Retrocession of religious property: appeal allowed, judgment quashed and remanded due to misclassification of legal capacity issue

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V a civilă la data de 12.12.2017, sub nr. x/2017, reclamantul Aşezămintele Brâncoveneşti "Biserica A." a chemat în judecată pe pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei nr. 7357/29.09.2017 emisă de pârâtă, efectuarea unui raport de expertiză prin care să se identifice suprafaţa de 854 mp teren situată în Bucureşti, Splaiul Unirii fără număr, amplasată între Centrala electrică de termoficare Bucureşti sud, Bd. x, fostul Splai Dudescu şi Str. x şi să se determine valoarea unui metru pătrat de teren conform grilei notariale din 2013 şi obligarea pârâtei să emită decizie de restituire în natură, dacă terenul sau o parte din acesta este liber şi/sau decizie de compensare prin puncte, în care valoarea terenului să fie stabilită într-un număr de puncte corespunzător valorii ce va fi calculată prin expertiză pe metru pătrat, dacă terenul nu este liber, sau pentru o parte din acesta, în măsura în care este ocupat.

Prin sentinţa civilă nr. 925 pronunţată la data de 04.05.2018 Tribunalul Bucureşti, secţia a-V-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale.

A declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Aşezămintele Brâncoveneşti Biserica A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 01.08.2018.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1861 din 29 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă.

S-a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Aşezămintele Brâncoveneşti "Biserica A." în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare, ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat apel reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

In susţinerea apelului s-a arătat, în esenţă, că din probele administrate în cauză rezultă că aceasta a făcut dovada capacităţii de folosinţă.

A arătat recurenta - reclamantă că Asezămintele Aşezămintele Brâncoveneşti Biserica A., au fost înfiinţate prin testamentul lăsat de A. şi soţul acesteia B. din data de 01 aprilie 1745.

In anul 1838 au început să fiinţeze efectiv sub titulatura de Aşezămintele Brâncoveneşti, ca instituţie ce însumează toate fundaţiile Brâncoveneşti (Biserica şi Spitalul, Azilul şi Şcoala).

Ulterior acestea şi-au continuat activitatea până în anul 1951, când prin Decizia nr. 57147/05.07.1951 a fost constatată dizolvarea de plin drept a Aşezămintelor Brâncoveneşti, ca persoană juridică dispunându-se totodată radierea acesteia din registrul de persoane juridice al Tribunalului Ilfov, excepţie făcând reclamanta, întrucât prin Decizia nr. 33/1957 s-a hotărât de Arhiepiscopia Bucureştilor, că se aplică Bisericii Funcţionale Biserica "A." dispoziţiile art. 175 din statutul de Organizare şi funcţionare a B.O.R., iar pe data de 1.01.1958 s-a instituit Epitropia Aşezământului "A.".

De asemenea, s-a arătat că prin sentinţa civilă nr. 161/20.02.2019 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, în dosarul nr. x/2017, se reţine în mod clar cu autoritate de lucru judecat că reclamanta are capacitate de folosinţă.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare prin întâmpinare a solicitat, în principal, constatarea nulităţii recursului.

In subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătându-se că în mod corect prima instanţă a reţinut că persoana juridică Aşezămintele Brâncoveneşti a încetat prin Decizia nr. 56147/05.07.1951 emisă de Ministerul Justiţiei, Decizia nr. 35/1957 neavând şi neputând avea efectul de înfiinţare a unei persoane juridice.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

5.1 Argumentele de fapt relevante:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 7357/29.09.2017 emisă de pârâtă şi obligarea pârâtei să emită decizie de restituire în natură a terenului în suprafaţa de 854 mp, situat în Bucureşti, Splaiul Unirii fără număr, amplasat între Centrala electrică de termoficare Bucureşti sud, Bd. x, fostul Splai Dudescu şi Str. x, sau decizie de compensare prin puncte, în care valoarea să fie stabilită într-un număr de puncte corespunzător valorii ce va fi calculată prin expertiză pe metru pătrat, dacă terenul nu este liber, sau pentru o parte din acesta, în măsura în care este ocupat.

Prin decizia nr. 7357/29.09.2017 emisă de Comisia Specială de Retrocedare a fost respinsă cererea de retrocedare nr. x/24.01.2006 depusă de Aşezămintele Brăncoveneşti "A.". în motivarea deciziei s-a arătat că solicitatantul nu a depus înscrisuri din a căror coroborare să reiasă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului şi nici înscrisuri din care să reiasă dovada preluării abuzive a imobilului de către statul român de la acesta în perioada de referinţă a O.U.G. nr. 94/2000.

