Ministry's appeal rejected; order annulled for unjustified refusal, doctoral supervisor status recognition upheld.

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 4 august 2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, anularea Ordinului Ministrului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice nr. 4210/11.06.2015, anularea Deciziei Consiliului General al CNATDCU din data de 15.05.2015, obligarea pârâtului la emiterea în favoarea reclamantei a unui ordin privind dobândirea calităţii de conducător de doctorat şi obligarea pârâtului la plata sumei de 45.000 de RON, cu titlul de daune morale, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 38/2016 a Curţii de Apel Cluj a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii cererii privind anularea Deciziei Consiliului General al CNATDCU din data de 15.05.2015, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, a fost anulat Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice nr. 4210/11.06.2015, a fost obligat pârâtul să emită în favoarea reclamantei un ordin privind dobândirea calităţii de conducător de doctorat şi a fost respinsă ca neîntemeiată cererea privind acordarea daunelor morale.

Prin Decizia nr. 842/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul formulat de recurentul Ministerul Educaţiei Naţionale şi a fost casată sentinţa civilă nr. 38/2016 a Curţii de Apel Cluj, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 169 din 25 iunie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a Deciziei Consiliului General al CNATDCU din data de 15.05.2015.

S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice.

S-a constatat existenţa unui refuz nejustificat şi s-a dispus anularea Ordinului Ministrului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice nr. 4210/11.06.2015.

A fost obligat pârâtul să emită în favoarea reclamantei un ordin prin care să recunoască automat calitatea acesteia de conducător de doctorat în domeniul relaţii internaţionale şi studii europene.

S-a respins cererea reclamantei de anulare a Deciziei Consiliului General al CNATDCU din data de 15.05.2015, ca inadmisibilă.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 7.500 de RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul criticând-o pentru următoarele considerente:

- în aplicarea dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din OMECTS nr. 5690/2011, în temeiul căruia se realizează procedura privind dobândirea automată a calităţii de conducător de doctorat în România, Consiliul General al C.N.A.T.D.C.U. a respins cererea de recunoaştere automată a calităţii de conducător de doctorat în domeniul Relaţii internaţionale şi studii europene, întrucât "Petenta este co-promotor de studii doctorale, nu conducător de doctorat în domeniul politici de mediu şi agricole. Ca atare, nu a dobândit o diplomă/calificativ/recunoaştere de abilitare în domeniul pentru care solicită recunoaşterea calităţii de conducător de doctorat.";

- îndeplinirea criteriilor ştiinţifice se analizează de către comisii de specialitate din cadrul Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, constituit din profesori universitari, personalităţi de prestigiu ştiinţific, cultural şi moral, recunoscute pe plan naţional sau internaţional, selectaţi pe baza propunerilor senatelor universitare;

- analizarea dosarului candidatului pentru calitatea de conducător de doctorat este supus, prin lege controlului C.N.A.T.D.C.U, care îşi exercită atribuţiile în conformitate cu Regulamentul de organizare şi funcţionare aprobat prin ordin de ministru. Astfel, comisiile au atribuţii şi desfăşoară activităţi specifice, după caz, privind elaborarea sistemelor de evaluare, confirmare, avizare, recunoaştere;

- sistemul de evaluare este strict de competenţa comisiei de cercetători ştiinţifici şi instanţa de judecată nu se poate substitui acestei comisii;

A solicitat recurentul - pârât admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii.

In drept recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata - reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat, in principal admiterea excepţiei de lucru judecat şi respingerea recursului ca inadmisibil.

In subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea soluţiei atacate cu obligarea recurentului pârât la plata cheltuielilor de judecată.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamanta A. a adresat pârâtului Ministerul Educaţiei Şi Cercetării Ştiinţifice o cerere pentru dobândirea automată a calităţii de conducător de doctorat, înregistrată sub nr. x/17.12.2014,

Cererea sa a fost respinsă prin Ordinul nr. 4210/11.06.2015 (având în vedere faptul că "petenta este co-promotor de studii doctorale, nu conducător de doctorat, în domeniul politici de mediu şi agricole. Ca atare, nu a dobândit o diplomă/calificativ/recunoaştere de abilitare în domeniul pentru care solicită recunoaşterea calităţii de conducător de doctorat".

În prezenta cauză, reclamanta a atacat refuzul pretins nejustificat cuprins în acest ordin şi a solicitat obligarea pârâtului la emiterea unui ordin privind dobândirea calităţii de conducător de doctorat.

Prin motivele de recurs, recurentul -pârât a criticat soluţia primei instanţe sub două aspecte, respectiv, faţă de greşita apreciere a soluţiei Consiliului General al C.N.A.T.D.C.U. de respingere a cererii reclamantei pe motiv că "petenta este co-promotor de studii doctorale, nu conducător de doctorat"; precum şi faţă de împrejurarea că instanţa nu se poate substitui comisiei de cercetători ştiinţifici din cadrul C.N.A.T.D.C.U.

