Contestație în anulare pentru netimbrare a recursului comun: obligația solidară de plată a taxei de timbru (art. 35 O.U.G. 80/2013) exclusivă cu motivul de omisiune a pronunțării

Şedinţa publică din data de 27 mai 2021

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24.04.2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultura a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor prin Direcţia Generală Juridică şi Guvernul României prin Cancelaria Primului Ministru: anularea poziţiei 184 din anexa nr. 46 (Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Mihăileşti, însuşită de Consiliul Local Mihăileşti prin Hotărârea nr. 10 din 27.08.1999, modificată şi completată prin Hotărârea Consiliului Local nr. 13/27.09.2000) la H.G. nr. 1348/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Buzău, precum şi a municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Buzău.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1599 din 4 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne şi, pe cale de consecinţă, s-a respins cererea formulată de reclamanta Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, astfel cum a fost precizată, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Guvernul României în ceea ce priveşte capetele de cerere având ca obiect anularea actelor subsecvente H.G. nr. 1348/2001, indicate de reclamanta Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură în cererea precizatoare înregistrată la data de 03.11.2015 în dosarul nr. x/2015 şi, pe cale de consecinţă, s-au respins aceste capete de cerere în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-au respins, ca neîntemeiate, excepţiile inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile şi tardivităţii invocate de pârâţii Guvernul României, Unitatea Administrativ Teritorială Mihăileşti şi Consiliul Local al comunei Mihăileşti în dosarul nr. x/2015; s-au respins, ca neîntemeiate, excepţiile lipsei calităţii procesuale active, lipsei de interes, inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile şi tardivităţii invocate de pârâţii S.C. A. S.R.L., Guvernul României şi Consiliul Local al comunei Mihăileşti în dosarul nr. x/2015.

În temeiul art. 406 C. proc. civ., s-a luat act de renunţarea reclamantei Administraţia Naţională "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Buzău-Ialomiţa la judecarea capetelor de cerere având ca obiect anularea pct. 176, 178 şi 179 din Anexa 46 la H.G. nr. 1348/2001 şi s-au admis, în parte, cererile de chemare în judecată conexate, astfel cum au fost precizate de reclamantele Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură şi Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Buzău - Ialomiţa, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Generală Juridică, Guvernul României, Consiliul Local al Comunei Mihăileşti şi UAT Mihăileşti, S.C. A. S.R.L. şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi intervenienta S.C. Balta Lunca Mihăileşti S.R.L. şi cererea de intervenţie voluntară principală formulată de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură în dosarul nr. x/2015, astfel cum a fost precizată.

S-a anulat pct. 177, pct. 180, pct. 181, pct. 182, pct. 183, pct. 184 şi pct. 185 din Anexa nr. 46 la H.G. nr. 1348/2001; s-a anulat, în parte, HCL Mihăileşti nr. 6/2003 în ceea ce priveşte poziţiile nr. 177, nr. 180, nr. 181, nr. 182, nr. 183, nr. 184 şi nr. 185 din Anexa nr. 46 la H.G. nr. 1348/2001, indicate în Anexa nr. 6 la HCL Mihăileşti; s-a anulat, în parte, HCL Mihăileşti nr. 54/25.07.2008 în ceea ce priveşte poziţiile nr. 30, nr. 33, nr. 34, nr. 35, nr. 36, nr. 37 şi nr. 38 din Anexa nr. 1 la această hotărâre, s-a anulat în tot HCL Mihăileşti nr. 18/23.04.2010 şi HCL nr. 26/09.07.2010, s-a anulat contractul de asociere în participaţiune nr. 2340/19.07.201 şi s-a dispus radierea înscrierii de carte funciară în ceea ce priveşte amenajarea piscicolă Lunca Mihăileşti reprezentată de încheierea nr. 13337/14.04.2010 a OCPI Buzău.

S-au respins, în rest, cererile de chemare în judecată conexate, astfel cum au fost precizate, precum şi cererea de intervenţie voluntară principală formulată de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură în dosarul nr. x/2015, astfel cum a fost precizată şi s-a respins cererea de intervenţie voluntară principală formulată de S.C. Balta Lunca Mihăileşti S.R.L., ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs şi soluţia instanţei de recurs

Împotriva sentinţei au declarat recurs Guvernul României, UAT Mihăileşti şi Consiliul Local Mihăileşti.

Prin decizia nr. 5217 din 15 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, s-a anulat recursul formulat de pârâta UAT Mihăileşti împotriva sentinţei civile nr. 1599 din 4 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat, şi s-a respins recursul formulat de pârâtul Guvernul României împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

În esenţă, instanţa de recurs a reţinut, cu privire la recursul formulat de UAT Mihăileşti, că recurenta-pârâtă a fost citată pentru termenul de judecată din 17.09.2020 cu menţiunea achitării taxei de timbru în valoare de 100 RON, obligaţie pe care nu a respectat-o până la termenul de judecată.

