Peremption of appeal for annulment due to six-month procedural inactivity

Şedinţa publică din data de 18 mai 2021

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a înregistrat, la data de 11.04.2016, dosarul nr. x/2016, având ca obiect contestaţia în anulare formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 23.02.2016, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2015.

Prin Rezoluţia din data de 26.04.2016, contestatoarea S.C. A. S.R.L. a fost obligată la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin cererea înregistrată la data de 12.05.2016, în dosarul nr. x/2016, S.C. A. S.R.L. a solicitat ajutor public judiciar, sub forma reducerii taxei judiciare de timbru de la 100 RON la 0 RON.

Prin încheierea din data de 17.05.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte a respins cererea formulată de S.C. A. S.R.L., prin care aceasta solicita acordarea ajutorului public judiciar sub forma reducerii taxei judiciare de timbru, reţinând, în esenţă, că petenta nu se încadrează în ipoteza avută în vedere de dispoziţiile art. 42 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Împotriva încheierii din data de 17.05.2016, petenta a formulat cerere de reexaminare, înregistrată la data de 8.06.2016.

Prin încheierea din data de 15.06.2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de reexaminare formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 17 mai 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, prin care s-a respins cererea privind acordarea de facilităţi sub forma reducerii taxei judiciare de timbru.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie în anulare petenta S.C. A. S.R.L., înregistrată sub nr. dosar x/2016, iar, prin Decizia nr. 3217 din data de 17.11.2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia în anulare formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din 15 iunie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie în anulare petenta S.C. A. S.R.L., întemeiată în mod formal pe dispoziţiile art. 508 alin. (4), art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că pentru data de 17 noiembrie 2016, când a avut loc judecata, procedura de citare nu a fost îndeplinită legal, iar contestatoarea nu a participat la judecată, instanţa încălcând dispoziţiile art. 157 alin. (1) lit. c), h) şi j) C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 2178 din 9 iunie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia în anulare ca inadmisibilă, reţinând în esenţă, că un exerciţiu legal al contestaţiei în anulare, cale extraordinară de atac, este condiţionat de invocarea unor motive de fapt care să se circumscrie în mod riguros celor limitativ prevăzute de art. 503 alin. 1şi respectiv art. 503 alin. (2) C. proc. civ.

S-a reţinut că motivele invocate de către contestatoare în susţinerea cererii sale nu pot fi încadrate în textele de lege invocate drept temei al căii de atac exercitate în cauză, contestaţia în anulare fiind inadmisibilă.

Împotriva Deciziei nr. 2178 din 9 iunie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat contestaţie în anulare S.C. A. S.R.L., invocând dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi (2) pct. 2 şi art. 508 din C. proc. civ., înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. de dosar x/2017

Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare ce face obiectul prezentei judecăţi

Prin Decizia nr. 2229 din 29 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017 s-a respins cererea de acordare facilităţi formulată de contestatoare, ca fiind formulată abuziv, conform art. 12 din C. proc. civ., republicat, deopotrivă, anulându-se contestaţia în anulare formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 2178 din 9 iunie 2017 a Inaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, secţia contencios administrativ si Fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017, ca netimbrată.

Contestaţia în anulare

Împotriva Deciziei nr. 2229 din 29 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat contestaţie în anulare S.C. A. S.R.L., invocând dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi (2) pct. 2 şi art. 508 alin. (4) din C. proc. civ.

Încheierea de suspendare a judecăţii

Prin încheierea de şedinţă din data de 09 iunie 2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecăţii contestaţiei în anulare declarate de contestatoarea S.C. A. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părţi, deşi legal citate, nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupa contestaţiei în anulare

Examinând cu prioritate excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:

"(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 09 iunie 2020, a fost dispusă suspendarea judecăţii contestaţiei în anulare, având în vedere lipsa părţilor, legal citate, la strigarea pricinii, precum şi nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.

Încheierea de şedinţă din data de 09 iunie 2020 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 09 decembrie 2020.

Înalta Curte constată că procedura de citare la acel termen de judecată a fost legal îndeplinită cu ambele părţi din proces, conform Procesului-verbal de înmânare ataşat la dosar, din cuprinsul căruia rezultă că citaţia comunicată societăţii contestatoare la adresa indicată de aceasta, a fost depusă la cutia poştală la data de 29.05.2020, precum şi conform Dovezii de înmânare ataşată la dosar, din cuprinsul căreia rezultă că citaţia cu autoritatea intimată pentru termenul de judecată din data de 09 iunie 2020 a fost primită de funcţionarul însărcina cu primirea corespondenţei, la data de 29 mai 2020, care a şi aplicat ştampila instituţiei pe dovada de înmânare, aspect reţinut, de altfel în practicaua încheierii de şedinţă întocmită pentru respectivul termen de judecată.

Deşi încheierea de şedinţă din data de 09 iunie 2020 este definitivă, conform art. 414 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., părţile au avut posibilitatea timp de 6 luni de la momentul suspendării judecăţii să solicite reluarea judecării procesului, printr-o cerere formulată în conformitate cu dispoziţiile art. 415 alin. (1) C. proc. civ.

Cum în cauză, în interiorul termenului de 6 luni, ce s-a împlinit la data de 09 decembrie 2020, niciuna dintre părţi nu a manifestat stăruinţă în soluţionarea litigiului prin formularea unei cereri de repunere pe rol a cauzei, de " redeschidere" conform art. 415 alin. (1) C. proc. civ. aceasta fiind singurul remediu pentru invocarea unei eventuale nelegalităţi a încheierii de suspendare, iar în toată această perioadă nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, în condiţiile în care, conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ. " orice..contestaţie ... şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, . . . . . . . . . .dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni", iar contestatoarea nu a făcut demersuri în vederea reluării judecăţii, înainte de a se împlini termenul de perimare şi nici dovada că a fost împiedicată să stăruie în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa sa, Înalta Curte urmează a admite excepţia perimării, invocată din oficiu, constatând perimată contestaţia în anulare.

Înalta Curte reţine că, la data de 04.01.2021, când contestatoarea a înţeles să formuleze " cererea de reluare", ataşată la dosar, termenul de perimare de 6 luni se împlinise deja încă din data de 09 decembrie 2020, contestaţia în anulare perimându-se " de drept" la acest moment.

În conformitate cu dispoziţiile legale anterior menţionate, perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, ce operează de drept, atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac, având un caracter mixt, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare de judecată, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea pricinii.

Constatând astfel că, de la momentul suspendării judecăţii, din data de 09 iunie 2020, până la data de 09 decembrie 2020, când s-a împlinit termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., nu a fost formulată de către părţi, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., că nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură şi nu există vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată şi nici nu există vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., excepţia perimării invocată din oficiu, este fondată.

Astfel, în analiza prioritară a excepţiei absolute şi peremptorii de perimare a judecăţii, invocată din oficiu, conform art. 420 alin. (2) C. proc. civ., instanţa va reţine că atâta vreme cât pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor începând cu data de 09 iunie 2020, care nu au făcut demersuri în vederea reluării judecăţii şi nici dovada că ar fi intervenit situaţii care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, suspendarea se datorează pasivităţii exclusive a părţilor, fiind menţinută mai mult de 6 luni.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte, dând eficienţă sancţiunii instituite prin art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., care arată că termenul de perimare este de 6 luni dacă a rămas cauza în nelucrare din vina părţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1), coroborat cu art. 420 şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., va admite excepţia perimării, invocată din oficiu şi va constată perimată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. SRL

Pe cale de consecinţă,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia perimării, invocată din oficiu.

Constată perimată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 2229 din 29 mai 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 18 mai 2021.