Validity of public domain inventory of land previously administered by a state entity: requirement of town hall administration under Law No. 18/1991

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial la Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi ulterior pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe, prin sentinţa nr. 224 din 11 februarie 2016, reclamanta S.C. A. S.A. Comăneşti, prin administrator judiciar B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Câmpulung Moldovenesc şi Guvernul României, anularea în parte a Anexei nr. 3 la H.G. nr. 1170/23.07.2004 - poziţia nr. 369, de completare a H.G. nr. 1357/2001, în ceea ce priveşte inventarierea terenului de 9710,48 mp, parte din suprafaţa totală de 28.450 mp, situată în municipiul Câmpulung Moldovenesc f.n.N, str. x, f.n.- str. x, E - str. x, S - Gara Călători, V- str. x, în domeniul public de interes local al Unităţii administrativ-teritoriale Câmpulung Moldovenesc.

Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 154 din 13 iunie 2016, a respins, ca nefondată, excepţia de netimbrare, invocată de pârâtul Guvernul României, prin întâmpinare.

Totodată, a admis excepţia tardivităţii formulării plângerii prealabile, invocată de acelaşi pârât şi, în consecinţă, a respins acţiunea ca inadmisibilă.

Prin Decizia nr. 2759 din 23 mai 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.A. Comăneşti împotriva sentinţei nr. 154 din 13 iunie 2016 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru soluţionarea fondului cauzei.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015*.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 69 din 16 septembrie 2016, în fond după casare, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes.

Totodată, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a anulat în parte anexa nr. 33 la H.G. nr. 1170/23.07.2004 - poziţia 369, de completare a H.G. nr. 1357/2001, în ceea ce priveşte inventarierea terenului de 9.710,48 mp, parte din suprafaţa totală de 28.450 mp, situată în municipiul Câmpulung Moldovenesc, str. x fn, N - str. x, E - str. x, S - Gara Călători, V - str. x, în domeniul public de interes local al Unităţii Administrativ Teritoriale Câmpulung Moldovenesc.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului şi Municipiul Câmpulung Moldovenesc prin Primar.

3.1. În motivarea căii de atac, recurentul-pârât Guvernul României a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că hotărârea atacată este rezultatul interpretării şi aplicării greşite a normelor şi principiilor de drept incidente.

În esenţă, recurentul a susţinut că, în cauză, societatea reclamantă nu a făcut dovada preexistenţei vreunui drept de proprietate asupra imobilului teren în discuţie, nefiind demonstrată obţinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate şi, ulterior, a acţiunilor suplimentare provenite din majorarea capitalului social cu valoarea terenului, în condiţiile stabilite de art. 12 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării.

Astfel, a arătat că deşi reclamanta nu face dovada dobândirii vreunui drept de proprietate asupra imobilului teren la o data anterioară emiterii H.G. nr. 1170/2004, prima instanţă şi-a însuşit nejustificat susţinerile privind existenţa drepturilor reclamate la momentul adoptării actului administrativ, or, nu putea să analizeze legalitatea actului administrativ în raport cu situaţii de fapt şi de drept inexistente la data emiterii acestuia.

Referitor la legalitatea H.G. nr. 1170/2004 a susţinut, contrar celor reţinute de prima instanţă, că aceasta a fost adoptată în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare la data emiterii, iar acest act nu are efect constitutiv de drepturi, ci atestă apartenenţa unor bunuri imobile la domeniul public de interes naţional, aşadar, prin acest act nu s-a stabilit dreptul de proprietate al Municipiului Câmpulung Moldovenesc, ci doar s-a atestat acest drept de proprietate.

Recurentul a mai arătat că înainte de adoptarea H.G. nr. 1170/2004 inventarierea bunurilor din domeniul public local al Municipiului Câmpulung Moldovenesc fusese realizată de către comisia specială şi însuşită de Consiliul Local al unităţi administrativ teritoriale prin act propriu, respectiv prin H.C.L. nr. 83/2003, prin care s-a stabilit regimul juridic diferenţiat (proprietate publică sau proprietate privată) cu privire la bunurile localităţii.

Or, câtă vreme actul respectiv a stat la baza hotărârii atacate, se reţine că susţinerile intimatei reclamante că nu a avut posibilitatea să conteste H.C.L. nr. 83/2003 nu au relevanţă, acest act putea fi verificat chiar şi independent de existenţa sau inexistenţa H.G. nr. 1170/2004 care a finalizat procedura de inventariere, pentru că respectivul act de autoritate a dat naştere regimului specific domenialităţii, aplicabil imobilului teren în discuţie.

A considerat astfel, faţă de împrejurarea că H.C.L. nr. 83/2003 îşi produce efectele în continuare pentru care a fost emisă, iar intimata-reclamantă nu a clarificat situaţia juridică a proprietăţii, nefăcând dovada că deţine un titlu care să fie preferabil titlului unităţii administrativ - teritoriale, că nu putea fi dispusă anularea parţială a hotărârii atacate.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

3.2. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-pârât Municipiul Câmpulung Moldovenesc prin Primar a motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac exercitate aşa cum a fost formulată.

