Securitate collaborator status established by single information note without signed commitment or actual rights infringement

Şedinţa publică din data de 26 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 27 decembrie 2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ("CNSAS", "Consiliul"), în contradictoriu cu pârâta A., a solicitat instanţei de fond să aprecieze asupra calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce o priveşte pe pârâtă.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2590 din 5 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâta A. şi a constatat calitatea de colaboratoare a Securităţii în privinţa pârâtei A..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2590 din 5 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.

În motivarea recursului, pârâta consideră că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea de colaborator al Securităţii.

Susţine recurenta-pârâtă că instanţa de fond nu a ţinut cont de presiunea exercitată de organele de securitate, de faptul că notele informative au fost dictate, că aspectele consemnate prin dictare erau cunoscute deja de organele de securitate, cărora le erau necesare înscrisuri pentru a putea acţiona împotriva persoanelor urmărite.

Mai arată că instanţa de fond a apreciat în mod incorect că ar fi furnizat organelor de securitate note informative pe o lungă perioadă de timp, deşi au existat două note informative, la distanţă de patru zile, una înregistrată la data de 13.08.1982 şi alta la data de 17.08.1982.

Recurenta-pârâtă susţine că nu s-a putut opune cererii ofiţerului de securitate de a scrie despre vizitele pe care B. i le făcea la domiciliu în scopul croirii hainelor, iar cele consemnate în note au fost dictate de ofiţerul de securitate, cuprinzând aspecte cunoscute de organele de securitate referitoare la B. şi la soţul acesteia, care fusese implicat în revolta din decembrie 1981, după care fugise în SUA. Susţine recurenta-pârâtă că aceste note au fost date din cauza temerii pierderii locului de muncă şi afectării membrilor familiei sale.

Recurenta-pârâtă critică sentinţa instanţei de fond întrucât nu a analizat poziţia pârâtei după semnarea angajamentului de colaborare cu securitatea. Arată că nu a mai scris nicio notă după acest moment şi nu a luat legătura cu ofiţerul de securitate; deşi acest ofiţer a consemnat că recurenta a avut un "aport scăzut", în realitate nu a existat niciun fel de aport, dovadă fiind lipsa altor note informative.

Cât priveşte "disponibilitatea informativă", susţinută de intimatul CNSAS, arată recurenta-pârâtă că nu a manifestat o astfel de disponibilitate, ci comportamentul său este, constant, cel al unei persoane dispusă să ajute prietenii şi cunoştinţele, caracterul său fiind descris şi în notele informative date de sursele C. şi D. ca fiind cel al unei femei serioase, apreciate atât în familie, cât şi la serviciu.

Solicită recurenta-pârâtă a se avea în vedere şi împrejurarea că nu a semnat angajamentul de colaborare din 24.02.1983, precum şi faptul că reclamantul CNSAS nu a menţionat concret ce drepturi au fost afectate şi cum i-au fost îngrădite aceste drepturi numitei B..

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimatul-reclamant CNSAS a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a sesizat instanţa de judecată, susţinând că pârâta A. a avut calitatea de colaborator al Securităţii, furnizând informaţii cu privire la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este considerat colaborator al Securităţii "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.".

Prima instanţă a verificat înscrisurile administrate prin prisma condiţiilor impuse de lege pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, concluzionând în sensul admiterii acţiunii promovate de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Soluţia instanţei de fond este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, criticile din recurs privind neîncadrarea activităţii desfăşurate de pârâtă în prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 fiind nefondate.

În cauză au fost dovedite condiţiile prevăzute de textul de lege pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, respectiv persoana să fi furnizat informaţii prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care au avut ca efect îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Astfel, la dosarul cauzei au fost depuse notele informative date de recurenta-pârâtă la datele de 13.08.1982, respectiv 17.08.1982, cu privire la numita B., prin care s-au dezvăluit informaţiile pe care persoana vizată le-a comunicat recurentei-pârâte cu privire la soţul său, pe care regimul comunist îl considera plecat ilegal în SUA, respectiv cu privire la modul de comunicare cu acesta şi la planurile de a ajunge în SUA, alături de el. Înalta Curte constată că aceste informaţii fac parte din activităţile considerate potrivnice regimului comunist totalitar, care se opunea libertăţii de circulaţie, interzicând propriilor cetăţeni să părăsească teritoriul ţării. Intenţia unei persoane de a se stabili în străinătate era considerată o atitudine potrivnică, la fel şi contactarea persoanelor stabilite în afara ţării, chiar dacă acestea făceau parte din familie, iar aceste acţiuni puteau atrage persecuţii din partea organelor represive ale regimului comunist.

