Tax objection deadline presumptively met where communication notice lacks date stamp
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected the appeals filed by the National Agency for Fiscal Administration and the General Directorate of Public Finance, ruling that the taxpayer prevailed and that the Court of Appeal’s judgment annulling the fiscal dispute resolution decision and ordering a substantive review of the objection remains in force. The dispute concerned a tax assessment and non-modification decision following a fiscal inspection, where the tax authority initially rejected the taxpayer's objection as late-filed based on a 45-day deadline calculated from a claimed communication date of November 22, 2016, although the objection was registered in January 2017. The decisive legal basis was Article 270(1) of the Fiscal Procedure Code and Paragraph 3.6 of Order ANAF 3741/2015, which stipulates that if the date of communication of the administrative act cannot be verified from the case files because the communication form lacked the date stamp, the objection is presumed to have been filed within the legal time limit; consequently, the court found the tax authority’s appeal grounds regarding tardiness unfounded due to the failure to provide evidence of the actual communication date.
Legislator headnote
AI generatedart. 281 din Legea nr. 207/2015, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 270 alin. (1) din Legea nr. 207/2015, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Tax objection deadline presumptively met where communication notice lacks date stamp: The dispute concerned a tax assessment and non-modification decision following a fiscal inspection, where the tax authority initially rejected the taxpayer's objection as late-filed based on a 45-day deadline calculated from a claimed communication date of November 22, 2016, although the objection was registered in January 2017. The decisive legal basis was Article 270(1) of the Fiscal Procedure Code and Paragraph 3.6 of Order ANAF 3741/2015, which stipulates that if the date of communication of the administrative act cannot be verified from the case files because the communication form lacked the date stamp, the objection is presumed to have been filed within the legal time limit; consequently, the court found the tax authority’s appeal grounds regarding tardiness unfounded due to the failure to provide evidence of the actual communication date.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to justify the dismissal of the appeals as unfounded and to adopt the final operative order.
Full text
Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 24.07.2017, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala - Direcţia Generala de Soluţionare a Contestaţiilor şi Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, în baza dispoziţiilor art. 281 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 77/10.03.2017, prin care a fost soluţionată contestaţia societăţii reclamante înregistrata la Direcţia Generala de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala sub nr. x/06.02.2017, solicitând admiterea contestaţiei şi, în principal, anularea deciziei contestate şi trimiterea dosarului Direcţiei Generale de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala în vederea soluţionării pe fond a contestaţiei formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x/17.11.2016, Deciziei de nemodificare nr. 478/17.11.2016, Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare nr. 55577/07.12.2016, Deciziei referitoare la obligaţiile de plata accesorii nr. x/07.12.2016, comunicate la data de 07.12.2016, întocmite în baza constatărilor din Raportul de inspecţie fiscala înregistrat sub nr. x/17.11.2016, înregistrat la AJFP Timiş sub nr. x/17.11.2016; în subsidiar, anularea deciziei de respingere a contestaţiei reclamantei administrative, cu consecinţa anularii actului administrativ fiscal atacat şi a exonerării acesteia de plata sumelor la care au fost obligaţi prin acesta.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 113 din 2 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator judiciar B.. în contradictoriu cu pârâţii Agentia Nationala de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş.
S-a anulat Decizia privind soluţionarea contestaţiei nr. 77/10.03.2017 emisă de pârâta Agentia Nationala de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, şi în consecinţă a fost obligată să soluţioneze pe fond contestaţia formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. xnr. 477/17.11.2016, Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. x/17.11.2016, Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare nr. 55577/07.12.2016 şi Deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. x/07.12.2016.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 au formulat recurs pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş criticând-o pentru motive de nelegalitate.
3.1. Prin recursul formulat în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta - pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală invocând dispoziţiile art. 270 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare potrivit cărora contestaţia se depune în termen de 45 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii şi dispoziţiile art. 75 din acelaşi act normativ potrivit cărora termenele de orice fel privind exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de Codul fiscal, de prezentul cod, precum şi de alte dispoziţii legale aplicabile în materie, dacă legislaţia fiscală nu dispune altfel, se calculează potrivit dispoziţiilor C. proc. civ., republicat, a susţinut că cererea înregistrată la Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş sub nr. x din data de 16.01.2017, potrivit ştampilei aplicată de registratura acestei instituţii, pe originalul contestaţiei, anexată la dosarul cauzei, este tardiv formulată.
S-a arătat că Decizia de impunere nr. x/17.11.2016 şi Decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr. x/17.11.2016 au fost comunicate intimatei-reclamante în data de 22.11.2016, care reprezintă data de la care începe să curgă termenul de 45 de zile, care se sfârşeşte în data de 09.01.2017.
In concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei nr. 113/02.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Timisoara-Sectia contencios administrativ, cu consecinţa respingerii acţiunii formulate de S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.