În ceea ce priveşte recursul formulat de recurentul-pârât Guvernul României, s-a constatat că acesta este nefondat, atât în ceea ce priveşte motivul de casare ce viza depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, cât şi în ceea ce priveşte fondul pricinii.

4. Contestaţia în anulare

Împotriva deciziei nr. 5217 din 15 octombrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal au formulat contestaţie în anulare Unitatea Administrativ Teritorială Mihăileşti prin Primar şi Consiliul Local al Comunei Mihăileşti, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., solicitând admiterea contestaţiei, anularea hotărârii atacate şi, în rejudecare, casarea sentinţei recurate, în principal, admiterea excepţiilor invocate, iar în subsidiar, în ipoteza respingerii excepţiilor, respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivarea contestaţiei în anulare arată că instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra recursului formulat de Consiliul Local al Comunei Mihăileşti, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

De asemenea, formulează critici cu privire la: nerespectarea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004; nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004; nerespectarea dispoziţiilor art. 204 C. proc. civ. în privinţa celor două cereri precizatoare.

5. Apărările intimaţilor

5.1. Intimatul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea contestaţiei în anulare, apreciind că în speţă nu se poate considera că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra vreunei cereri de recurs.

5.2. Intimata Administraţia Bazinală de Apă a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea contestaţiei în anulare, având în vedere că, în realitate, Consiliul Local al Comunei Mihăileşti nu reprezintă o entitate distinctă de Unitatea Administrativ Teritorială Mihăileşti.

5.3. Intimata Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea contestaţiei în anulare, apreciind că instanţa de recurs a procedat în mod corect în ceea ce priveşte anularea recursului Unităţii Administrativ Teritoriale Mihăileşti prin Primar, întrucât Consiliul Local al Comunei Mihăileşti nu reprezintă o entitate distinctă, ci aceeaşi entitate, dar cu atribuţii diferite, motiv pentru care apreciază că nu poate fi vorba de două recursuri distincte.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., potrivit cărora:

"(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (...) 4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză."

Examinând motivele invocate prin prisma dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că în cauză nu poate fi reţinută ipoteza de mai sus.

Astfel, analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că aceasta nu a fost formulată distinct, memoriul de recurs fiind formulat de Unitatea Administrativ Teritorială Mihăileşti prin Primar şi Consiliul Local al Comunei Mihăileşti.

Instanţa de recurs, reţinând dispoziţiile art. 35 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora:

"(1) În cazul cererilor sau al acţiunilor introduse în comun de mai multe persoane, dacă obiectul procesului este un drept ori o obligaţie comună sau dacă drepturile ori obligaţiile lor au aceeaşi cauză sau dacă între ele există o strânsă legătură, taxa judiciară de timbru se datorează în solidar", a apreciat că se impune achitarea pentru cererea de recurs a unei singure taxe judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.

Întrucât până la termenul de judecată acordat în acest sens, obligaţia nu a fost îndeplinită, cererea de recurs a fost anulată ca netimbrată.

Instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare, constată că nu pot fi reţinute criticile contestatorilor, având în vedere că ceea ce s-a anulat a fost cererea de recurs, pentru care cele două părţi au fost obligate în solidar la plata taxei judiciare de timbru, conform dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, citate mai sus.

În consecinţă, nefiind vorba de două recursuri separate, ci de unul singur, pentru care obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru era în solidar, nu se poate susţine că suntem în prezenţa motivului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., în sensul că instanţa de recurs nu s-ar pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză, câtă vreme obligaţia de plată a taxei de timbru subzista în sarcina recurentelor şi niciuna dintre acestea nu a achitat-o.

Cel mult, acest fapt poate constitui realmente o omisiune, dat fiind faptul că instanţa de recurs a menţionat în dispozitiv doar o parte, acest aspect nefiind de natură să conducă la o altă soluţie, câtă vreme taxa judiciară de timbru nu a fost achitată, iar anularea cererii de recurs pentru netimbrare nu putea opera doar în privinţa uneia dintre părţile obligate în solidar.

Prin urmare, aspectele invocate de contestatori nu prefigurează în cauză incidenţa motivului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., motiv pentru care această cale de atac urmează a fi respinsă, ca nefondată.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de Unitatea Administrativ Teritorială Mihăileşti şi Consiliul Local al Comunei Mihăileşti împotriva deciziei nr. 5217 din 15 octombrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de Unitatea Administrativ Teritorială Mihăileşti şi Consiliul Local al Comunei Mihăileşti împotriva deciziei nr. 5217 din 15 octombrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 27 mai 2021.