Forfeiture of appeal for filing outside the statutory deadline despite claimed defective service and unauthorized procedural address

Şedinţa publică din data de 18 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

I. Circumstanţele cauzei

I. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 7.12.2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene şi Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - OIPOSDRU - MECS, a solicitat:

- anularea adresei nr. x/06.08.2015 reprezentând Notificare de reziliere a contractului de finanţare identificat cu nr. x, emisa de OIPOSDRU-MECS;

- obligarea OIPOSDRU-MECS la analiza pe fond a tuturor cererilor de rambursare si cererilor de plata respinse in cadrul proiectului nr. x;

şi, pe cale de consecinţa:

- obligarea OIPOSDRU-MECS la validarea cheltuielilor eligibile din cererile de rambursare/si cererile de plata respinse in cadrul proiectului nr. x si transmiterea acestora la plata;

- obligarea paratelor, in temeiul ort. 451 si următoarele din C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecata, constând in taxa judiciara de timbru, onorariu experţi, onorariu avocaţial, precum si orice alte cheltuieli ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2941 din 14 iulie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA ORGANISMUL INTERMEDIAR PENTRU PROGRAMUL OPERAŢIONAL SECTORIAL DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2941 din 14 iulie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, reţinerea cauzei spre judecare şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

4. Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului, intimatul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Capital Uman a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia, în principal, a invocat, excepţia tardivităţii recursului promovat de recurenta - reclamantă, solicitând, în subsidiar, respingerea acestuia şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii de fond.

În susţinerea excepţiei tardivităţii recursului, a arătat intimatul - pârât că a fost depăşit cu mult termenul de 15 zile de la comunicarea Sentinlei civile nr. x.07.2017 în care putea fi declarat in mod legal recursul. Comunicarea hotărârii judecătoreşti de către prima instanţă s-a făcut către intimatul-pârât la data de 23.08.2018 şi, raportat la această dată, fără a avea posibilitatea verificării, a considerat că această hotărâre a fost comunicată reprezentatului conventional al reclamantei tot în jurul acestei date, cu atât mai mult cu cât sediul reprezentatului convenţional al reclamantei din judecata în fond este în aceeaşi localitate cu sediul instantei.

Având în vedere că recursul a fost declarat la data de 16. 11.2018, intimatul-pârât apreciază că termenul de 15 zile de declarare legală a căii de atac a fost încălcat de reclamantă, acest aspect urmând a fi clarificat de instanţa de recurs.

Referitor la afirmaţiile recurentei conform cărora "sentinţa nu a fost comunicată subscrisei la sediul său, iar pretinsul sediu ales nu a existat în realilate, deoarece în contractul de asistenţă juridică şi reprezentare nu am inserat împuternicirea doamnei avocat (...) si procedeze la desemnarea unui sediu ales" intimatul - pârât consideră că acestea nu sunt de natură a justifica depunerea recursului peste termen, ci denotă o neglijenţă din partea reclamantei.

Susţine astfel că, A. nu poate invoca propria culpă (nemo auditur propriam turpitudinem allegans) pentru nedepunerea în temen a recursului.

Mai evocă intimatul - pârât că, prin încheierea din 15.10.2018, pronunţată în şedinţa din Camera de Consiliu, Curtea de Apel Bucuresti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de recomunicare a Sentintei civile nr. 2941/14.07.2017, formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Pe fondul recursului, solicită a se constata că acesta este nefondat iar criticile aduse de recurentă sentinţei de fond, sunt în mod clar nejustificate.

5. Răspunsul la întâmpinare

Împotriva întâmpinării, recurenta - reclamantă a formulat Răspuns, în cadrul căruia a solicitat a se respinge excepţia tardivităţii recursului şi a se admite recursul, astfel cum a fost formulat.

În ceea ce priveşte tardivitatea recursului, solicită a se constata că a luat la cunoştinţă de conţinutul sentinţei recurate abia în data de 08.11.2018, când o copie a sentinţei a fost ridicată de la Curtea de Apel Bucureşti de către domnul avocat B., iar sentinţa fusese comunicată reclamantei la sediul Cabinetului de avocat C., în condiţiile în care titularul acestui cabinet nu a fost mandatat că comunice instanţei o adresă la care să fie efectuate actele de procedură, adresă diferită de cea a sediului A..

Pe de altă parte, mai susţine recurenta - reclamantă, nici asociaţia nu a indicat o altă adresă la care să îi fie comunicate actele de procedură, iar alegerea unei alte adrese decât sediul persoanei juridice nu se poate realiza decât de către reprezentantul legal, iar nu de către avocatul său.