Recurenta-pârâtă a susţinut în calea de atac că perioada în care a dat notele informative nu a fost una îndelungată, astfel cum a reţinut instanţa de fond şi că informaţiile comunicate erau cunoscute organelor de Securitate, notele fiindu-i de fapt dictate de ofiţerul de Securitate, sub presiune.

Însă, constată Înalta Curte, perioada în care au fost furnizate notele informative nu prezintă relevanţă, dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nedefinind, pentru stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii, o anumită perioadă pe care să se întindă activitatea de informare ori un număr de note informative date de persoana în cauză, fiind suficientă chiar şi o singură informare/notă/sesizare care să privească informaţiile prevăzute de textul de lege. Aşadar, deşi reţinerea instanţei de fond cu privire la perioada îndelungată a activităţii pârâtei nu este riguros exactă, acest argument nu modifică în vreun fel concluzia referitoare la calitatea de colaborator al Securităţii, constatată cu privire la pârâta A..

Argumentele recurentei-pârâte referitoare la cunoaşterea anterioară, de către ofiţerul de Securitate, a informaţiilor cuprinse în notele informative (care, se susţine, au fost dictate de acest ofiţer), nu sunt probate în vreun fel de pârâtă. Aceste susţineri au fost reiterate în recurs, deşi instanţa de fond a reţinut caracterul nedovedit, iar recurenta nu a adus elemente noi, care să confirme contextul factual de care se prevalează.

Totodată, Înalta Curte reţine că, şi în situaţia în care informaţiile comunicate de pârâtă ar fi fost cunoscute organelor Securităţii din alte surse, această împrejurare nu este de natură a exonera pârâta de aplicarea dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În egală măsură, nu pot fi reţinute nici susţinerile recurentei-pârâte privitoare la starea de teamă care a determinat-o să scrie notele informative, nefiind detaliat în ce mod ar fi putut să îşi piardă locul de muncă sau cum ar fi fost afectaţi membrii familiei, dacă ar fi refuzat să colaboreze cu Securitatea. Mai mult, astfel cum a reţinut instanţa de fond şi recurenta nu a contestat, aceasta presta servicii de croitorie la domiciliu, astfel încât ipoteza pierderii locului de muncă nu are temei.

De altfel, situaţiile de excepţie în care furnizarea de informaţii nu trebuie considerată activitate de colaborare cu Securitatea sunt numai cele prevăzute expres de art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008.

Cât priveşte nesemnarea de către recurenta-pârâtă a angajamentului de colaborare, Înalta Curte reţine că acest argument este nerelevant pentru soluţionarea cauzei, întrucât activitatea de colaborare cu organele Securităţii nu este condiţionată de existenţa acestui angajament, ci de acţiunile de furnizare de informaţii cu conţinutul prevăzut de lege.

Totodată, atitudinea pârâtei, ulterioară asumării angajamentului de colaborare, nu are caracter exonerator, neputând înlătura acţiunile anterioare ale acesteia de oferire de informaţii organelor Securităţii.

În fine, Înalta Curte constată că este îndeplinită şi condiţia referitoare la vizarea îngrădirii drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului din cuprinsul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât recurenta-pârâtă putea şi trebuia să conştientizeze că, prin furnizarea informaţiilor, asupra persoanei denunţate exista riscul de a se desfăşura acţiuni de represalii din partea organelor statale.

Această condiţie legală nu se referă la îngrădirea efectivă a acestor drepturi, fiind suficientă "vizarea" unei astfel de îngrădiri. Se observă, astfel, că oferirea de informaţii era aptă să afecteze dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, astfel cum a reţinut şi reclamantul CNSAS, fiind nefondate criticile recurentei-pârâte referitoare la neindicarea modului în care au fost îngrădite drepturile persoanei ce făcea obiectul notelor informative.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta A. împotriva sentinţei civile nr. 2590 din 5 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2021.