Timeliness of electronic claim submission to the Insureds' Guarantee Fund under the 90-day statutory limitation period.

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 21.11.2017 sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună anularea deciziei nr. 10276/20.10.2017 şi obligarea pârâtului la plata sumelor de 16.955,81 RON daune materiale şi 70.000 RON daune morale, plus dobânda legală aferentă acestor sume de la data rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 38/2015 a Judecătoriei Câmpeni, jud. Alba, pronunţată în dosarul penal nr. x/2014, respectiv 28.05.2015 şi până în momentul plăţii integrale, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1176 din 14 martie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

S-a anulat Decizia nr. 10276 din 20.10.2017.

A fost obligat pârâtul să soluţioneze pe fond cererea de plată transmisă prin e-mail la data de 24.01.2016.

S-a respins în rest acţiunea ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul criticând-o pentru motive de nelegalitate circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.:

- prima instanţă a apreciat în mod greşit, faptul că de la adresa de e-mail a reprezentantului convenţional al reclamantei a fost transmis pe adresa pârâtului, un email care conţine ca ataşament cererea de plată;

- sentinţa atacată cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei, iar motivarea dată de prima instanţă soluţiei de admitere în parte a acţiunii considerând că a fost depusă în termenul legal cererea de plata nr. x din 27.07.2017 (data comunicării prin poştă electronică fiind 21.07.2017) este greşită şi contravine situaţiei de fapt aşa cum rezulta din înscrisurile doveditoare administrate ca probe în dosar;

- soluţia fost data cu nerespectarea art. 14 alin. (1) si alin. (2) din Legea specială nr. 213/2015 şi art. 20 alin. (1) din Norma ASF nr. 16/2015;

- reclamanta nu face dovada transmiterii textului cererii de plată şi nici a confirmării de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor a primirii textului cererii de plată despre care se susţine că a fost comunicată la data de 24.01.2016, deşi din înscrisurile doveditoare reiese că textul cererii de plată a fost transmis la FGA pentru prima dată la 21.07.2017;

- trimiterea unui e-mail fără dovada confirmării transmiterii textului actului (a ataşamentului) nu este aptă să producă efecte juridice, astfel că cererea de plată a fost tardiv depusă.

S-a solicitat admiterea recursului şi, în rejudecare, respingerea ca nefondată a acţiunii în contencios formulată de reclamanta-intimată şi menţinerea Deciziei FGA nr. 10276 din 20.10.2017, ca fiind legală şi temeinic motivată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata - reclamantă nu a formulat întâmpinare.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin cererea de plată înregistrată la pârâtul FGA sub nr. x din 27 iulie 2017, reclamanta a solicitat să fie despăgubită din disponibilităţile F.G.A. cu suma de 16.955,81 RON, - reprezentând despăgubiri materiale şi 70.000 RON, daune morale, la care solicită aplicarea dobânzii legale aferentă acestor sume, calculată de la data rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 28/2015 pronunţată de Judecătoria Câmpeni în dosarul penal nr. x/2014 (hotărâre rămasă definitivă prin decizia penală nr. 559/28.05.2015 a Curţii de Apel Alba-Iulia).

Despăgubirile materiale şi daunele morale au fost solicitate ca urmare a vătămării corporale suferite de reclamanta A. în urma accidentului rutier din data de 12.12.2013, de către auto marca x asigurat cu contractul de asigurare obligatorie certificată, conform prevederilor art. 2200 alin. (2) C. civ., cu Poliţa de asigurare RCA seria x nr. x emisă la data de 02.09.2013 de B. S.A., pentru perioada asigurată începând de la data de 02.09.2013 până la 01.03.2014.

La data de 21.07.2017 a fost transmis pe adresa de e-mail a pârâtului, x@x.ro, un email din partea reprezentantului convenţional al reclamantei A., avocat C., prin care s-a adresat întrebarea dacă s-a primit cererea de plată transmisă printr-un email în data de 24.01.2016.

În urma verificărilor efectuate, pârâtul a constatat că, la adresa x@x.ro, nu a fost primit email-ul la care se referă reprezentantul convenţional al reclamantei şi care să conţină ca ataşament cererea de plată formulată de reclamantă.

Având în vedere aspectele constatate, pârâtul a emis Decizia nr. 10276/20.10.2017, prin care s-a dispus respingerea cererii de plată ca fiind tardiv formulată, reţinându-se că nu a fost respectat termenul de decădere de maxim 90 de zile prevăzut de art. 14 alin. (1) teza I din Legea nr. 213/2015 - care a început să curgă de la data de 28 aprilie 2016 (care este data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de deschidere a procedurii de faliment a B.) şi s-a împlinit la data de 28 iulie 2016.