Prin sentinţa pronunţată, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea reclamantei constatând lipsa capacităţii de folosinţă. A reţinut instanţa de fond că în anul 2011 a fost înfiinţată o persoană juridică diferită de persoana reclamantului sub aspectul formei de organizare - fundaţie.

De asemenea în raport de faptul că cererea de retrocedare a fost depusă în anul 2006 de către "Aşezământul Brâncovenesc Biserica A.", s-a constatat că această cerere nu a fost formulată de "Fundaţia Aşezămintele Brâncoveneşti Biserica A." întrucât această persoană juridică nu exista la data formulării cererii de retrocedare, fiind înfiinţată 5 ani mai târziu.

S-a reţinut că nu are calitatea de reclamant "Fundaţia Aşezămintele Brâncoveneşti Biserica A." şi că extrasul din Registrul national al persoanelor juridice priveşte o altă persoană.

5.2. Considerentele instanţei de recurs.

Recursul este o cale de atac de reformare, care urmăreşte, aşa cum prevede expres art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Caracterul nedevolutiv al recursului decurge, pe de o parte, din înseşi motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., ce vizează numai nelegalitatea hotărârii atacate, iar, pe de altă parte, din faptul că, aşa cum precizează art. 492 din C. proc. civ., în faţa instanţei de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor noi.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale mai sus amintite, precum şi a prevederilor art. 497 din C. proc. civ., care prevăd soluţiile pe care le poate pronunţa Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se desprinde concluzia, consacrată şi în jurisprudenţa constantă anterioară modificării codului de procedură, că instanţa supremă se pronunţă exclusiv pentru motive de nelegalitate, asupra unei situaţii de fapt pe deplin stabilită.

Sentinţa a fost pronunţată în considerarea dispoziţiilor art. 176 coroborat cu art. 56 alin. (3) şi art. 247 alin. (1) din C. proc. civ. prin raportare excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei, excepţie de fond, absolută şi peremptorie.

Conform dispoziţiilor art. 56 alin. (1) din C. proc. civ. poate să fie parte în judecată orice persoană care are folosinţă drepturilor civile, iar potrivit dispoziţiilor art. 205 din C. civ., persoanele juridice care sunt supuse înregistrării au capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii de la data înregistrării lor, capacitate care încetează în condiţiile art. 244 din acelaşi act normativ.

Astfel, capacitatea procesuală de folosinţă, constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual, reprezintă aplicarea în plan procesual a capacităţii civile, şi doar radierea unei persoane juridice din registrul în care a fost înscrisă are drept efect încetarea capacităţii procesuale de folosinţă şi de exerciţiu a acesteia, din momentul radierii sale, persoana juridică nemaiexistând şi nemaiputând fi parte într-o actiune judiciară.

În realitate problema de drept care se impune a fi dezlegată nu este lipsa capacităţii de folosinţă a reclamantei, care a depus în acest sens extras din Registrul National al persoanelor juridice - Fundaţii, ci împrejurarea dacă recurenta - reclamantă este sau nu titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, îndreptăţită potrivit O.U.G. nr. 94/2000 la restituirea patrimoniului vechilor Aşezăminte Brâncoveneşti.

Este adevărat că dificultatea în a stabili părţile raportului de drept litigios provine chiar din obiectul cererii de chemare în judecată, reclamanta urmărind prin demersul procesual să facă dovada de continuator în drepturi al fostelor Aşezăminte Brâncoveneşti - Fundaţiunea Biserica A., însă în mod greşit prima instanţă a analizat cauza prin raportare la capacitatea de folosinţă, fără a dezlega fondul litigiului.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că instanţa de fond nu a clarificat cadrul procesual în raport cu obiectul acţiunii, respectiv cererea de anulare a Deciziei nr. 7357/29.09.2017 emisă de Comisia Specială de Retrocedare, iar principiul respectării dublului grad de jurisdicţie impune trimiterea cauzei spre rejudecare.

5.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Toate argumentele prezentate mai sus sunt în măsură să atragă casarea sentinţei în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, care urmează să o analizeze sub toate aspectele.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Aşezămintele Brâncoveneşti "Biserica A." împotriva sentinţei civile din 1861 din 29 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 ianuarie 2022.