Peremption of administrative appeal for salary recalculation due to six-month procedural dormancy

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 6 septembrie 2016, reclamanta A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei de a emite ordinul de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare, cu drepturile acordate prin sentinţa civilă nr. 36/18.01.2008 a Tribunalului Maramureş rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2410/R/10.11.2009 a Curţii de Apel Cluj privind creşterile salariate de 2%, 5% şi 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 privind creşterile salariale, de la data solicitării 8.08.2016.

În data de 11 octombrie 2016, reclamanta A. şi-a completat acţiunea, solicitând şi anularea Ordinului nr. 3532/C/28.09.2016, prin care i s-a recunoscut clasa de salarizare 106 gradaţia 5, fără însă a se emite ordinul şi pentru drepturile stabilite prin sentinţa civilă nr. 36/2008, de maniera următoare: "… sub acest aspect înţeleg să contest şi acest ordin comunicat la 4.10.2016 de Ministerul Justiţiei şi solicit să îmi completeze Ordinul emis nr. 3532/C/28.09.2016 cu aceste drepturi recunoscute prin hotărârile judecătoreşti care i-au fost acordate, drepturi care fac parte din indemnizaţia de încadrare lunară conform Decizie nr. 23/2015 a ÎCCJ, începând cu data de 01.08.2016".

În data de 25 noiembrie 2016, reclamanta A. a depus o nouă completare de acţiune, solicitând obligarea Ministerului Justiţiei să emită ordinul de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare, cu drepturile acordate prin sentinţa civilă nr. 36 din 18 ianuarie 2008 a Tribunalului Maramureş, a cărui dispozitiv a fost lămurit în Camera de consiliu din 23.11.2016 în sensul că tranşele de indexare menţionate în sentinţă au fost incluse în indemnizaţia de încadrare începând cu datele menţionate în hotărâre. Această sentinţă a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 2410/R din 10.11.2009 a Curţii de Apel Cluj privind creşterile salariale de 2%, 5 % şi 11%. prevăzute de O.G. nr. 10/2007.

Iniţial a solicitat emiterea ordinului cu data de 1 august 2016, însă prin prezenta a solicitat ca pârâta să emită ordinul de salarizare şi pe trei ani retroactiv introducerii acţiunii, respectiv din 1 august 2013, în continuare şi pentru viitor, sub sancţiunea plăţii în favoarea reclamantei a unei penalităţii de 100 RON/zi de întârziere.

A mai solicitat obligarea Ministerului Justiţiei să-i plătească diferenţa dintre drepturile salariale recalculate potrivit celor de mai sus şi drepturile salariale efectiv încasate începând cu 1 august 2013, a dobânzii legale aferente fiecărei diferenţe lunare calculate de la data scadenţei fiecărei diferenţe lunare până la data plăţii efective şi integrale, precum şi actualizarea acestor sume cu inflaţia calculată de la data scadenţei fiecărei diferenţe lunare până la data plăţii efective integrale.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 483 din data de 15 februarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, având ca obiect "obligare emitere act administrativ", ca inadmisibilă în privinţa contestării ordinului nr. 3532/C/28.09.2016, şi ca nefondată în rest.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 483 din data de 15 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. prin moştenitor B..

4. Soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată perimat recursul, în considerarea următoarelor argumente:

Cererea de recurs a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre competentă soluţionare, iar prin încheierea din data de 27 februarie 2020, judecata recursului a fost suspendată pentru lipsa părţilor, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din data de 29.09.2021 s-a dispus citarea părţilor în vederea discutării excepţiei de perimare, acordându-se termen de judecată la data de 02.02.2022.

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de şase luni.

Legiuitorul a reglementat perimarea în cuprinsul art. 416-418 C. proc. civ., conferindu-i natura juridică a unei sancţiuni procedural pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, fiind totodată şi o "prezumţie de desistare", dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată.

Din conţinutul textului procedural mai sus evocat, rezultă că pentru a opera perimarea trebuie să fie îndeplinite cumulative următoarele condiţii: instanţa a fost învestită cu o cerere care se judecă în primă instanţă sau într-o cale de atac; pricina să fie rămas în nelucrare timp de 6 luni, lăsarea pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţilor.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit art. 181 din C. proc. civ., astfel încât acesta se împlineşte în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare şi începe să curgă de la data ultimului act de procedură efectuat în cauză, care nu a mai fost urmat, din culpa părţii, de alte acte de procedură necesare pentru judecarea pricinii.

Excepţia de perimare este o excepţie dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este o excepţie absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor, dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

În speţă, recursul a fost înregistrat pe rolul acestei instanţe, iar la data de 22 februarie 2020 s-a dispus suspendarea judecăţii în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., text ce reglementează cazul voluntar de suspendare al judecăţii, când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei şi nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Aşa fiind, cum de la momentul suspendării judecării recursului, ca urmare a conduitei procesuale pasive adoptată de părţi a trecut mai mult de 6 luni, Înalta Curte urmează a constata intervenită perimarea.

5. Temeiul de drept al soluţiei

Având în vedere că în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, potrivit dispoziţiilor art. 417 - 418 din C. proc. civ., văzând că sunt întrunite condiţiile pentru constatarea perimării, prevăzute de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate perimarea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanta A. prin moştenitor B. împotriva sentinţei civile nr. 483 din data de 15 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2022.