Invocă neîndeplinirea condiţiei prevăzute imperativ de art. 158 C. proc. civ., susţinând că, chiar şi în cazul în care avocatul ar fi fost împuternicit să transmită instanţei un sediu ales al persoanei juridice pe care o reprezintă, acesta avea obligaţia de a indica şi persoana desemnată pentru primire actelor de procedură.

Consideră astfel recurenta că, în speţa de faţă, comunicarea hotărârii judecătoreşti s-a efectuat cu încălcarea dispoziţiilor art. 158 C. proc. civ. şi cu depăşirea mandatului avocatului - art. 2017 alin. (1) din C. proc. civ., fiind lovită de nulitate relativă, ce a generat vătămarea părţii, prin aceea că s-ar fi depăşit termenul de declarare a recursului.

II. Procedura de soluţionare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, în temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, ataşată la dosar, a fost fixat primul termen pentru soluţionarea recursului ce face obiectul prezentei judecăţi, la data de 18 mai 2021, cu citarea părţilor.

III. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte, raportat la dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., având de analizat "mai întâi" excepţia tardivităţii recursului, invocată de intimatul - pârât Ministerul Educaţiei Naţionale - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Capital Uman în cadrul întâmpinării formulate împotriva recursului promovat de recurenta - reclamantă A., va verifica în acest sens dacă a fost respectat termenul de declarare a căii de atac a recursului, prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004.

În acest sens, instanţa de control judiciar reţine că, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".

Prin dispoziţiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Aşadar, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Înalta Curte reţine că sentinţa civilă nr. 2941 din 14 iulie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 23 august 2018, conform Procesului-verbal de înmânare aflat la dosarul instanţei de fond. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment şi se împlinea la data de 10 septembrie 2019, aceasta fiind ultima zi de declarare a căii de atac, potrivit dispoziţiilor art. 181, raportat la art. 184 din C. proc. civ.

În cauză, cererea de recurs a fost depusă la data de 16.11.2018 de apărătorul ales al părţii, conform ştampilei aplicate pe cererea de recurs, ataşată la dosar, aşadar, cu depăşirea termenului legal, absolut şi imperativ prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ. .

Prin urmare, recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal şi nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate.

Cât priveşte afirmaţiile recurentei în sensul că " sentinţa nu a fost comunicată subscrisei la sediul său, iar pretinsul sediu ales nu a existat în realitate, deoarece în contractul de asistenţă juridică şi reprezentare nu am inserat împuternicirea doamnei avocat C. să procedeze la desemnarea unui sediu ales", apreciază Înalta Curte că acestea reprezintă în fapt critici de nelegalitate aduse procedurii de comunicare a hotărârii recurate.

De altfel, reţine Înalta Curte că procedura de comunicare a hotărârii recurate a şi fost analizată de instanţa de fond, la momentul soluţionării cererii recurentei - reclamante, de "recomunicare a sentinţei", prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 15.10.2018 (dosar de fond), această instanţă constatând că " potrivit Procesului-verbal de înmânare de la fila x, aceasta a fost comunicată la sediul procesual ales", motiv pentru care a şi respins cererea de recomunicare, împotriva acestei soluţii reclamanta având dreptul de a exercita, de asemenea, calea de atac a recursului, de care însă nu a uzat.

Nici criticile ce vizează neîndeplinirea cerinţei imperative prevăzută la art. 158 alin. (1) C. proc. civ., ce constă în obligaţia de a indica " şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură", nu pot fi reţinute, în condiţiile în care, în cadrul Precizărilor ataşate la fila x din Volumul II al dosarului de fond, reclamanta, prin doamna avocat C. a indicat atât sediul procesual ales " la Cabinet de Avocat " C. situat în Bucureşti", cât şi " persoana desemnată pentru primirea corespondenţei av. C.", astfel cum impun dispoziţiile anterior menţionate.

Deopotrivă, nici susţinerile recurentei referitoare la o eventuală depăşire a limitelor mandatului dat de reclamantă doamnei avocat C., nu pot fi reţinute de această instanţă, ce nu este chemată a tranşa raporturile juridice contractuale dintre client şi avocat, astfel cum au fost acestea stabilite în cadrul contractului de asistenţă juridică, ce are natura unui contract de mandat, instanţa fiind terţ de acesta.

Faţă de toate acestea, reţine Înalta Curte că neexercitarea dreptului procesual - în speţă, a recursului - în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancţiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., care este decăderea, iar consecinţa este rămânerea definitivă a hotărârii la data expirării termenului, astfel încât aceasta nu mai poate fi analizată.

IV. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, neidentificând existenţa vreunui motiv de ordine publică, care ar putea atrage nulitatea hotărârii recurate, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta A., ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 2941 din 14 iulie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv declarat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 18 mai 2021.