii termenului de decădere de 90 de zile calculat de la data rămânerii definitive a sentinţei de deschidere procedurii de faliment, respectiv 28.07.2016;

- din analiza emailului din data de 14.06.2016 rezultă ca acesta nu îndeplineşte condiţiile de fond si forma prevăzute de Anexa 6 în acord cu dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Norma 16/2015 privind FGA si art. 14 din Legea 213/2015;

- în cazul dedus judecăţii FGA nu a respins cererea de plata ca fiind prescris vreun drept material la acţiune ci, a constatat ca reclamantul a formulat si adresat cererea de plata după expirarea termenului de 90 de zile, ultima zi în care acestea puteau sa formuleze cererea de plata si sa o înregistreze la FGA fiind 2S.07.2016.

S-a solicitat în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ. admiterea recursului, casarea sentinţei chile nr. 2621/06.06.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a contencios administrativ şi fiscal şi respingerea în tot a acţiunii şi menţinerea Deciziei FGA nr. x/28.11.2017.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea Deciziei nr. x/28.11.2017 a Fondului de Garantare a Asiguraţilor si obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care sa i se acorde suma de 6600 RON.

Prin decizie s-a dispus respingerea cererii de plata, întrucât petentul a înţeles să formuleze si sa depună cererea de plata după expirarea termenului legal de depunere la F.G.A. pentru asigurătorul B. S.A. în faliment.

Astfel, a avut în vedere autoritatea pârâtă că deschiderea procedurii de faliment împotriva B. S.A. s-a făcut prin încheierea pronunţată la data de 03.12.2015 în dosarul nr. x/2015 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civila, devenind definitiva la data de 28.04.2016, termen de la care încep a se calcula cele 90 zile (pentru creanţele născute anterior rămânerii definitive), conform prevederilor mai sus menţionate.

Ultima zi de depunere a cererilor de plata de către creditorii de asigurări, în cazul B. S.A. a fost 28 iulie 2016 raportat la, 28 aprilie 2016 data rămânerii definitive a sentinţei de deschidere a procedurii de faliment astfel ultima zi de depunere a cererii reclamantului a fost data de 28 iulie 2016.

În drept, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, "în vederea încasării indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior. (…)."

Potrivit art. 20 alin. (1) din Norma A.S.F. nr. 16/2015 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară:

"Pentru încasarea de la Fond a indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva societăţii de asigurare trebuie să completeze o cerere de plată motivată în acest sens, conform modelului prevăzut în anexa nr. 6. Cererea de plată se poate depune începând cu data publicării deciziei Autorităţii de Supraveghere Financiară de închidere a procedurii de redresare financiară, în condiţiile art. 22 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, şi în maximum 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment. Pentru creanţele de asigurări născute ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de deschidere a procedurii de faliment, cererea de plată poate fi depusă în maximum 90 de zile de la data naşterii dreptului de creanţă al creditorului de asigurări. Cererea de plată se adresează Fondului şi se depune la sediul acestuia, direct sau prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, prin poşta electronică ori prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Cererea de plată se poate depune şi la mandatarii desemnaţi de către Fond în acest scop. (…)."

Înalta Curte constată netemeinicia motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat de recurentul - pârât.

Criticile circumscrise acestui motiv, care privesc expunerea de către judecătorul fondului a unor motive străine de natura cauzei, reprezintă, în fapt, aprecieri de fond asupra considerentelor hotărârii, cărora instanţa de recurs le va răspunde în cadrul analizei motivului prevăzut de pct. 8 al art. 488 din C. proc. civ.

Strict procedural, pentru a fi incident acest caz de casare motivarea ar trebui să cuprindă numai motive străine de natura cauzei, însă Înalta Curte constată că hotărârea primei instanţe cuprinde cerinţele cerute de dispoziţiile art. 425 din C. proc. civ., având în vedere stabilirea în considerente a situaţiei de fapt, a încadrării în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Analizând sentinţa atacată şi din perspectiva criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată legalitatea acesteia.

Prima instanţă a reţinut că la dosarul cauzei există emailul adresat de reclamant pârâtului FGA, în data de 14 iunie 2016 către pârâtul FGA, privind recuperarea sumei de 6600 RON depuşi în perioada 2004-2015 la B., astfel că reclamantul a făcut dovada transmiterii înăuntrul termenului legal de 90 de zile a cererii de plată, în sensul prevăzut de art. 14 din Legea nr. 213/2015.

Nu poate fi reţinută o conduită pasivă a reclamantului, aceasta depunând diligenţele necesare în vederea încasării despăgubirilor.

Dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 permit transmiterea cererii de plată şi prin poştă electronică, iar împrejurarea că aceasta nu îmbracă forma "cererii-tip de plată" sau a "modelului prevăzut în anexa nr. 6" a Normei nr. 16/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor, nu poate conduce la neluarea acesteia în considerare.

De asemenea, raportat la dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 213/2015, care prevăd că "În toate cazurile în care consideră că este necesar, comisia specială poate solicita petenţilor completarea documentaţiei şi/sau precizarea ori furnizarea de informaţii suplimentare cu privire la cererea de plată a acestora. Informaţiile solicitate se transmit comisiei, sub sancţiunea respingerii cererii, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii solicitării acesteia", reclamantul avea aşteptarea legitimă ca, în situaţia în care cererea sa adresată pârâtului nu îndeplinea condiţiile de formă, să i se solicite complinirea eventualelor lipsuri.

In concluzie, întrucât reclamantul a dovedit faptul că a formulat cererea de plată înăuntrul termenului legal de 90 de zile, transmiţând-o pârâtului prin email, la data de 14.06.2016, Decizia nr. x/28.11.2017, prin care s-a dispus respingerea cererii de plată ca fiind tardiv formulată, în mod corect a fost anulată de prima instanţă.

5. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 2621 din 6 iunie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2021.