Recourse on salary grading rejected; expert not entitled to consilier pay parity.

Şedinţa publică din data de 26 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea în parte a ordinului nr. 261 din 01.02.2018 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în ceea ce priveşte nivelul salariului de bază; determinarea acestuia în urma unei reîncadrări corecte, şi anume în funcţia de consilier, gradul profesional I.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4016/09 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond reclamanta a formulat iniţial apel, recalificat de instanţă ca fiind recurs la termenul de judecată din 13.05.2021.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că reîncadrarea nu s-a efectuat conform Legii nr. 153/2017, deşi prin adresa nr. x/05.02.2018 Consiliul Superior al Magistraturii a transmis Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că reîncadrarea personalului contractual care nu se regăseşte pe statul de funcţii conform anexelor din lege, funcţia de expert poate fi reîncadrată pe o funcţie similară existentă în plată, respectiv funcţia de consilier.

A susţinut recurenta că această reîncadrare poate fi efectuată potrivit dispoziţiilor capitolului II, lit. a), pct. 2.8 din anexa VIII a Legii nr. 153/2017. Având în vedere că această categorie de personal era încadrată pe grade profesionale, Consiliul Superior al Magistraturii s-a raportat la pct. 2.4 din capitolul II al anexei VIII, lit. b), poziţia 2, unde sunt menţionate distinct grade profesionale pentru funcţia de consilier. Prin această raportare, salarizarea maximă aferentă funcţiei de consilier menţionată la pct. 2.8 este egală cu salarizarea prevăzută la pct. 2.4 din capitolul II al anexei VIII, lit. b), poziţia 2, pentru gradul IA.

A mai arătat că în Legea nr. 153/2017 este definit clar şi evident ce se înţelege prin "funcţie similară", dar persoana responsabilă cu stabilirea salariului brut a calculat în mod eronat drepturile salariale, ignorând prevederile stipulate la art. 7.

A menţionat recurenta că prin ordinele emise au fost încălcate principiile sistemului de salarizare, respectiv principiul legalităţii, principiul nediscriminării, principiul egalităţii, principiul importanţei sociale a muncii, principiul stimulării personalului din sectorul bugetar, principiul transparenţei mecanismului de stabilire a drepturilor salariale. Totodată, au fost încălcate drepturile stipulate în Legea nr. 153/2017 şi art. 16 din Constituţie, precum şi drepturile stabilite în legislaţia europeană.

A concluzionat recurenta că, având în vedere dispoziţiile indicate în cuprinsul recursului, precum şi faptul că există o funcţie similară aflată în plată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, personalul contractual care ocupă funcţia de expert în cadrul acestui parchet poate fi încadrat în funcţia de consilier, cu salarizarea respectivă, corespunzător cu funcţia de consilier în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca inadmisibil, în subsidiar arătând că în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea ca neîntemeiată.

5. Alte aspecte procesuale

La termenul de judecată din 13.05.2021, Înalta Curte a dispus recalificarea căii de atac a apelului, declarată iniţial de recurenta - reclamantă, în calea de atac a recursului, situaţie în raport cu care a respins excepţia de inadmisibilitate a apelului invocată de către intimatul - pârât.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea în parte a ordinului nr. 261 din 01.02.2018 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în ceea ce priveşte nivelul salariului de bază; determinarea acestuia în urma unei reîncadrări corecte, şi anume în funcţia de consilier, gradul profesional I.

Înalta Curte apreciază că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este nefondat şi că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă, criticile recurentei urmând să fie analizate în mod unitar şi să primească răspuns prin argumente comune, în raport de finalitatea concretă a acestora.

Reclamanta, în calitate de personal contractual în cadrul Serviciului de Cooperare Judiciară Internaţională, Relaţii Internaţionale şi Programe - Compartimentul Protocol - Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Ministerul Public, având funcţia de expert, grad profesional I, a contestat ordinul nr. 261/01.02.2018 emis de pârât, în aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prin care au fost stabilite, începând cu data de 01.01.2018, drepturile sale salariale.

