Withdrawal of Rural Development Funding for Artificial Creation of Eligibility Conditions to Circumvent Measure 121 Financial Ceilings
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, definitively upholding the Court of Appeal’s rejection of the administrative action and affirming the validity of the decision to withdraw non-reimbursable rural development funding. The dispute concerned the annulment of an administrative act determining a budgetary claim resulting from a finding that a beneficiary company, linked to a sole natural person managing five related entities, had artificially created eligibility conditions to circumvent the maximum funding cap for Measure 121 and manipulate selection criteria regarding young applicants and associative forms. Applying Article 4(8) of Council Regulation No 65/2011 and interpreting the doctrine of "artificial conditions" in line with the CJEU’s ruling in Case C-434/12 (Slancheva Sila EOOD), the court held that the objective circumstance of exceeding the financial ceiling through coordinated structures and the subjective intent to gain an undue advantage negated the formal compliance of the projects, thereby justifying the denial of payment and the establishment of the budgetary claim.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 496 din C. proc. civ; Withdrawal of Rural Development Funding for Artificial Creation of Eligibility Conditions to Circumvent Measure 121 Financial Ceilings: The dispute concerned the annulment of an administrative act determining a budgetary claim resulting from a finding that a beneficiary company, linked to a sole natural person managing five related entities, had artificially created eligibility conditions to circumvent the maximum funding cap for Measure 121 and manipulate selection criteria regarding young applicants and associative forms. Applying Article 4(8) of Council Regulation No 65/2011 and interpreting the doctrine of "artificial conditions" in line with the CJEU’s ruling in Case C-434/12 (Slancheva Sila EOOD), the court held that the objective circumstance of exceeding the financial ceiling through coordinated structures and the subjective intent to gain an undue advantage negated the formal compliance of the projects, thereby justifying the denial of payment and the establishment of the budgetary claim.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the operative part for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea adresată Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 28 aprilie 2016 şi înregistrată sub număr unic x/2016, reclamanta S.C. "A." S.R.L. Capu Câmpului, judeţ Suceava a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţare Investiţii Rurale Bucureşti, anularea Deciziei nr. 35719/29.09.2015 de soluţionare a contestaţiei formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. x/24.08.2015, privind proiectul intitulat "Înfiinţare fermă reproducere suine şi procesare primară, localitatea Capu Câmpului, judeţ Suceava" şi pe cale de consecinţă şi anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. x/24.08.2015.
Prin sentinţa civilă nr. 312 din 1 martie 2018, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Suceava şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 77 din 24 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia prescripţiei, ca nefondată.
S-a respins acţiunea în contencios administrativ având ca obiect "anulare act administrativ fiscal", formulată de reclamanta S.C. "A." S.R.L. Capu Câmpului, judeţ Suceava, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţare Investiţii Rurale, ca nefondată.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii, iar pe fond, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, pentru următoarele considerente:
- hotărârea instanţei de fond este nulă, întrucât motivarea acesteia lipseşte cu desăvârşire, raportat la complexitatea materiei şi volumul dosarului, judecătorul fondului preluând în conţinutul hotărârii pasaje ample din contestaţie, din decizia atacata, din procesul-verbal de constatare, însă fără a prezenta silogismul judiciar care stă la baza hotărârii;
- având în vedere analogia dintre specificul procesului-verbal de constatare a neregulilor (art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011) şi un proces-verbal de contravenţie, coroborat cu jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului în conformitate cu care contravenţiile intra în sfera acuzaţiilor în materie penală, este incidentă în cauză prezumţia de nevinovăţie, care nu poate fi răsturnată de aprecierile personale ale reprezentanţilor echipei de control, nesusţinute de dovezi;
- instanţa a ignorat faptul că este vorba despre 5 ferme de creştere a porcinelor, fiind imposibilă atribuirea, de către concedent, a 5 terenuri în puncte diferite pe harta localităţii,
- a ignorat faptul că terenurile au fost atribuite în baza unor contracte ce poartă aceeaşi dată întrucât atribuirea lor a fost pusă pe ordinea de zi a aceleiaşi şedinţe de consiliu;
- a exclus instanţa ipoteza în care mai mulţi investitori, care au dorit să dezvolte proiecte economice de amploare, aderând şi la o formă de asociere în acest sens, au apelat la know-how-ul unei singure persoane, pe care au considerat-o de încredere şi îndeajuns de instruită în domeniu, încât să participe, ca reprezentant convenţional, în cele 5 proiecte.
A apreciat recurenta că suspiciunile imputate nu pot răsturna, prin simpla lor existenţă, prezumţia de bună credinţă care guvernează raporturile civile, cu atât mai mult cu cât în speţa pendinte nu exista beneficii, proiectul fiind blocat la o etapă îndepărtată de stadiul final.
