Recruitment appeal declared null for lack of specific cassation grounds; integrity agency prevailed

Şedinţa publică din data de 18 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 02.03.2021 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate solicitând anularea Raportului de evaluare nr. x/15.02.2018 întocmit de pârâtă.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 137/2018 din 04.10.2018, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate, având ca obiect anulare act administrativ.

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 137/2018 din 04.10.2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând generic dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În cadrul cererii de recurs, recurentul reia susţinerile din cadrul acţiunii de fond, arătând că, în fapt, în urma sesizării transmise de o persoana fizica la ANI a fost înregistrata lucrarea nr. x/2014 cu privire la faptul că recurentul - reclamant, consilier local în cadrul Consiliului locat Marasesti, judetul Vrancea a încălcat prevederile legale privind regimul juridic al incompatibilitatilor deoarece, conform celor mentionate de petitionar, detine functia de consilier în cadrul Consiliului local Marasesti şi funcţia de administrator la S.C. B. S.R.L. Marasesti, avand contracte de furnizare servicii încă din anul 2000, contracte de închiriere spatii comerciale si terenuri de la Primaria orasului Marasesti.

In scopul solutionării lucrării, Agentia Nationala de Integritate a solicitat mai multe documente de la Primaria orasului Mărăşeşti, care, prin Adresa nr. x comunică faptul că:

"potrivit Notei interne nr. 59/25.05.2015 emisa de Serviciul buget contabilitate între Primaria orasului Marasesti si S.C. B. S.R.L. Marasesti nu au fost incheiate contracte de prestari servicii, întrucât cheltuielile au avut caracter ocazional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .".ln acest context, în perioada 2009 - 2013 au fost emise facturi fiscate de catre S.C. C., beneficiarul fiind Primăria orasului Marasesti, pentru protocol alegeri, furnizare rechizite alegeri si prestare de servicii. Valoarea totala a acestora fiind de 30.736,69 RON.

Prin raportul contestat s-au reţinut următoare: "Din analiza documentelor depuse la dosar rezulta că, in perioada 29.12.2009 (data numirii sale în funcţia de administrator la S.C. B. SRL) - 21 noiembrie 2013 (data ultimei facturi emise de către S.C. B. SRL) A., consilier local in cadrul Consiliului local Marasesti iudetul Vracea a incalcat regimul iuridic al incompatibilitatilor, respectiv dispozitiile art. 90 din Legea nr. 161/2003 . deoarece S.C. B.- societate la care detine functja de administrator din data de 29.12.2013 a emis facturi fiscal pentru servicii si produse de protocol".

Susţine recurentul - reclamant că interpretarea data de instanţă dispozitiitor art. 90 din Legea nr. 161/2003 si extinderea aplicării si la alte categorii de documente decat cele la care legea se refera expres constituie o încalcare a dispozitiilor art. 10 din Noul C. civ., cu aplicabilitate generala in materia drepturilor civite. Acest articol interzice analogia si dispune ca Legile care deroga de la o dispozitie qenerala, care restrang exercitiul unor drepturi civile sau care prevad sanctiuni civile se aplica numai in cazurile expres si limitativ prevazute de lege" .

Astfel, art. 90 alin. (1) din Legea 161/2003 urmăreste asigurarea transparentei în exercitarea functiilor publice eliminarea posibilitătii de interpunere a unor interese private intereselor cornunitätilor locale, textul conţinând o interdictie expresă. generală şi neconditionată a persoanelor care detin functia de consilier local de a încheia contracte comerciale de prestări servicii, executare de lucrări, de furnizare de produse cu autorităţile administratiei publice locale din care fac parte,cu institutii aflate în subordine ori autoritatea consiliului judeţean, prezumând ab initio că pentru înlăturarea oricărui dubiu cu privire la corecta derulare al raporturilor comerciale este necesar să nu existe confuziune între cele două calităti, publică şi privată, în care actionează aceeaşi persoană.

Când legiuitorul a introdus interdictia expresă de a încheia contracte comerciale recurentul consideră ca s-a referit la forma solemna a acestora, asa cum este cerută şi de legislatia de achiziţii publice, cu o procedura prealabilă de cerere si oferta si nicidecum la achizitiile de produse efectuate ocazional iar aceasta interdictie ar fi fost încălcată daca s-ar fi incheiat unul dintre contractele enumerate in mod limitativ de lege între S.C. B. S.R.L. Marasesti si Primaria orasutui Marasesti, deoarece s-ar putea presupune că, prin dubla sa calitate as fi putut influenţa în vreun fel încheierea acestora, dar, atât timp cât achiziţia produselor a avut loc prin deplasarea persoanei de contact din cadrul Primariei orasutui Marasesti la sediul societatii, aici luand legatura cu angajatul de serviciu din ziua respectiva si nicidecum cu recurentul, nu înţelege cum ar fi putut influenţa decizia cumparatorului.