3.2. Recurenta - pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş a formulat, recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
A solicitat recurenta casarea sentinţei nr. 113/02.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată si a menţinerii ca temeinice si legale a deciziei nr. 77/10.03.2017 emisă de către Direcţia Generala de Soluţionare a Contestaţiilor, a deciziei de nemodificare nr. 478/17.11.2016, a deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi nedeclarate nr. 55577/07.12.2016, a deciziei referitoare la obligaţiile de plata accesorii nr. x/07.12.2016 si a Raportului de Inspecţie Fiscala nr. x/17.11.2016.
A arătat recurenta pârâtă că Decizia de impunere nr. x/17.11.2016 şi Decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr. x/17.11.2016, au fost comunicate societăţii la data de 22.11.2016. prin remitere sub semnătură,
Împotriva Deciziei de impunere nr. x/17.11.2016 şi Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. x/17.11.2016, reclamanta a formulat contestaţie, aceasta fiind înregistrată la Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş sub nr. x din data de 16.01.2017, potrivit ştampilei aplicată de registratura acestei instituţii, pe originalul contestaţiei, anexată la dosarul cauzei.
In aceste condiţii, contestaţia este depusă cu depăşirea termenului de 45 de zile prevăzut de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.
Termenul de depunere a contestaţiei prevăzut de Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, are caracter imperativ şi începe să curgă de la data comunicării Deciziei de impunere contestată, potrivit pct. 3.7 din Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3741/2015 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea titlului VIII din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata - reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, anularea recursurilor pentru neîncadrarea acestora în cazurile de casare prevăzute de lege, excepţie respinsă de instanţă în şedinţă publică.
In subsidiar, s-a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate şi menţinerea sentinţei atacate, arătând că niciuna dintre recurente nu reţin împrejurarea că adresa de comunicare nu conţine înscrisă data comunicării, ci doar data emiterii.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâte sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Argumente de fapt şi de drept relevante
În perioada 09.08.2016 - 17.11.2016, societatea reclamantă S.C. A. S.R.L. a făcut obiectul unei inspecţii fiscale desfăşurate în baza Avizului de inspecţie fiscală nr. x/03.08.2016, inspecţie fiscală încheiată prin întocmirea RIF nr. x/17.11.2016, înregistrat la AJFP Timiş sub nr. x/17.11.2016 şi a Deciziei de Impunere nr. x/17.11.2016, Deciziei de nemodificare nr. 478/17.11.2016, Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare nr. 55577/07.12.2016, Deciziei referitoare la obligaţiile de plata accesorii nr. x/07.12.2016.
Prin Decizia nr. 77/10.03.2017, Direcţia Generala de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala, sub nr. x/06.02.2017 a procedat la respingerea, ca nedepusă în termen, a contestaţiei formulate de societatea reclamantă împotriva Deciziei de Impunere nr. x/17.11.2016 si a Deciziei de nemodificare nr. 478/17.11.2016, precum şi la respingerea, ca nemotivată, a contestaţiei formulată împotriva Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare nr. 55577/07.12.2016 şi a Deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. x/07.12.2016.
S-a reţinut că Decizia de impunere nr. x/17.11.2016 şi Decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr. x/17.11.2016, au fost comunicate societăţii reclamante la data de 22.11.2016, prin remitere sub semnătură, aşa cum rezultă din adresa Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Timiş nr. 10697/21.11.2016, anexată în copie la dosarul cauzei, adresa purtând şi amprenta ştampilei S.C. A. S.R.L., deciziile fiind remise sub semnătură doamnei C., în calitate de împuternicit al reclamantei. Împotriva Deciziei de impunere nr. x/17.11.2016 şi Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. x/17.11.2016, reclamanta a formulat contestaţie, aceasta fiind înregistrată la Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş sub nr. x din data de 16.01.2017, potrivit ştampilei aplicată de registratura acestei instituţii, pe originalul contestaţiei, anexată la dosarul cauzei.
Reţine Înalta Curte că, potrivit pct. 3.6 din Ordinul ANAF nr. 3741/2015, privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea titlului VIII din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, stabileşte ca:
"în condiţiile în care din actele dosarului cauzei nu se poate verifica respectarea termenului de depunere a contestaţiei, iar în urma demersurilor întreprinse nu se poate face dovada datei la care contestatorul a luat cunoştinţă de actul administrativ-fiscal atacat, inclusiv în situaţia în care comunicarea prin publicitate a fost viciată prin nerespectarea procedurii în materie, aceasta va fi considerată depusă în termenul legal".
Se observă din adresa de comunicare emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş nr. 10697/21.11.2016 aflată la dosarul de fond, că la rubrica "Comunicat la data de.." nu este menţionată nicio dată, recurentele -pârâte avansând, fără niciun suport probator, data de 22.11.2016, ca fiind data comunicării adresei.
Având în vedere situaţia de fapt redată, observându-se că prin motivele de recurs nu a fost adusă nicio critică concretă asupra acestei neregularităţi a procedurii de comunicare reţinuta de prima instanţă, Înalta Curte constată că soluţia atacată reprezintă o corectă aplicare a normei materiale prevăzute la pct. 3.6 din Ordinul ANAF nr. 3741/2015 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea titlului VIII din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.
6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi recurenta - pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş împotriva sentinţei civile nr. 113 din 2 mai 2018 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2021.