Reţine Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie incidenţa dispoziţiilor art. 501 din C. proc. civ., potrivit cărora la alin. (1) se prevede că: În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanţa care judecă fondul.

Aceasta înseamnă că dispoziţiile citate cantonează limitele rejudecării şi enunţă principiile ce trebuie urmate de instanţa de trimitere sub aspectul obligativităţii respectării statuărilor date de instanţa de casare asupra unor probleme de drept dezlegate, cât şi a necesităţii administrării unor alte probe.

Văzând considerentele deciziei de casare nr. 842/2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţa de control judiciar constată că s-a tranşat în mod definitiv împrejurarea că potrivit notei informative a Universităţii din Liege, atât "le promoteur", cât şi "le co-promoteur", au deopotrivă atributele şi dreptul de a conduce teze de doctorat, astfel că distincţia operată de autoritatea pârâtă nu are fundament legal sau regulamentar.

In condiţiile în care această problemă de drept a fost dezlegată definitiv de instanţa de recurs, Înalta Curte va respinge motivele de recurs formulat de pârât, ca excedând limitelor rejudecării astfel cum au fost acestea corect reţinute de instanţa de fond prin sentinţa recurată.

In ceea ce priveşte susţinerea recurentului - pârât in sensul că instanţa de fond s-a substituit comisiei de experţi din cadrul C.N.A.T.D.C.U., Înalta Curte constată, de asemenea, caracterul neîntemeiat al criticii.

Legea nr. 554/2004 pune la îndemâna subiecţilor de drept privat o acţiune în contencios subiectiv, configurată în principal prin prevederile art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 8 alin. (1), potrivit cărora anularea unui act administrativ, ca sancţiune juridică, poate fi aplicată dacă este îndeplinită dubla condiţie ca actul să fie contrar legii (normelor cu forţă juridică superioară) şi să aibă efecte vătămătoare asupra drepturilor sau intereselor legitime ale reclamantei.

Aspectele legate de evaluarea experienţei profesionale a reclamantei nu pot face obiect al controlului instanţei de contencios administrativ, ţinând de marja de apreciere a autorităţii pârâte, însă, instanţa de contencios administrativ, in verificarea modului de aplicare de către autoritatea publică a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din OMECTS nr. 5690/2011, în temeiul căruia se realizează procedura privind dobândirea automată a calităţii de conducător de doctorat în România, poate identifica motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat.

O astfel de analiză a făcut instanţa de recurs în primul ciclu procesual, precum şi judecătorul fondului, in rejudecare, constatând, pe baza materialului probator administrat in cauză, respectiv certificatul emis de Universitatea din Liege, din care rezultă că reclamanta este conducător de teze doctorale în domeniul de competenţă politicile şi legislaţia mediului, politici agricole, în cadrul Universităţii din Liege Gembloux Agro-Bio Tech, Şcoala doctorală de ştiinţe agronomice şi inginerie biologică, lucrările publicate de reclamantă, denumirea tezei de doctorat, standardele specifice privind evaluarea externă a calităţii academice a programelor de studii din domeniile de licenţă şi master aferente B., programele de studii depuse la dosar, anunţul de ocupare a unui post de conferenţiar universitar în domeniul ştiinţific relaţii internaţionale şi studii europene, disciplinele din planul de învăţământ - instrumente legale de protecţie a mediului la nivel internaţional, legislaţie şi politici de mediu, că domeniul de competenţă al reclamantei se încadrează în domeniul relaţiilor internaţionale şi studiilor europene pentru care s-a solicitat recunoaşterea automată a calităţii de conducător de doctorat.

Din acest punct de vedere, hotărârea instanţei de fond se încadrează in limitele prevăzute de art. 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004.

Mai reţine Înalta Curte că cererea de recurs nu cuprinde nicio critică adusă soluţiei asupra căreia s-a oprit curtea de apel, şi anume verificarea încadrării domeniului de competenţă al reclamantei în domeniul relaţiilor internaţionale şi studiilor europene, pentru care s-a solicitat recunoaşterea automată a calităţii de conducător de doctorat, aceasta reprezentând practic o reiterare fidelă a motivelor de recurs formulate în primul ciclu procedural.

Având in vedere exigenţele dispoziţiilor art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. coroborate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că motivele de casare invocate nu pot conduce la reformarea sentinţei atacate.

Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de către intimata - reclamantă, Înalta Curte reţine faţă de dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care:

"Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", caracterul întemeiat al cererii, urmând a o încuviinţa.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Educaţiei împotriva sentinţei civile nr. 169 din 25 iunie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul - pârât la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON în favoarea intimatei - reclamante A., cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2021.