Insurer-guarantee fund's cassation appeal rejected; lower court's indemnity award for damaged and missing cargo rolls upheld.

Şedinţa publică din data de 13 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 23.08.2017, reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguratilor, a solicitat anularea în parte a deciziei FGA nr. 7519/14.7.2017 şi, pe cale de consecinţă, modificarea art. 2 din decizie în sensul de a obliga pârâta la plata către reclamantă a următoarelor sume de despăgubire conform dosarului de daună x:

- suma de 99.971,21 RON (contravaloarea a 28.795,86 euro la data emiterii deciziei) cu titlu de despăgubire aferentă celor 115 role avariate specificate potrivit raportului de expertiză efectuat în dosar;

- suma de 2.646,02 RON, (contravaloarea a 579,696 euro la data emiterii deciziei) cu titlu de despăgubire aferentă celor 2 role constatate lipsă în urma producerii riscului asigurat.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 412/2019 din 05 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă acţiunea.

A fost anulată în parte decizia FGA nr. 7519/14.07.2017, în ceea ce priveşte art. 2 din decizie şi a fost obligat pârâtul FGA la plata către reclamantă a sumei de 99.971,21 RON cu titlul de despăgubire aferent celor 115 role avariate plus a sumei de 2.646,02 RON cu titlul de despăgubire aferent celor 2 role constatate lipsă.

A fost menţinută în rest decizia FGA nr. 7519/14.07.2017.

A fost obligat pârâtul la cheltuieli de judecată către reclamantă în sumă de 6.602,39 RON.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei, reţinerea cauzei spre soluţionare, respingerea acţiunii.

În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond a soluţionat cauza cu încălcarea dispoziţiilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 coroborat cu art. 21 alin. (2) din Norma nr. 16/2015, art. 1270 din C. civ.

A menţionat că instanţa de fond a achiesat în mod greşit la concluziile expertului judiciar, invocând dispoziţiile art. 13.4 lit. a) din condiţiile de asigurare, arătând că în cauză nu a fost stabilit procentul de avariere/recuperare a rolelor avariate, fiind o contradicţie în ceea ce priveşte numărul acestora, respectiv 115 conform hotărârii judecătoreşti sau 96 role conform raportului de expertiză realizat în cauză.

Instanţa de judecată a reţinut în motivarea hotărârii incidenţa cazului de daună totală şi a dispus obligarea recurentului la o sumă ce reprezintă valoarea totală a mărfii, omologând concluziile unui raport de expertiză evaziv, nefundamentat în privinţa valorii mărfii afectate.

A mai arătat recurentul că, referitor la valoarea mărfii deteriorate în cazul unei reutilizări, instanţa de judecată îşi însuşeşte în mod neîntemeiat concluziile raportului de expertiză, în condiţiile în care expertul îşi invocă propria necompetenţă referitoare la stabilirea unei valori de recuperare a materialului şi îşi fundamentează concluzia că nu există posibilitatea recuperării parţiale doar pe răspunsul dat de furnizor, fără să efectueze o evaluare tehnică a celor 96 de role cu privire la acest aspect. Totodată, a fost înlăturat în mod nejustificat referatul întocmit de inspectorul de daună al C. şi se poate observa din simpla vizualizare a fotografiilor efectuate mărfii că expertul nu şi-a fundamentat concluziile pe o situaţie reală.

Cu privire la includerea în cuantumul despăgubirii a contravalorii celor două role, a arătat recurentul că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a condiţiilor de asigurare, stabilind, totodată, fără a exista vreo probă, că cele două role au fost pierdute, situaţie ce impunea incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 11.1 lit. e) coroborate cu art. 11.3 lit. a).

A arătat că este greu de admis, având în vedere greutatea şi dimensiunile rolelor, că cele două role ar fi putut fi pierdute, ipoteza furtului fiind cea în mod justificat reţinută prin actul administrativ.

În concluzie, prin obligarea la plata aferentă contravalorii celor două role pe care instanţa le-a apreciat eronat ca fiind pierdute, a apreciat recurentul că au fost încălcate dispoziţiile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 coroborat cu prevederile art. 11.1 lit. e), art. 11.3 lit. a) din condiţiile de asigurare.

4. Apărările intimatei

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea în parte a deciziei FGA nr. 7519/14.7.2017 şi, pe cale de consecinţă, modificarea art. 2 din decizie în sensul de a obliga pârâta la plata către reclamantă a următoarelor sume de despăgubire conform dosarului de daună x:

- suma de 99.971,21 RON (contravaloarea a 28.795,86 euro la data emiterii deciziei) cu titlu de despăgubire aferentă celor 115 role avariate specificate potrivit raportului de expertiză efectuat în dosar;

- suma de 2.646,02 RON, (contravaloarea a 579,696 euro la data emiterii deciziei) cu titlu de despăgubire aferentă celor 2 role constatate lipsă în urma producerii riscului asigurat.

