Inadmissibility of appeal against final judgment in border entry prohibition challenge
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal’s judgment that had previously rejected the claimant’s challenge and maintained the administrative measure banning entry into Romania for five years. The dispute concerned the legality of a border police measure prohibiting the foreign national’s entry for violating the declared purpose of travel, which the appellant contested on grounds of lack of motivation and misapplication of the emergency order on foreigner regimes. The decisive legal basis was Article 1063(5) of Emergency Governmental Ordinance No. 194/2002, which expressly stipulates that decisions regarding the prohibition of entry are subject to a specific contestation before the Court of Appeal, with the resulting judgment being final and not subject to appeal, thereby rendering the filed appeal procedurally inadmissible under the principle of the legality of appeal remedies.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 1063 din O.U.G. nr. 194/2002, art. 1064 alin. (11) din O.U.G. nr. 194/2002, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Inadmissibility of appeal against final judgment in border entry prohibition challenge: The dispute concerned the legality of a border police measure prohibiting the foreign national’s entry for violating the declared purpose of travel, which the appellant contested on grounds of lack of motivation and misapplication of the emergency order on foreigner regimes. The decisive legal basis was Article 1063(5) of Emergency Governmental Ordinance No. 194/2002, which expressly stipulates that decisions regarding the prohibition of entry are subject to a specific contestation before the Court of Appeal, with the resulting judgment being final and not subject to appeal, thereby rendering the filed appeal procedurally inadmissible under the principle of the legality of appeal remedies.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited as the legal basis for dismissing the appeal as inadmissible because the judgment was not subject to appeal under the law.
Cited in the operative part to formalize the decision to reject the appeal as inadmissible.
Full text
Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 09.11.2020 sub numărul de dosar x/2020, reclamantul A. a formulat contestaţie în contradictoriu cu Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră împotriva măsurii interzicerii intrării reclamantului pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani (în intervalul 22.10.2020- 22.10.2025), măsură ce i-a fost comunicată prin actul nr. x, la data de 23.10.2020, emis de Inspectoratul Teritorial de Frontieră Sighetul Marmaţiei, Sectorul Poliţiei de Frontieră Sighetul Marmaţiei, PTF Sighetul Marmaţiei, prin care a solicitat ca admiţând prezenta să se înlăture/anuleze măsura dispusă împotriva sa şi actul care o consemnează, constatând că aceasta este netemeinică şi nelegală.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 451 din 1 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia tardivităţii, ca neîntemeiată.
S-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră având, ca neîntemeiată.
Hotărârea este definitivă.
3. Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul A. criticând-o pentru nelegalitate.
În susţinerea motivelor de recurs a arătat că hotărârea nu este motivată, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.
Din perspectiva motivelor circumscrise dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., s-a arătat că instanţa a nesocotit prevederile art. 1063 din O.U.G. nr. 194/2002, impunându-se admiterea recursului.
4. Apărările intimatului.
Prin întâmpinarea depusă la data de 29.09.2021, intimatul pârât Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului în raport de dispoziţiile art. 1063 alin. (5) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 194/2002.
5. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi
Înalta Curte, analizând cu prioritate admisibilitatea căii de atac constată că recursul este inadmisibil, pentru următoarele considerente.
Obiectul acţiunii introductive de instanţă, constă în anularea deciziei nr. x/23.10.2020 prin care s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 1063 alin. (2) coroborat cu art. 1064 alin. (11) din O.U.G. nr. 194/2002, măsura interzicerii intrării în România a reclamantului pentru că aceasta nu a respectat scopul călătoriei, declarat la intrarea în România, măsura interzicerii fiind dispusă pentru o perioadă de 5 ani, respectiv pentru perioada 23.10.2020-22.10.2025.
Prin sentinţa civilă recurată, acţiunea reclamantului a fost respinsă, reţinându-se încălcarea regulilor de trecere a frontierei naţionale.
Principiul legalităţii căilor de atac este consacrat în art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pot fi exercitate în condiţiile legii.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, nefiind permisă altor mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesuale, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.
Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 106 ind. 3 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor din România, (5) Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea care a dispus această măsură. Contestaţia nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanţei este definitivă.
Având în vedere cele de mai sus redate, în condiţiile în care recurentul a formulat recurs împotriva unei sentinţe care, în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor din România este definitivă, se constată că recursul formulat este inadmisibil, hotărârea nefăcând parte din categoria celor supuse recursului.
6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 457 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 451 din 1 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 ianuarie 2022.