Entry ban annulment appeal dismissed as inadmissible due to statutory finality of administrative measure

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 07.12.2020 reclamantul A., cetăţean al Republicii Moldova, a solicitat în contradictoriu cu pârâţii IPTF Iaşi şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră anularea deciziei nr. 522642 din 28.11.2020, prin care a dispus măsura de interzicere a intrării sale pe teritoriul Romaniei pentru o perioada de 7 luni, in intervalul 28.11.2020-27.06.2021 şi, în subsidiar, reducerea perioadei de interzicere a intrării pe teritoriul Romaniei, de la 7 luni la 3,5luni.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 486 din 5 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi.

S-a admis acţiunea formulată reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi şi Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră.

S-a anulat Decizia nr. 522642/28.11.2020, emisă de pârâtul IGPF la propunerea ITPF Iaşi.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Curtea de Apel Bucureşti.

3. Recursul

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră criticând-o pentru nelegalitate.

A susţinut recurentul - pârât că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 134 pct. 2 din O.U.G. nr. 194/2002, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi respingerea cererii de chemare in judecată ca neîntemeiată.

Ca practică judiciară, pentru constatarea admisibilităţii căii de atac a fost invocată decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal nr. 5154 din 30 octombrie 2019.

4. Întâmpinarea

Prin întâmpinarea depusă intimatul pârât Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi a susţinut concluziile recurentului - intimat.

5. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi

Înalta Curte, analizând cu prioritate admisibilitatea căii de atac constată că recursul este inadmisibil, pentru următoarele considerente.

Obiectul acţiunii introductive de instanţă, constă în anularea adresei nr. x/28.11.2020 prin care i s-a adus la cunoştinţă reclamantului A. că împotriva sa a fost dispusă măsura interzicerii intrării în România, în conformitate cu art. 1063 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, pentru aceea că a depăşit termenul de şedere pe teritoriul României. I s-a mai comunicat reclamantului prin intermediul aceleiaşi adrese că durata interdicţiei de intrare este de 7 luni, în intervalul 28.11.2020 - 27.06.2021, precum şi faptul că măsura poate fi contestată la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 10 zile de la comunicare.

Prin sentinţa civilă recurată acţiunea reclamantului a fost admisă, împotriva acestei sentinţe formulând recurs autoritatea pârâtă emitentă.

Principiul legalităţii căilor de atac este consacrat în art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pot fi exercitate în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, nefiind permisă altor mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesuale, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 106 ind. 3 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor din România, (5) Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea care a dispus această măsură. Contestaţia nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanţei este definitivă.

Având în vedere cele de mai sus redate, în condiţiile în care recurentul a formulat recurs împotriva unei sentinţe care, în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor din România este definitivă, se constată că recursul formulat este inadmisibil, hotărârea nefăcând parte din categoria celor supuse recursului.

Chiar dacă instanţa a cărei hotărâre a fost recurată a menţionat în dispozitivul sentinţei că aceasta se poate ataca cu recurs, Înalta Curte subliniază că principiul legalităţii căilor de atac, statuat în art. 129 din Constituţia României şi consacrat în C. proc. civ. de dispoziţiile art. 457 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situaţii şi în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

În ceea ce priveşte soluţia de speţă invocată prin motivele de recurs, reţine Înalta Curte că aceasta a vizat încălcarea dispoziţiilor art. 6 C.E.D.O. iar nu reexaminarea fondului cauzei.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 457 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră împotriva sentinţei civile nr. 486 din 5 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 ianuarie 2022.