4. Apărările formulate de intimată
Intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investitiilor Rurale a depus întâmpinare prin care a solicitat in principal să se ia act de puterea de lucru judecat
a sentinţei nr. 203/13.10.2015 a Curţii de Apel Suceava pronunţată în dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia nr. 2715/21.06.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
S-a susţinut că motivele care au stat la baza emiterii actelor administrative prin care s-a dispus retragerea ajutorului financiar nerambursabil in cele două cauze sunt identice, astfel că dezlegarea dată în cadrul dosarului nr. x/2015, se impune cu lucru judecat şi în prezenta cauză.
In subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a sentinţei instanţei de fond.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilirea creanţei bugetare nr. x din 24.08.2015 întocmit de AFIR s-a stabilit în sarcina reclamantei S.C. A. S.R.L. o creanţă bugetară rezultată din nereguli în valoare de 1.117.192,31 RON.
În motivarea procesului-verbal, s-a reţinut că în urma controlului efectuat s-a constatat că B. a fost singurul beneficiar al finanţărilor primite din partea Agenţiei în cadrul celor 5 proiecte pe măsura 121 şi astfel a încălcat prevederea din Ghidul Solicitantului M121 (aplicabil la data depunerii cererilor de finanţare) referitoare la faptul că "un beneficiar poate aplica pentru unul sau mai multe proiecte pe întreaga perioadă de programare (2007-2013) în cadrul Măsurii 121, însă depunerea unui alt proiect FEADR este condiţionată de finalizarea investiţiei începute anterior".
De asemenea, s-a reţinut că au fost create condiţii artificiale cu scopul de a obţine un avantaj necuvenit, prin depăşirea plafonului maxim stabilit în fişa măsurii 121, precum şi crearea de condiţii artificiale în legătură cu obţinerea de punctaj suplimentar la criteriile de selecţie S8- "Proiecte derulate de femei/tineri cu vârsta până în 40 ani la data depunerii proiectului" şi S4 "beneficiarul este membru al unei forme asociative sau formă asociativă recunoscută de legislaţia naţională în vigoare".
Reclamanta a formulat contestaţie împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilirea creanţei bugetare, aceasta fiind soluţionată prin Decizia nr. 39124 din 22.10.2015.
Primul motiv de recurs formulat de reclamantă împotriva soluţiei instanţei de fond vizează nulitatea hotărârii atacate şi nepronunţarea asupra motivelor de nelegalitate invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, caz de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Verificând considerentele hotărârii recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., explicând în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat situaţia de fapt şi susţinerile părţilor, trecându-le prin filtrul propriei sale aprecieri.
Împrejurarea că în urma analizei probelor administrate în cauză, instanţa şi-a format convingerea în sensul temeiniciei susţinerilor uneia dintre părţi, ceea ce excludea în mod logic apărările prin care cealaltă parte propune o proprie interpretare a mijloacelor de probă, nu echivalează cu o nemotivare a hotărârii, în accepţiunea art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., motiv pentru care va fi respinsă această critică.
În privinţa celui de al doilea motiv de recurs formulat de recurentă, Înalta Curte constată că hotărârea atacată nu este rezultatul unei aplicări şi interpretări greşite a normelor de drept material şi nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În analiza criticilor de nelegalitate instanţa de control judiciar va avea în vedere, pe de o parte obiectivele finanţării, iar pe de altă parte, considerentele hotărârii preliminare pronunţată în data de 12.09.2013 de Curtea Europeană de Justiţie în cauza C-434/12-Slancheva sila EOOD privind crearea de condiţii artificiale în vederea obţinerii de fonduri europene.
Contractul încheiat între părţi se încadrează în Măsura 121 şi are ca obiectiv general creşterea competitivităţii sectorului agricol printr-o utilizare mai buna a resurselor umane si a factorilor de producţie şi îndeplinirea standardelor naţionale si a standardelor comunitare.
Prin hotărârea din 12 septembrie 2013, în cauza C 434/12, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut că, potrivit deciziei de trimitere din cauza respectivă, din punct de vedere formal, proiectul de investiţii al societăţii Slancheva sila îndeplinea criteriile de eligibilitate necesare pentru acordarea unui ajutor pentru înfiinţarea şi dezvoltarea microîntreprinderilor în temeiul articolului 52 litera (a) punctul (ii) din Regulamentul nr. 1698/2005, precum şi al legislaţiei naţionale.
Curtea a statuat (par. 29) că, în aceste împrejurări, proba unei practici abuzive a potenţialului beneficiar al unui astfel de ajutor impune, pe de o parte, un ansamblu de circumstanţe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condiţiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins şi, pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenţia de a obţine un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii creând în mod artificial condiţiile necesare pentru obţinerea acestuia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 iulie 2005, Eichsfelder Schlachtbetrieb, C 515/03, Rec., p. I 7355, punctul 39).
În acest context, C.J.U.E. a oferit o interpretare a noţiunilor de "creare artificială" a condiţiilor necesare pentru a beneficia de o plată şi "avantaj care contravine" în sensul articolului 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011.