În drept, s-a invocat prin motivele de recurs greşita aplicare a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 potrivit cărora:

"În vederea încasării indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior. Cererea-tip de plată va fi prevăzută în reglementările emise în aplicarea prezentei legi.";

şi a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Norma ASF nr. 16/2015, care prevăd că:

"Pentru încasarea de la Fond a indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva societăţii de asigurare trebuie să completeze o cerere de plată motivată în acest sens, conform modelului prevăzut în anexa nr. 6. Cererea de plată se poate depune începând cu data publicării deciziei Autorităţii de Supraveghere Financiară de închidere a procedurii de redresare financiară, în condiţiile art. 22 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, şi în maximum 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment. Pentru creanţele de asigurări născute ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de deschidere a procedurii de faliment, cererea de plată poate fi depusă în maximum 90 de zile de la data naşterii dreptului de creanţă al creditorului de asigurări. Cererea de plată se adresează Fondului şi se depune la sediul acestuia, direct sau prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, prin poşta electronică ori prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Cererea de plată se poate depune şi la mandatarii desemnaţi de către Fond în acest scop. La cererea de plată se anexează, în copie legalizată, actele/înscrisurile doveditoare ale sumelor pretinse cu titlu de creanţe de asigurări. în cazul imposibilităţii de prezentare a actelor/înscrisurilor doveditoare în copie legalizată, petentul poate să prezinte copii ale acestora sau poate depune o declaraţie pe propria răspundere, în sensul susţinerii acestor documente justificative. Declaraţia pe propria răspundere dată de petent în susţinerea documentelor justificative este prevăzută în anexa nr. 7. În cuprinsul cererii de plată se va preciza motivul imposibilităţii de depunere a înscrisurilor justificative."

Înalta Curte constată netemeinicia motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat de recurentul - pârât.

Criticile circumscrise acestui motiv, care privesc expunerea de către judecătorul fondului a unor motive străine de natura cauzei, reprezintă, în fapt, aprecieri de fond asupra considerentelor hotărârii, cărora instanţa de recurs le va răspunde în cadrul analizei motivului prevăzut de pct. 8 al art. 488 din C. proc. civ.

Strict procedural, pentru a fi incident acest caz de casare motivarea ar trebui să cuprindă numai motive străine de natura cauzei, însă Înalta Curte constată că hotărârea primei instanţe cuprinde cerinţele cerute de dispoziţiile art. 425 din C. proc. civ., având în vedere stabilirea în considerente a situaţiei de fapt, a încadrării în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Analizând sentinţa atacată şi din perspectiva criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată legalitatea acesteia.

Prima instanţă a reţinut, în raport de înscrisurile depuse la dosar, coroborate cu cele de la filele x, că reclamanta a făcut dovada transmiterii înăuntrul termenului legal de 90 de zile a cererii de plată, la data de 24.01.2016, de la adresa de email a reprezentantului convenţional al reclamantei, avocat_x@x.com, fiind transmisă pe adresa pârâtului, office @fgaromania.ro, un email care conţine ca ataşament cererea de plată formulată de reclamantă, existând şi confirmarea primită din partea yahoo în acest sens.

Înalta Curte constată, având în vedere cronologia demersurilor efectuate de către intimata - reclamantă, că solicitarea iniţială, formulată prin poştă electronică la data de 24 ianuarie 2016, reprezintă o veritabilă cerere de plată, în sensul prevăzut de art. 14 din Legea nr. 213/2015.

Nu poate fi reţinută o conduită pasivă a reclamantei, aceasta depunând diligenţele necesare în vederea încasării despăgubirilor stabilite cu caracter definitiv prin sentinţa penală nr. 28/2015 pronunţată de Judecătoria Câmpeni

Dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 permit transmiterea cererii de plată şi prin poştă electronică, iar împrejurarea că persoana responsabilă cu primirea corespondenţei în format electronic nu a observat email-ul transmis de către apărătorul ales al intimatei - reclamante şi nu a printat ataşamentul, sau nu a observat lipsa ataşamentului în vederea înregistrării dosarului de plată, nu poate fi imputată decât recurentului - pârât.

De asemenea, raportat la dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 213/2015, care prevăd că "În toate cazurile în care consideră că este necesar, comisia specială poate solicita petenţilor completarea documentaţiei şi/sau precizarea ori furnizarea de informaţii suplimentare cu privire la cererea de plată a acestora. Informaţiile solicitate se transmit comisiei, sub sancţiunea respingerii cererii, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii solicitării acesteia", reclamanta avea aşteptarea legitimă ca, în situaţia în care cererea sa adresată pârâtului nu îndeplinea condiţiile de formă, să i se solicite complinirea eventualelor lipsuri.

In concluzie, întrucât reclamanta a dovedit faptul că a formulat cererea de plată înăuntrul termenului legal de 90 de zile, transmiţând-o pârâtului prin email, la data de 24.01.2016, Decizia nr. 10276/20.10.2017, prin care s-a dispus respingerea cererii de plată ca fiind tardiv formulată, în mod corect a fost anulată de prima instanţă.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 1176 din 14 martie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2021.