Competence conflict: Territorial jurisdiction for administrative claims determined by plaintiff's domicile under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin actiunea înregistrată pe rolul Curtii de Apel Bucuresti- sectia a IX-a în data de 14.12.2020, reclamantul A. a chemat in judecata pe paratii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, B. si Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa dispună obligarea tuturor pârâţilor la soluţionarea efectivă integrală şi punctuală a plângerilor prealabile adresate, constatarea încălcării dispoziţiilor privitoare la colectarea şi prelucrarea datelor cu caracter personal (GDPR) precum şi a celorlalte acte normative în vigoare, fapte de care este responsabil paratul B.; obligarea pârâţilor, în solidar, la plata unor despăgubiri pentru discriminare în cuantum de 5.000.000 RON; obligarea tuturor pârâţilor, în solidar, la plata de daune morale pentru lezarea demnităţii şi onoarei a unui cuantum de 5.000.000 RON; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa nr. 1055 de la 30 iunie 2021 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a disjuns capetele de cerere avand ca obiect obligarea pârâtei Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, la solutionarea plângerii reclamantului A. si la acordarea de despagubiri si a dispus formarea unui dosar separate, a admis exceptia necompetenţei materiale şi teritoriale în privinţa capetelor de cerere disjunse şi a declinat competenta de judecare a acestora în favoarea Tribunalului Mehedinti, a disjuns capetele de cerere având ca obiect constatarea încălcării dispoziţiilor privitoare la colectarea si prelucrarea datelor cu caracter personal, precum şi a celorlalte acte normative în vigoare, de către pârâţii Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă si obligarea acestora la plata de despăgubiri şi a dispus formarea unui dosar separate, a admis exceptia necompetentei materiale în privinta capetelor de cerere disjunse si a declinat competenţa de judecare a acestora în favoarea Tribunalului Bucuresti, una din secţile civile, a admis exceptia necompetenţei teritoriale în privinţa capetelor de cerere având ca obiect obligarea pârâţilor Ministerul Afacerilor Interne, si Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă la solutionarea plângerilor reclamantului A. şi la acordarea de despăgubiri si a declinat competenţa de judecare a acestora în favoarea Curtii de Apel Craiova.

Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 393 din 8 decembrie 2021 a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.

Prin sentinţa civilă nr. 1055 din 30 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020 au fost disjunse capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, la soluţionarea plângerii reclamantului A. şi la acordarea de despăgubiri şi fost dispusă formarea unui dosar separat.

A fost admisă excepţia necompetentei materiale şi teritoriale în privinţa capetelor de cerere disjunse (având ca obiect obligarea pârâtei Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, la soluţionarea plângerii reclamantului A. şi la acordarea de despăgubiri) şi a fost declinată competenţa de judecare a acestora în favoarea Tribunalului Mehedinti.

Au fost disjunse capetele de cerere având ca obiect constatarea încălcării dispoziţiilor privitoare la colectarea şi prelucrarea datelor cu caracter personal, precum şi a celorlalte acte normative în vigoare, de către pârâţii Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi B. şi obligarea acestora la plata de despăgubiri şi a fost dispusă formarea unui dosar separat.

A fost admisă excepţia necompetenţei materiale în privinţa capetelor de cerere disjunse (având ca obiect constatarea încălcării dispoziţiilor privitoare la colectarea si prelucrarea datelor cu caracter personal, precum si a celorlalte acte normative în vigoare, de către pârâţii Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă si B. si obligarea acestora la plata de despăgubiri) şi a fost declinată competenţa de judecare a acestora in favoarea Tribunalului Bucureşti, una din secţiile civile.

A fost admisă excepţia necompetentei teritoriale in privinţa capetelor de cerere având ca obiect obligarea pârâţilor Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă la soluţionarea plângerilor reclamantului A. şi la acordarea de despăgubiri (ce rămân în dosarul de faţă) şi a fost declinată competenţa de judecare a acestora în favoarea Curtii de Apel Craiova.

Pe rolul Curţii de Apel Craiova a fost înregistrat dosarul nr. x/2020, având ca obiect capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâţilor Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă la soluţionarea plângerilor reclamantului A. şi la acordarea de despăgubiri.

Instanţa de control judiciar constată, că în cauză sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

Potrivit art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înţelege locul unde persoana fizică declară că are locuinţa principală, iar "reşedinţa" este locul unde persoana fizică are locuinţa secundară. Cele două noţiuni nu se suprapun din punct de vedere al evidenţei populaţiei, iar dovada fiecăreia se realizează prin menţiuni diferite în actul de identitate.

Art. 91 din acelaşi Cod prevede că "Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate".

Se observă că în C. proc. civ. se regăseşte utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalităţii procedurii de citare, respectiv înştiinţării corespunzătoare a părţilor aflate în litigiu, cu privire la existenţa şi obiectul pricinii.

În materia contenciosului administrativ, dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, statuează că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.

Aşadar, se constată că legiuitorul nu a utilizat alternativ cele două sintagme, cum se întâmplă în cazul procedurii de citare, textul de lege referindu-se expres la domiciliul reclamantului şi nu la reşedinţa acestuia.

Dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sunt de strictă interpretare şi nu se poate deroga de la competenţa teritorială exclusivă astfel reglementată, aşa încât reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

Cu toate că reclamantul încearcă să aducă argumente, în sensul respingerii excepţiei necompetenţei teritoriale, cu motivarea că reşedinţa sa este stabilită în Municipiul Bucureşti, considerând că aceasta este locuinţa statornică, trebuie precizat faptul că locuinţa statornică astfel cum este definită prin art. 87 C. civ., nu are relevanţă în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Competenţa de soluţionare a cauzei trebuie stabilită având în vedere dispoziţiile exprese ale art. 10 alin. (3) din Lege nr. 554/2004, care fac referire la domiciliu, reşedinţa fiind locuinţa secundară a persoanei fizice, potrivit art. 88 C. civ.

Prin urmare, în privinţa capetelor de cerere având ca obiect obligarea pârâţilor Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă la solutionarea plângerilor reclamantului şi la acordarea de despăgubiri, instanta retine că faţă de rangul autorităţilor pârâte, respectiv autorităţi centrale, competenţa aparţine curţilor de apel, iar faţă de domiciliul reclamantului, competenţa aparţine Curtii de Apel Craiova-sectia de contencios administrativ.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, Inspectoratul General B., Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, precum şi petenta C. "D.", în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2022.