Leasing costs for education project cars ruled ineligible; recovery of 105,102.43 RON upheld.
Legislator summary
AI generatedThe supreme administrative court dismissed the claimant’s appeal as unfounded, thereby upholding the lower court’s judgment that had rejected the claim and confirmed the legality of the contested administrative acts; the challenged decision and minutes establishing a budgetary debt of 105,102.43 RON for the recovery of ineligible EU-funded expenditure remain in force. The dispute concerned the annulment of an irregularity finding and a related decision requiring repayment, arising from the purchase of two cars under financial leasing within an education-sector project co-financed by European funds. The court held that the claimant failed to prove, as required by the eligibility rules (Ordin nr. 1117/2170/2010), that leasing was the most cost-effective method of acquiring the vehicles and that the expenditure was directly linked to project implementation, so the first-instance ruling correctly applied the law; the procedural ground under art. 488(1)(6) C. proc. civ. was also rejected for being formally invoked without substantiating any violation of art. 425(b) C. proc. civ. or art. 6 ECHR.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 C. proc. civ, art. 425 lit. b) C. proc. civ; Leasing costs for education project cars ruled ineligible; recovery of 105,102.43 RON upheld: Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. a fost invocat formal de recurenta-reclamantă nu cuprinde aspecte de nelegalitate care se pot încadra în cadrul acestui motiv de casare, respectiv încălcarea dispoziţiile art. 425 lit. b) C. proc. civ. sau art. 6 din CEDO.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II a contencios administrativ şi fiscal, declinat către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII- contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Agenţia de Administrare a Reţelei Naţionale de Informatică pentru Educaţie şi Cercetare în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale-Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane a solicitat instanţei anularea deciziei nr. x/04.07.2014 şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, înregistrat sub nr. x/10.04.2014, precum şi obligarea pârâtei la restituirea sumei de 105.102,43 RON.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 2497 din 5 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamanta Agenţia de Administrare a Reţelei Naţionale de Informatică pentru Educaţie şi Cercetare în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale-Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate
4. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În cadrul recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 C. proc. civ. recurenta-reclamantă critică nelegalitatea hotărârii primei instanţe care prin soluţia de respingere a menţinut ca legal emise actele contestate.
Recurenta-reclamantă reia situaţia de fapt în ceea ce priveşte achiziţionarea celor două autoturisme în sistem de leasing financiar şi arată că prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit prevederile O.G. nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing.
Reclamanta-recurentă apreciază că aceste cheltuieli sunt eligibile contrar celor reţinute de intimata-pârâtă în actele de control contestate.
Aceasta deoarece analizarea eligibilităţii cheltuielilor cu leasingul financiar trebuie să ţină seama de faptul că cele două autoturisme au fost achiziţionate la preţul cel mai avantajos conform cererii de finanţare şi cu respectarea actelor normative incidente.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecarea în sensul admiterii acţiunii şi anulării ca nelegale a actelor contestate.
La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat în principal excepţia nulităţii recursului şi a solicitat în subsidiar, pe fond respingerea recursului ca nefondat.
La dosar recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare.
Motivat în şedinţa publică din 25.01.2022, Curtea a respins excepţia nulităţii recursului apreciind că aspectele de nelegalitate invocate pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Analizând recursul declarat, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente.
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. a fost invocat formal de recurenta-reclamantă nu cuprinde aspecte de nelegalitate care se pot încadra în cadrul acestui motiv de casare, respectiv încălcarea dispoziţiile art. 425 lit. b) C. proc. civ. sau art. 6 din CEDO.
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este nefondat în cază sentinţa atacată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a legii în ceea ce priveşte aprecierea legalităţii procesului-verbal din 10.04.2014 şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei din 4.07.2014.
Curtea apreciază că prima instanţă în mod corect a constatat în raport de probele administrate şi susţinerile părţilor că pe procesul implementării proiectului inclusiv cu privire la achiziţionarea celor două autoturisme în sistem de leasing financiar recurenta-reclamantă în calitate de beneficiar a utilizat modelele cele mai rentabile din punct de vedere economic.
În cauză, nu rezultă că s-ar fi justificat determinarea raportului cost-eficienţă care sa conducă la concluzia conform căreia, în această situaţie, leasingul este metoda cea mai rentabilă pentru a obţine folosinţa celor două autoturisme, aşa cum este menţionat la pct. 2.5 din Anexa "Reguli de eligibilitate privind leasingul" din Ordinul comun nr. 1117/2170/2010 care prevede că "(...) utilizatorul de leasing trebuie să fie în măsură să dovedească faptul că leasingul a fost metoda cea mai rentabilă pentru a obţine folosinţa bunului. în cazul în care se dovedeşte că preţurile ar fi fost mai mici dacă s-ar fi utilizat o metodă alternativă (de exemplu, închirierea de echipamente), cheltuielile adiţionale se deduc din cheltuielile eligibile."
În mod corect prima instanţă a constatat legalitatea actelor contestate prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei-recurente o creanţă bugetară rezultată din neregulă în cuantum de 105.102,43 RON aceasta în condiţiile în care recurenta-reclamantă nu a probat la fond susţinerile din recurs în sensul că achiziţionarea prin leasing a celor două autoturisme a avut o legătură directă cu implementarea proiectului.
Faţă de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Agenţia de Administrare a Reţelei Naţionale de Informatică pentru Educaţie şi Cercetare împotriva sentinţei civile nr. 2497 din 5 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 ianuarie 2022.