Judicial executor's relocation competition upheld; annulment claim rejected as unfounded.

Şedinţa publică din data de 26 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 22 decembrie 2015, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti ("UNEJ") şi Ministerul Justiţiei ("MJ"), a solicitat:

(i) în temeiul art. 791 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii 188/2000, anularea parţială, în ceea ce priveşte postul de executor la care reclamanta avea dreptul în Bucureşti, a Hotărârii nr. 79/11.09.2015, emisă de Consiliul UNEJ şi a Ordinului nr. 3011/23.09.2015, emis de MJ;

(ii) obligarea pârâtei UNEJ să dispună emiterea unei noi hotărâri a Consiliului prin care să se avizeze favorabil schimbarea de sediu profesional în Municipiul Bucureşti, precum şi a oricăror alte acte necesare pentru finalizarea procedurii, sub sancţiunea unor penalităţi de 100 RON pe zi;

(iii) obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să dispună emiterea unui nou ordin pentru schimbarea sediului profesional al reclamantei, precum şi a oricăror acte necesare pentru finalizarea procedurii sub sancţiunea unor penalităţi de 100 RON pe zi.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1528 din 28 aprilie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti şi Ministerul Justiţiei, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1528 din 28 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

Recurenta-reclamantă susţine că instanţa de fond nu a făcut aplicarea art. 20, 22 şi 28 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000, respectiv nu a coroborat prevederile art. 791 din acelaşi regulament cu aceste articole. Din interpretarea logică şi sistematică a acestor texte de lege, rezultă că, pentru schimbarea sediului executorului judecătoresc, regula o reprezintă depunerea unei cereri valabile în acest sens, iar organizarea concursului este o excepţie, fiind de strictă interpretare şi aplicare.

Recurenta redă prevederile art. 20 şi 28 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000, invocând, totodată, şi dispoziţiile art. 791 alin. (9), potrivit cărora concursul pentru schimbarea sediului executorului judecătoresc în altă circumscripţie se desfăşoară conform regulilor privind admiterea în profesia de executor, regăsite în art. 20, art. 21, art. 23, art. 25-36 şi art. 44 din Regulament. Apreciază recurenta că instanţa de fond nu a făcut aplicarea art. 21 şi 28 din Regulament, în pofida trimiterii exprese la aceste texte de lege.

Consideră recurenta că instanţa de fond a interpretat şi aplicat eronat prevederile art. 791 alin. (1) din Regulament, care stabilesc situaţia excepţională în care se desfăşoară concursul şi anume, dacă sunt mai multe cereri de schimbare de sediu valabil exprimate decât numărul locurilor disponibile; această cerinţă esenţială nu era îndeplinită în cauză, fiind depuse 14 cereri valabil exprimate, iar locurile disponibile fiind în număr de 16.

De asemenea, arată recurenta, prevederile art. 791 alin. (1) din Regulament stabilesc doar că se va desfăşura un concurs, iar nu şi modalitatea efectivă de desfăşurare a acestui concurs, care este reglementată de art. 20, art. 22 şi art. 28 din Regulament. Or, potrivit prevederilor art. 28, Comisia desemnată efectuează o verificare preliminară a cererilor şi poate anula cererile de înscriere ale candidaţilor care nu îndeplinesc cerinţele. Prin urmare, important nu este numărul de cereri de înscriere formulate, ci numărul de cereri valid exprimate.

Susţine recurenta-reclamantă că instanţa de fond nu a analizat legalitatea procedurii de organizare a concursului din perspectiva tuturor normelor de drept invocate de reclamantă, sub aspectul omisiunii UNEJ de a verifica cererile de înscriere valabile, anterior emiterii Hotărârii nr. 79/2015. Interpretarea logică şi sistematică a tuturor prevederilor regulamentului referitoare la organizarea concursului pentru schimbarea sediului executorului judecătoresc confirmă că cererile pentru schimbarea sediului trebuie înregistrate şi verificate anterior emiterii unei hotărâri pentru organizarea concursului.

Recurenta-reclamantă solicită, subsecvent casării sentinţei recurate, rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs şi admiterea acţiunii, pentru motivele pe care le reiterează în calea de atac, precizând şi că nulitatea actelor administrative este solicitată parţial, doar în ceea ce o priveşte pe reclamantă.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimata-pârâtă UNEJ a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a depus întâmpinare, invocând excepţia tardivităţii recursului declarat de reclamantă, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Criticile formulate de reclamanta B. se circumscriu, în esenţă, argumentului unei greşite interpretări a prevederilor art. 791 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 (aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 210/2001), în lipsa coroborării acestui text de lege, în principal, cu prevederile art. 20, art. 21, art. 22 şi art. 28 din acelaşi Regulament, precum şi cu celelalte prevederi referitoare la organizarea şi desfăşurarea concursurilor organizate de UNEJ. În opinia recurentei, o interpretare corectă a dispoziţiilor referitoare la organizarea concursului de schimbare a sediului executorului judecătoresc într-o altă circumscripţie teritorială impune verificarea şi validarea cererilor de schimbare a sediului depuse de solicitanţi, anterior luării deciziei declanşării concursului.

Înalta Curte va respinge criticile reclamantei, ca nefondate, apreciind că prima instanţă a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente cauzei, cuprinse în Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000.