Mai susţine recurentul că produsele şi serviciile oferite au fost achiziţionate sporadic, pentru asigurarea protocolului în ziua de alegeri sau masa unor echipe de control, si au fost oferite de societatea sa deoarece, la momentul respectiv, deţinea singurul restaurant din oraş.

Apărările intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate nu a formulat întâmpinare împotriva recursului promovat de reclamant, ci doar Concluzii Scrise, în cadrul cărora solicită respingerea recursului, ca nefondat, constatându-se că soluţia de respingere a acţiunii formulată de acesta împotriva Raportului de evaluare nr. x.,02.2018 pronunţată prin sentinţa civilă nr. 137/04.10.2018 este temeinică şi legală.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului, ataşată la dosar, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 18 mai 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte o constată ca fiind întemeiată, raportat la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., reţinând următoarele:

Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În cauză, reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/15.02.2018 întocmit de aceasta.

Ca urmare a respingerii acţiunii de către prima instanţă, reclamantul A. a declarat recurs şi, invocând generic dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a reluat aproape integral susţinerile din cadrul acţiunii de fond.

Examinând cererea de recurs, din perspectiva îndeplinirii condiţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui text de lege:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Reţine astfel Înalta Curte că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Analizând cererea de recurs din perspectiva dispoziţiilor mai sus menţionate, se constată că recursul, generic întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu conţine critici care să poată fi încadrabile în textul legal menţionat; aceasta în condiţiile în care recurentul - reclamant reiterează, în calea extraordinară de atac, aspectele sesizate în acţiunea cu care a învestit instanţa de judecată, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc sentinţa atacată. Dimpotrivă, se reiau aspecte în ce priveşte fondul cauzei, aşa cum au fost redate în acţiunea introductivă de instanţă.

Se constată, aşadar, că recurentul - reclamant, în cadrul cererii de recurs, doar a reiterat aspectele susţinute şi la judecata pe fond a pricinii, fără a critica în concret argumentele avute în vedere de instanţa de fond la pronunţarea hotărârii recurate, în condiţiile în care obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor formulate, în raport cu soluţia primei instanţe, motivarea imprecisă sau generală atrăgând sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, având în vedere că, din ansamblul criticilor formulate nu se desprind argumentele ce susţin nelegalitatea hotărârii de fond, instanţa de control judiciar neputând încadra susţinerile părţii în vreunul din motivele de nelegalitate strict şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în condiţiile în care cererea de recurs reprezintă doar o reluare a acţiunii formulate la primul ciclu procesual.

Ori, în practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

În speţa de faţă, însă, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă unuia din motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate.

Obligaţia de motivare presupune indicarea în concret a criticilor neanalizate, a normei de drept material aplicabile în speţă şi a modului în care aceasta a fost încălcată sau greşit aplicată la situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, or, recurentul nu a indicat niciun element de natură a contura incidenţa cel puţin a unui motiv de casare din cele prevăzute limitativ de norma legală anterior menţionată.

Lecturând cererea de recurs, Înalta Curte nu a putut identifica în cadrul acesteia critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa de fond, recurentul neexpunând în ce constă nelegalitatea hotărârii, care sunt normele de drept încălcate sau aplicate greşit de instanţa de fond şi necombătând în vreun fel raţionamentul acesteia, motiv pentru care instanţa de recurs nu poate exercita controlul judiciar.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului nu reprezintă veritabile critici împotriva sentinţei recurate şi, ca atare, nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

Această soluţie nu aduce atingere Constituţiei României, care prevede exercitarea căilor de atac în condiţiile prevăzute de lege, şi nici Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care prevede dreptul la un singur grad de jurisdicţie în materie civilă (art. 6 par. 1 CEDO şi care are prioritate de aplicare faţă de dreptul generic la un remediu efectiv prev. de art. 13 din Convenţie), referirea la "recurs" neputând fi în niciun caz înţeleasă ca referindu-se la calea de atac de reformare a recursului din dreptul intern, înţelesul corect al acestei noţiuni fiind acela de "remediu".

Este evident că motivele de nelegalitate trebuie să îmbrace forma unor critici concrete aduse acesteia, a unor aspecte referitoare la modul de aplicare a legii de către prima instanţă la situaţia concretă, nicidecum nu pot fi formulate sub forma unor susţineri generale, pur teoretice, din care instanţa de recurs să poată deduce anumite aspecte neprecizate expres de recurent, legate de nelegalitatea hotărârii.

Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8, motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate iar textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Raportat la aceste considerente teoretice, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică concretă împotriva hotărârii recurate, respectiv nu a menţionat critici punctuale pe aspectele reţinute în considerentele sentinţei recurate, susţinerile sale referitoare la situaţia de fapt neputându-se încadra în niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute strict şi limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în condiţiile în care recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac.

Reţinând astfel că, prin cererea de recurs nu a fost formulată nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute strict şi limitativ la dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nulitatea recursului.

Soluţia instanţei de recurs. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse şi reţinând că recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, admiţând excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul formulat de reclamantul A., făcând aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 137/2018 din 4 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 18 mai 2021.