Recurenta a criticat sentinţa instanţei de fond arătând, în esenţă, că personalul contractual care ocupă funcţia de expert în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate fi încadrat în funcţia de consilier, cu salarizarea respectivă, corespunzător cu funcţia de consilier în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 902 din Legea nr. 567/2004, "funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul instanţelor judecătoreşti, parchetelor de pe lângă acestea, al Ministerului Justiţiei, Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri sunt salarizaţi potrivit dispoziţiilor legale aplicabile aceloraşi categorii de personal din aparatul Consiliului Superior al Magistraturii".

Se observă astfel că ipoteza principală textului de lege vizat, pentru a putea deveni aplicabil, este aceea a identităţii dintre categoriile de personal supuse comparaţiei.

Or, în cauza de faţă, această cerinţă de bază nu se verifică întrucât recurenta-reclamantă ocupă în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie funcţia contractuală de expert, iar nu cea de consilier.

Prin adresa nr. x/2018, Consiliul Superior al Magistraturii, Direcţia Resurse Umane şi Organizare a comunicat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, că în statele de funcţii şi personal ale Consiliului Superior al Magistraturii nu se regăseşte funcţia de expert - personal contractual, astfel încât, neavând o funcţie similară, nu poate furniza datele solicitate privind exprimarea unui punct de vedere cu privire la încadrarea personalului ce ocupă funcţia contractuală de expert în Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe funcţii similare celor existente în schema Consiliului Superior al Magistraturii.

Totodată, şi-a exprimat opinia că, pentru a realiza o schemă de personal unitară în cadrul Ministerului Public, ordonatorii de credite au la îndemână măsura transformării posturilor, iar în cazul supus analizei, măsura transformării posturilor de expert, funcţie contractuală, în consilier, funcţie contractuală, urmând procedura prevăzută de legislaţia în vigoare.

Înalta Curte reţine că susţinerile recurentei referitoare la faptul că reîncadrarea sa nu s-a efectuat conform Legii nr. 153/2017, respectiv în funcţia de expert în locul celei de consilier, nu pot fi primite.

Reîncadrarea personalului plătit din fonduri publice, în conformitate cu prevederile art. 36 din Legea nr. 153/2017, s-a efectuat începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, respectiv începând cu data de 01.07.2017, iar ordinul contestat în prezenta speţă nu este un ordin de reîncadrare, ci un ordin prin care se stabileşte salarizarea începând cu 01.01.2018.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere că reclamanta nu a contestat actul administrativ, prin care, în aplicarea art. 36 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 a fost reîncadrată începând cu data de 01.07.2017 în funcţia de expert gradul IA ("la data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului salarizat potrivit prezentei legi se face pe noile funcţii, grade/trepte profesionale, gradaţie corespunzătoare vechimii în muncă şi vechime în specialitate/vechime în învăţământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare şi indemnizaţiilor lunare potrivit art. 38").

Unul dintre principiile care guvernează regimul juridic al actului administrativ unilateral este legalitatea. Din analiza Legii nr. 554/2004, îndeosebi a dispoziţiilor art. 1, art. 4, art. 7, art. 8 şi art. 18, rezultă că legiuitorul a pus la dispoziţia părţii interesate posibilitatea de a înlătura prezumţia relativă de legalitate a actului administrativ două instrumente procedurale: acţiunea în anulare şi excepţia de nelegalitate, ambele constituind căi de contestare efective şi eficiente.

Incumba aşadar recurentei-reclamante să recurgă la instrumentele procesuale puse la dispoziţie de legiuitor, pentru a contesta actul administrativ precedent, însă sub acest aspect reclamanta nu a realizat nicio probă.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că toate criticile invocate de recurentă sunt neîntemeiate, instanţa de fond realizând o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 4016/09 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 4016/09 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 26 mai 2021.