Potrivit art. 79 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000, schimbarea sediului biroului executorului judecătoresc dintr-o circumscripţie în alta se face, la cerere, pe locurile vacante prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. d), iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cererea de schimbare a sediului biroului executorului judecătoresc se face în termen de 10 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, a listei cuprinzând posturile vacante.

În ipoteza în care numărul de cereri depuse conform acestui text de lege este mai mare decât numărul posturilor vacante dintr-o circumscripţie a judecătoriei, posturile se vor ocupa prin concurs, în ordinea mediilor obţinute de candidaţi, conform art. 791 alin. (1) din Regulament, iar conform alin. (5), cererile de înscriere la concurs se depun, cu cel puţin 20 de zile înainte de data susţinerii acestuia, la Camera executorilor judecătoreşti în a cărei circumscripţie candidatul are sediul biroului.

În speţă, după depunerea cererilor de schimbare a sediului, formulate conform art. 79 din Regulament, s-a constatat că numărul de cereri excede posturilor vacante din Bucureşti, astfel încât s-a procedat la declanşarea concursului, conform art. 791 alin. (1) din Regulament. După expirarea termenului de depunere a cererilor de înscriere, s-a constatat că au fost depuse mai puţine cereri decât numărul de posturi disponibile, împrejurare pe care recurenta-reclamantă o critică, apreciind că, dacă UNEJ ar fi verificat anterior cererile de schimbare a sediului, ar fi constatat că numărul cererilor valide se situează sub numărul de locuri disponibile, astfel încât nu ar mai fi luat propus Ministerului Justiţiei organizarea concursului.

Înalta Curte reţine că procedurile prevăzute pentru schimbarea sediului într-o altă circumscripţie, reglementate de art. 79 şi art. 791 din Regulament, au regim juridic distinct, la fel şi cererile depuse de executorii interesaţi de schimbarea sediului. Astfel, în prima etapă persoanele interesate pot depune cereri de schimbare a sediului, iar dacă numărul acestor cereri excede locurilor disponibile, se trece la a doua etapă, în care solicitanţii depun cereri de înscriere la concurs.

Cererea de schimbare a sediului şi cererea de înscriere la concurs nu au parte de tratament identic, regimul acestora fiind diferit inclusiv sub aspectul procedurii de avizare/verificare derulate după depunere. Astfel, cererea de schimbare a sediului este supusă doar avizării Consiliului UNEJ, conform alin. (4) al art. 79, cu condiţia ca în circumscripţia judecătoriei de unde se solicită schimbarea sediului să îşi desfăşoare în continuare activitatea cel puţin un executor judecătoresc. Pe de altă parte, cererea de înscriere la concurs este supusă verificărilor prevăzute de art. 20 şi 28 din Regulament, întrucât dispoziţiile art. 791 din Regulament se completează cu art. 20, 21 şi ale art. 23, 25-36 şi 44, care reglementează procedura de organizare şi desfăşurare a concursului.

Înalta Curte constată că art. 79 din Regulament nu prevede o obligaţie în sarcina UNEJ de a verifica "validitatea" cererilor de schimbare a sediului înainte de declanşarea concursului în raport de anumite condiţii, după cum greşit susţine recurenta-reclamantă, fiind prevăzută doar o procedură de avizare a acestora. Numai dacă se constată ivită situaţia prevăzută de art. 791 alin. (1), prevederile art. 20 alin. (1) şi art. 28 alin. (1) lit. a) din Regulament (cu care se completează art. 791, conform alin. (9) din acest articol) reglementează obligaţia Comisiei pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor de înscriere la concurs sau examen de a verifica cererile de înscriere la concurs şi de a le admite/respinge printr-o hotărâre, însă aceste dispoziţii sunt aplicabile strict în cazul acestor cereri, depuse după declanşarea concursului, iar nu şi cererilor de schimbare a sediului, reglementate doar de dispoziţiile art. 79 din Regulament, care nu conţin o prevedere referitoare la completarea acestui text de lege cu dispoziţiile art. 20, 21 şi ale art. 23, 25-36 şi 44 din Regulament.

În concluzie, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă susţine o interpretare eronată a prevederilor art. 791 alin. (1), coroborate cu art. 20-28 din Regulament, considerând în mod greşit că aceste dispoziţii, aplicabile în cazul organizării concursului, sunt incidente şi în cazul cererilor de schimbare a sediului executorului judecătoresc, reglementate de art. 79 din Regulament. Astfel cum rezultă şi din sentinţa instanţei de fond, condiţia suficientă a declanşării concursului este, conform art. 791 alin. (1) din Regulament, ca numărul de cereri de schimbare de sediu să depăşească numărul locurilor disponibile, în timp ce numărul de cereri efective de înscriere la concurs nu este relevant din perspectiva legalităţii procedurii de demarare a concursului.

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile reclamantei din recurs, urmând a menţine soluţia instanţei de fond, de respingere a cererii de anulare a Hotărârii nr. 79/11.09.2015 a Consiliului UNEJ şi a OMJ nr. 3011/C/23.09.2015, aceste acte administrative fiind emise cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la organizarea concursului de schimbare a sediului executorilor judecătoreşti din 10.11.2015.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1528 din 28 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2021.