Soluţia primei instanţe de admitere a acţiunii este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că este invocat formal, nefiind aduse critici în susţinerea acestuia.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că este nefondat.

A criticat recurentul faptul că în speţă nu a fost stabilit procentul de avariere/recuperare a rolelor avariate, existând o contradicţie şi în ceea ce priveşte numărul acestora, respectiv 115 conform hotărârii judecătoreşti sau 96 potrivit raportului de expertiză realizat în cauză şi omologat de instanţă. A apreciat că procentul de avariere a rolelor reprezintă un aspect relevant în raport de condiţiile contractuale din art. 13.4 lit. a), soluţia instanţei de fond fiind contradictorie cu privire la calificarea cazului de daună cu efecte directe asupra stabilirii întinderii prejudiciului.

Înalta Curte constată că la fondul cauzei a fost administrată proba cu expertiză, iar potrivit raportului de expertiza tehnică judiciară - specialitatea evaluări bunuri mobile, în urma expertizării mărfii, expertul a constatat că:

- marfa expertizată este compusă dintr-un număr total de 115 role D., din care 18 role D. şi 97 role D.;

- din cele 18 role D., s-au constatat 14 role deteriorate şi 4 role nedeteriorate;

- din cele 97 role D., s-au constatat 82 role deteriorate şi 15 role nedeteriorate;

- valoarea de despăgubire datorată pentru rolele constatate ca fiind deteriorate este în sumă de 28.795,86 Euro, compusă din suma de 5.028,324 euro aferentă celor 14 role D. deteriorate şi din suma de 23.767,536 euro aferentă celor 82 role D. deteriorate. Având în vedere că decizia s-a emis la data de 14.07.2017, cursul valutar euro/leu de la acea dată era de 1euro = 4,5645 RON, valoarea de despăgubire pentru rolele constatate de expert ca fiind deteriorate este de 131.438,70 RON (28.795,86 Euro x 4,5645 RON = 131.438,70 RON). Din această sumă, pârâtul a achitat suma de 31.467,49 RON, rămânând o diferenţă de 99.971,21 RON.

Instanţa de fond a reţinut faptul că valoarea de despăgubire pentru rolele constatate de expert ca fiind deteriorate este de 131.438,7 RON, din care pârâtul a achitat suma de 31.467,49 RON, rămânând o diferenţă de 99.971,21 RON. Urmărind calculul avut în vedere de instanţă, reţinând şi faptul că pârâtul a fost obligat la diferenţa de 99.971,21 RON, Înalta Curte constată că este doar o eroare materială faptul că instanţa de fond a menţionat că ar fi vorba despre 115 role, în loc de 96. În aceste condiţii, sunt neîntemeiate susţinerile recurentului în sensul că hotărârea instanţei de fond conduce la o îmbogăţire fără justă cauză, motivat de faptul că reclamanta ar primi contravaloarea întregii cantităţi de marfă, rămânând în acelaşi timp şi cu marfa apreciată de FGA ca fiind deteriorată.

Nu sunt întemeiate nici susţinerile recurentului în sensul că instanţa de fond ar reţine în motivarea hotărârii incidenţa cazului de daună totală. Ceea ce a reţinut instanţa de fond privind condiţiile de asigurare, respectiv art. 1.1.26, este faptul că prejudiciul asigurat este dauna totală sau parţială produsă prin avarierea/distrugerea/pierderea bunurilor, în argumentarea ideii că riscul asigurat s-a produs cu privire la cele două role prin pierderea mărfii.

În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la proba cu expertiză administrată la fond, Înalta Curte reţine că valoarea probatorie dată raportului de expertiză este o critică de netemeinicie a hotărârii, iar nu de legalitate, astfel cum prevede art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Referitor la cele două role, instanţa de fond a reţinut în mod corect că niciun document din dosarul de daună nu conţine indicii că acestea ar fi fost furate sau că s-ar fi comis o tentativă de furt cu privire la acestea şi nici că asiguratul nu a luat măsuri pentru limitarea pagubei. Neexistând probe în sprijinul argumentului FGA privind ipoteza furtului, astfel cum a fost reţinut prin actul administrativ contestat, sunt neîntemeiate susţinerile recurentului în sensul că prin hotărârea instanţei de fond de obligare la plata aferentă contravalorii celor două role au fost încălcate dispoziţiile art. 13 alin. (3) din legea nr. 213/2015 coroborat cu prevederile art. 11.1 lit. e) şi art. 11.3. lit. a) din Condiţiile de asigurare CMR.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 412/2019 din 05 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 412/2019 din 05 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 13 mai 2021.