4. Apărările intimatei-reclamante

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. S.A. Comăneşt a invocat excepţia nulităţii recursurilor întrucât a apreciat că nu sunt aduse critici în concret şi punctual sentinţei atacate, iar pe fond a solicitat respingerea acestora ca nefondate.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului pârâtului Guvernul României, invocată prin întâmpinare, se constată că este neîntemeiată, având în vedere că susţinerile recurentului pot fi încadrate în motivul de casare invocat.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentul Guvernul României şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Totodată, examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia netimbrării recursului pârâtului Municipiul Câmpulung Moldovenesc prin Primar, Înalta Curte constată că sunt incidente prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

1.1. Cu privire la recursul formulat de pârâtul Guvernul României

Intimata - reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea în parte a Anexei nr. 3 la H.G. nr. 1170/23.07.2004 - poziţia nr. 369, de completare a H.G. nr. 1357/2001, în ceea ce priveşte inventarierea terenului de 9710,48 mp, parte din suprafaţa totală de 28.450 mp, situată în municipiul Câmpulung Moldovenesc f.n.N, str. x, f.n.- str. x, E - str. x, S - Gara Călători, V- str. x, în domeniul public de interes local al Unităţii administrativ-teritoriale Câmpulung Moldovenesc.

Curtea de Apel Suceava a admis acţiunea reclamantei şi a anulat în parte anexa nr. 3 la H.G. nr. 1170/23.07.2004 - poziţia 369, de completare a H.G. nr. 1357/2001, în ceea ce priveşte inventarierea terenului de 9.710,48 mp, situat în municipiul Câmpulung Moldovenesc str. x f.n. în domeniul public de interes local al Unităţii Administrativ Teritoriale Câmpulung Moldovenesc.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Înalta Curte constată că nu poate primi criticile recurentului, care, în esenţă, sunt centrate pe faptul că, pe de o parte, intimata-reclamantă nu este titulara dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, având doar o eventuală vocaţie condiţionată de parcurgerea procedurilor legale şi de plata acţiunilor către proprietarul real al terenului, iar pe altă parte aceasta nu a atacat H.C.L. nr. 83/28.08.2003, care a stat la baza adoptării H.G. nr. 1170/2004 în privinţa căreia a afirmat că a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale în vigoare la data emiterii.

Se reţine că, anterior, inventarierea bunurilor din domeniul public local al Municipiului Câmpulung Moldovenesc a avut loc prin H.C.L. nr. 83/2003, iar ulterior a format obiectul atestării prin H.G. nr. 1170/2004.

Prin H.G. nr. 1357/2001, modificată şi completată prin H.G. nr. 1170/2004, Anexa 3, se enumeră bunurile inventariate ca aparţinând domeniului public al Municipiului Câmpulung Moldovenesc, în acest inventar apărând la poziţia 369 "teren aferent fostei SC"A."S.A., valoare inventar 19.061.500 (mii RON), fără a fi arătat anul dobândirii/dării în folosinţă, în privinţa situaţiei juridice indicându-se Legea nr. 18/1991.

Înalta Curte reţine că pentru realizarea trecerii terenului în litigiu în proprietatea municipiului Câmpulung Moldovenesc acesta trebuia să se afle la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, temei legal indicat în hotărârea contestată, în administrarea primăriei.

Din această perspectivă sunt relevante prevederile art. 36 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, care prevăd:

"Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităţilor şi care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, oraşelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26."

Din actele dosarului, se constată că terenul în litigiu (care anterior a fost în administrarea Întreprinderii Judeţene de Construcţii Montaj Suceava în baza Deciziei nr. 325/6.08.1974 şi Deciziei nr. 10/13.01.1975 emise de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al oraşului Câmpulung Moldovenesc) la data de 09.02.1991, prin Decizia nr. 66 din 1.02.1991 a Prefecturii judeţului Suceava, a fost preluat în administrare de A. S.A. Suceava (societate înfiinţată în condiţiile Legii nr. 15/1990), cum corect a sesizat şi prima instanţă.

Or, în condiţiile în care terenul în litigiu fusese preluat în administrare de către A. S.A. Suceava la data de 09.02.1991, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 36 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 citate, pentru că la data intrării în vigoare a acestei legi respectivul teren nu se afla în administrarea Primăriei municipiului Câmpulung Moldovenesc, aşa încât atestarea imobilului în domeniul public de interes local al municipiului nu are fundament.

Totodată, contrar susţinerilor recurentului, în mod corect prima instanţă a reţinut că intimata-reclamantă nu a avut posibilitatea să conteste hotărârea Consiliului Local al municipiului Câmpulung Moldovenesc. nr. 83/2003 de inventariere a bunurilor care ulterior au făcut obiectul atestării prin H.G. nr. 1170/2004, un asemenea act nefiind depus la dosar.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

1.2. Referitor la recursul formulat de pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc prin Primar

Regularitatea promovării căii de atac

Potrivit dispoziţiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată i se pune în vedere părţii obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Art. 32 din acelaşi act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii.

Prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. arată că menţiunile prevăzute la art. 486 alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

De asemenea, potrivit art. 197 din C. proc. civ. "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."

Înalta Curte constată că, deşi recurentului i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în suma de 200 RON, conform art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, astfel cum rezultă din rezoluţia şi dovada primirii procedurii de citare aflate la dosar, recurentul nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală, situaţie în care devin incidente prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului formulat de pârâtul Guvernul României, invocată prin întâmpinare.

Totodată, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, va respinge recursul pârâtului Guvernul României, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

De asemenea, Înalta Curte va aplica sancţiunea prevăzută de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. şi va anula recursul pârâtului Municipiul Câmpulung Moldovenesc prin Primar, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului formulat de pârâtul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului.

Respinge recursul formulat de pârâtul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului împotriva sentinţei nr. 69 din 16 septembrie 2016 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Anulează recursul formulat de pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc prin Primar împotriva sentinţei nr. 69 din 16 septembrie 2016 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 3 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.