În primul rând, în ceea ce priveşte elementul obiectiv, Curtea a amintit (par. 33) că, în temeiul considerentului (46) al Regulamentului nr. 1698/2005, schema de sprijinire a dezvoltării rurale prin FEADR urmăreşte în special să ajute "pentru diversificarea activităţilor, favorizând activităţile neagricole, precum şi pentru dezvoltarea altor sectoare decât agricultura, pentru promovarea ocupării forţei de muncă [...] şi pentru realizarea de investiţii care să facă zonele rurale mai atractive în scopul inversării tendinţei de declin economic şi social şi de depopulare a zonelor rurale".
A statuat C.J.U.E. (par. 40), că fac parte dintre elementele de fapt care pot fi luate în considerare de instanţa menţionată pentru a stabili caracterul artificial al creării condiţiilor necesare pentru a beneficia de o plată în temeiul FEADR legăturile de natură juridică, economică şi/sau personală dintre persoanele implicate în operaţiunea de investiţii respectivă (a se vedea în acest sens Hotărârea Emsland Stärke, citată anterior, punctul 58). Curtea a statuat (par. 42), că nu se poate respinge finanţarea unui proiect atunci când investiţia în cauză poate avea o altă justificare decât simpla plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR. În consecinţă, articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că punerea în aplicare a acestuia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv.
Reţine instanţa de control judiciar că în speţa dedusă judecăţii, în mod corect s-a stabilit că au fost create artificial condiţiile necesare pentru a obţine o finanţare, care contravine scopului schemei de ajutor, valoarea celor 5 proiecte reţinute de organul de control, însumate, depăşind plafonul maxim aferent acestei măsurii 121.
Astfel pentru un grup de persoane care acţionează de comun acord, se creează un avantaj nejustificat în faţa competiţiei aspect care implică îngreunarea îndeplinirii obiectivelor măsurii, din prisma principiului concurenţei pe piaţă.
Concluzia la care a ajuns şi prima instanţă, în urma verificării materialului probator a fost că dl. B. este singurul beneficiar al finanţărilor primite din partea Agenţiei în cadrul celor 5 proiecte pe măsura 121 şi astfel a încălcat prevederea din Ghidul Solicitantului referitoare la faptul că "un beneficiar poate aplica pentru unul sau mai multe proiecte pe întreaga perioadă de programare (2007-2013) în cadrul Măsurii 121, însă depunerea unui alt proiect FEADR este condiţionată de finalizarea investiţiei începute anterior".
Reţine instanţa de control judiciar că dl. B. administrează cele 5 firme care au depus proiectele, respectiv S.C. A. S.R.L., S.C. C. S.R.L., D. S.R.L., S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., în baza unor procuri care îi conferă puteri depline ("fără ca nimeni să poată să-i opună vreo limitare"), precum şi faptul că a susţinut financiar cele cinci proiecte în baza unor contracte de împrumut.
Proiectele au aceeaşi denumire "Înfiinţare fermă de reproducere suine şi procesare primară localitatea Capu Câmpului, judeţ Suceava", că sunt amplasate pe suprafeţe învecinate, având utilităţi comune, iar indicatorii de afacere arată că dl B. a împrumutat şi a desfăşurat operaţiuni bancare pentru toţi cei cinci beneficiari, astfel cum s-a arătat pe larg în procesul-verbal întocmit de intimata - pârâtă.
Astfel, suspiciunea de creare a unor condiţii artificiale de eligibilitate în vederea obţinerii finanţării nerambursabile a devenit certitudine odată cu existenţa în ansamblu a unor circumstanţe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condiţiilor de implementare prevăzute în cererea de finanţare, obiectivul urmărit în cadrul Măsurii 121- nu a fost atins, iar situaţia de fapt reţinută, reprezintă o dovadă clară a unei nereguli comise în mod intenţionat, care a afectat întregul contract de finanţare.
În plus, se reţine că asocierea în cadrul G. nu dovedeşte preocuparea pentru dezvoltarea societăţii, întrucât aceasta nu avea activitate la momentul depunerii cererilor de finanţare, ci doar scopul de a obţine punctaj suplimentar la selectarea proiectului.
De asemenea, vârsta de sub 40 de ani a asociatului unic H. a permis îndeplinirea condiţiei necesare punctării criteriului de selecţie S8 - "Proiecte derulate de femei/tineri cu vârsta până în 40 ani la data depunerii proiectului".
În aceste condiţii, devin aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011, potrivit cărora "fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".
În realizarea rolului constituţional ce revine instanţei supreme de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii în primul rând prin promovarea unei jurisprudenţe unitare, ca modalitate de respectare a principiului securităţii juridice, prevăzut implicit în totalitatea articolelor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, şi care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (CEDO, Decizia din 6 decembrie 2007, cererea nr. x/05, Beian împotriva României, §39), Înalta Curte are în vedere şi practica sa anterioară, respectiv decizia nr. 2715/2018, care a vizat societatea S.C. D. S.R.L..
6. Temeiul legal al soluţiei pronunţate.
Pentru considerentele expuse, constatând că soluţia primei instanţe nu este afectată de nelegalitate şi reflectă o corectă aplicare şi interpretare a normelor de drept material, în temeiul dispoziţiilor art. 496 din C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar provizoriu I. împotriva sentinţei nr. 77 din 24 mai 2018 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2021.